Drept
Pensiile si alte drepturi de asigurari socialePensiile si alte drepturi de asigurari sociale 1. Caracteristici ale sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale potrivit Legii nr. 19/2000[1] Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, denumit in continuare sistemul public. Sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza: a) principiul unicitatii, potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept; b) principiul egalitatii, care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege; c) principiul solidaritatii sociale, conform caruia participantii la sistemul public isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege; d) principiul obligativitatii, potrivit caruia persoanele fizice si juridice au, conform legii, obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu indeplinirea obligatiilor; e) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite; f) principiul repartitiei, pe baza caruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public, conform legii; g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine - statatoare a sistemului public, conform legii. 2. Sisteme de reglementare
In ceea ce priveste reglementarea drepturilor de asigurari sociale, altele decat pensiile, au intervenit modificari legislative majore. Astfel: A). Prin dispozitiile art. 60 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate[2] au fost abrogate prevederile referitoare la concediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, concediul si indemnizatiile pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, concediul si indemnizatia pentru maternitate, concediul si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav, cuprinse in art. 7, 26, 27, 35, art. 98 - 101, art. 103 - 125, art. 129 - 134 si la art. 136 - 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. B). Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului[3] a abrogat, prin prevederile art. 28 alin. 2, dispozitiile referitoare la concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului, cuprinse in art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 si 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. Asadar, in prezent, Legea nr. 19/2000 reglementeaza sistemul public de pensii, iar, in ceea ce priveste celelalte drepturi de asigurari sociale, numai ajutorul de deces. Dispozitiile privind concediul si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, concediul si indemnizatiile pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, concediul si indemnizatia pentru maternitate, concediul si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav sunt cuprinse in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 158/2005, iar concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului sunt reglementate de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005. [1] Publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000; modificata si completata prin: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 49/2001, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 161 din 30 martie; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 9/2003, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 167 din 17 martie 2003; completata prin: Legea nr. 276/2004, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004; Legea nr. 352/2004, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 683 din 29 iulie 2004; modificata prin: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 59/2004, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 804 din 31 august 2004; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 67/2004, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 855 din 17 septembrie 2004; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 98/2005, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 637 din 20 iulie 2005; Legea nr. 44/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 220 din 10 martie 2006; completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 287 din 30 martie 2006; modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 46/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 565 din 29 iunie 2006; modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 69/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006, aprobata prin Legea nr. 512/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2007. [2] Publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005; aprobata prin Legea nr. 399/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006; modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 35/2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 675 din 7 august 2006; modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 91/2006 publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006. [3] Publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005; aprobata prin Legea nr. 7/2007, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007.
|