Nedenuntarea unor infractiuni - art.262 Cod penal

Prin nedenuntare - ca fapta penala - se intelege omisiunea de a denunta de

indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute de lege.

Definitia
(1) Omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211, 212, 215¹, 217 alin. 2-4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.
(2) Fapta prevazuta in alin. 1, savarsita de sot sau de o ruda apropiata, nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a inlesnit arestarea acestora.

Subiect

Poate fi orice persoana fara sa aiba o calitate speciala.

Latura obiectiva

Infr. de nedenuntare este prin natura ei o fapta omisiva. Aceasta inseamna ca exista o obligatie legala de a face (in acest caz de a denunta savarsirea anumitor infractiuni) pe care faptuitorul nu o indeplineste. Elementul material subzista atunci cand, avand cunostinta de savarsirea uneia, sau unor infractiuni prevazute de lege, o persoana se abtine sa informeze de indata despre acestea.

Ceea ce nu se denunta trebuie sa fie, astfel cum prevede legea, o infractiune savarsita. Va exista obligatia de denuntare numai atunci cand faptuitorul are cunostinta de existenta unei infractiuni consumate sau de comiterea unei tentative, la infractiunile in legatura cu, care exista obligatia de denuntare.

Obligatia de denuntare trebuie adusa la indeplinire de indata, adica neintarziat. Aceasta prevedere nu constituie un termen in sensul propriu al cuvantului - situatia va trebui analizata de la caz la caz, deoarece numai in functie de imprejurarile concrete in care subiectul a luat cunostinta de existenta infractiunii se poate aprecia care a fost momentul in care acesta a avut efectiv posibilitatea de a informa.

Denuntarea se poate face in scris, oral, prin intermediar sau orice mijloc de comunicare.

Denuntul nu trebuie sa indeplineasca conditiile de fond si forma prevazute in art. 223 C.p.p., el fiind considerat apt de a-l disculpa cel care l-a facut daca prezinta suficiente date pentru ca cel care, primeste denuntul sa ia cunostinta ca s-a savarsit o fapta penala concreta dintre cele a caror denuntare este obligatorie. Vedem deci ca termenul de 'denunt' in acest caz are intelesul de 'incunostiintare'.

Sesizarea se face la orice autoritate de stat nu numai la acea indrituita de lege sa instrumenteze cauza.

Urmarea infractiunii o constituie o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei in ceea ce priveste activitatea de descoperire a unor infractiuni savarsite si a persoanelor care le-au comis.

Latura subiectiva

Nedenuntarea fiind o infractiune de inactiune inseamna ca fapta se pedepseste cand este comisa atat cu intentie, cat si din culpa, fiind aplicabile dispozitiile art.19 C.p.p.

Faptuitorul are cunostinta de comiterea faptei din surse demne de incredere, fie nemijlocit. Nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege atunci cand subiectul are cunostinta de fapte incomplete, disparate, care nu-i pot intregi imaginea unei infractiuni.

Consumarea

Infractiunea se consuma instantaneu la momentul in care luand cunostinta de savarsirea vreuneia dintre infractiunile a caror denuntare este obligatorie, faptuitorul nu si-a indeplinit aceasta obligatie de indata.

Tentativa nu este posibila.

Sanctiuni

Pedeapsa inchisorii 3 luni - 3 ani.

Situatii in care nedenuntarea nu se pedepseste:

o       Prima situatie este atunci cand nedenuntarea este savarsita de sot sau ~ ruda apropiata (art.262 al.2). Aceasta circumstanta are caracter personal si profita numai acelora care o indeplinesc la momentul savarsirii faptei.

o       A doua situatie se refera la persoana care mai inainte de a fi inceput urm. penala ptr. infractiunea nedenuntata, incunostiinteaza autoritatile competente despre acea infractiune. De asemenea nu se pedepseste persoana care chiar daca s-a inceput urm. penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti a inlesnit arestarea acestora. Prin expresia 'a inlesnit arestarea' se intelege un ajutor efectiv acordat autoritatilor ptr. arestarea vinovatilor.