Modalitati privitoare la obiectul obligatiilor - principiul divizibilitatii drepturilor si datoriilor din continutul raporturilor obligationale cu pluralitate de subiecte

MODALITATI PRIVITOARE LA OBIECTUL OBLIGATIILOR - PRINCIPIUL DIVIZIBILITATII DREPTURILOR SI DATORIILOR DIN CONTINUTUL RAPORTURILOR OBLIGATIONALE CU PLURALITATE DE SUBIECTE

1. OBLIGATIILE ALTERNATIVE

1) Notiune. Obligatia alternativa este acel raport de obligatii care are ca obiect doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti, debitorul este tinut sa execute doar una singura, pentru a se elibera de datorie. Obligatiile alternative sunt reglementate de art. 1026-1033 Cod civil. Conform art. 1027 Cod civil, dreptul de a alege prestatia care se executa apartine debitorului, cu exceptia unei clauze exprese care acorda acest drept creditorului.

2) Efecte

- daca dreptul de optiune intre prestatii apartine debitorului: daca pana la scadenta debitorul nu executa nici una din obligatiile alternative, atunci el va fi decazut din dreptul de optiune care va reveni creditorului; daca una dintre obligatii este imorala, ilicita sau imposibila sau daca obiectul unei dintre obligatii piere fortuit, ea va fi considerata pura si simpla avand un singur obiect; daca obiectul derivat al ambelor prestatii a pierit fortuit, atunci obligatia se stinge; daca numai unul a

pierit fortuit, iar celalalt din culpa debitorului, creditorul are dreptul sa ceara pretul celui din urma.

- daca dreptul de alegere apartine creditorului, obligatia alternativa produce urmatoarele efecte: daca unul din obiectele derivate ale obligatiilor alternative a pierit fortuit, creditorul poate petinde celalalt obiect; daca unul din lucruri piere fortuit iar celalalt din culpa debitorului, creditorul poate cere pretul lucrului pierit din culpa debitorului; daca doar unul din lucruri a pierit si aceasta din culpa debitorului, creditorul poate cere celalalt lucru sau pretul celui pierit; daca ambele lucruri au pierit din culpa debitorului, creditorul poate cere pretul oricaruia dintre ele; daca ambele lucruri au pierit fortuit, obligatia se stinge.

2. OBLIGATIILE FACULTATIVE

1) Notiune. Obligatiile facultative sunt acele raporturi obligationale care au ca obiect, la nasterea lor, o singura prestatie, dar debitorul are posibilitatea de a se libera executand o alta prestatie determinata prin acordul partilor.

2) Efecte. Creditorul poate cere debitorului sa execute numai prestatia care constituie obiectul obligatiei. Cealalta prestatie este doar o facultate de plata la care poate recurge numai debitorul, chiar daca a fost obligat la executare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Daca obiectul obligatiei piere fara culpa debitorului, debitorul este liberat de datorie.

3. PRINCIPIUL DIVIZIBILITATII DREPTURILOR SI DATORIILOR DIN CONTINUTUL RAPORTURILOR OBLIGATIONALE CU PLURALITATE DE SUBIECTE

1) Pluralitatea de subiecte. Obligatiile conjuncte. Exista anumite obligatii in cadrul carora exista doi sau mai multi creditori si un singur debitor (pluralitate activa) sau un creditor si doi sau mai multi debitori (pluralitate pasiva) sau doi sau mai multi creditori si doi sau mai multi debitori (pluralitatea activa si pasiva). In cazul pluralitatii de subiecte, dreptul de creanta si datoria se impart sau divid, de plin drept, in atatea fractiuni, de regula egale, cati creitori si debitori exista in acel raport juridic de obligatii. Asemenea obligatii se numesc conjuncte sau divizibile.

Obligatiile conjuncte se caracterizeaza prin:

- exista mai multe raporturi obligationale independente unele de altele;

- fiecare debitor poate fi urmarit numai pentru partea sa de datorie;

- fiecare creditor poate urmari pe debitor numai pentru partea de creanta ce i se cuvine;

Lucrare: Vanzarea-cumpararea imobiliara Lucrare: Principiul irevocabilitatii donatiilor

- insolvabilitatea unuia sau unora dintre debitori este suportata de creditor;

- punerea in intarziere sau intreruperea prescriptiei facuta de un creditor nu profita si celorlalti creditori;

- punerea in intarziere sau intreruperea prescriptiei facuta fata de un debitor nu produce efecte fata de ceilalti debitori;

- plata facuta de un debitor nu produce efect liberatoriu fata de ceilalti debitori.

2) Exceptii. Pentru a inlatura inconvenientele pe care le presupune divizibilitatea obligatiilor, Codul civil a reglementat doua exceptii de la regula expusa mai sus: obligatiile indivizibile si obligatiile solidare. La acestea, literatura de specialitate si practica judiciara au adaugat si categoria obligatiilor in solidum.

2. OBLIGATIILE INDIVIZIBILE IN INTELES RESTRANS

1) Notiune. Obligatiile indivizibile, in intelesul strict al cuvantului, sunt acele raporturi obligationale cu pluralitate de subiecte al caror obiect este nesusceptibil de divizare prin natura sa (indivizibilitate naturala) ori prin conventia partilor (indivizibilitate conventionala). Indivizibilitatea naturala este aceea care rezulta din natura indivizibila a prestatiei. Ex: obligatia a doi debitori de a da un autoturism. Indivizibilitatea conventionala intervine atunci cand, desi prestatia este in natura sa divizibila, partile se inteleg sa o considere indivizibila.

2) Efecte

A. In caz de indivizibilitate activa:

- oricare creditor poate cere executarea in intregime a obligatiei de catre debitor;

- punerea in intarziere sau intreruperea prescriptiei de catre un creditor, produce acelasi efect si cu privire la ceilalti creditori;

- remiterea de datorie, darea in plata, cesiunea de creanta si novatia facute de catre un singur creditor cu privire la dreptul de creanta nu sunt opozabile celorlalti creditori.

B. In caz de indivizibilitate pasiva:

-. executarea obligatiei poate fi ceruta in intregime de la un singur debitor;

- punerea in intarziere sau intreruperea prescriptiei facuta fata de un debitor produce aceleasi efecte si fata de ceilalti debitori;

- debitorul urmarit nu poate opune creditorului beneficiul de diviziune dar poate solicita un termen pentru introducerea in cauza a codebitorilor;

- plata clauzei penale prevazuta referitor la obligatia indivizibila poate fi ceruta in totalitate de la debitorul in culpa sau de la ceilalti debitori dar numai in proportie cu partea de datorie care revine fiecaruia.

4. OBLIGATIILE SOLIDARE

1) Notiune. Obligatia solidara este acel raport obligational cu pluralitate de subiecte care prezinta particularitatea ca oricare creditor solidar poate cere plata in intregime a datoriei sau oricare debitor solidar este tinut sa execute intreaga prestatie la care are dreptul creditorul. Obligatiile solidare sunt reglementate de art. 1034-1056 Cod civil.

2) Solidaritatea activa presupune ca oricare dintre creditorii solidari are dreptul sa ceara debitorului comun plata intregii creante datorate, iar executarea in totalitate a prestatiilor fata de un singur creditor are ca efect liberarea de plata a debitorului. Solidaritatea activa poate lua nastere dintr-un act juridic, contract sau testament.

Efectele acestei solidaritati sunt:

- oricare creditor poate pretinde debitorului plata integrala a datoriei;

- debitorul poate plati datoria la alegerea sa oricarui creditor, cat timp nu a fost chemat in judecata de catre unul din ei;

- in raporturile dintre cocreditorii solidari opereaza o prezumtie de mandat tacit de reprezentare dat de ceilalti creditori in favoarea celui care actioneaza in folosul tuturor si al sau. Consecinta acestei prezumtii este ca toate actele facute de un creditor care folosesc si celorlalti (intreruperea prescriptiei, punerea in intarziere, cererea de daune moratorii, primirea efectiva a platii, obtinerea unei hotarari judecatoresti de condamnare a debitorului), le vor profita cocreditorilor si toate cele care nu le profita acestora le vor fi inopozabile cocreditorilor (actele de dispozitie asupra creantelor, hotararea judecatoreasca nefavorabila obtinuta de catre unul din creditori).

3) Solidaritatea pasiva presupune dreptul creditorului sa pretinda plata intregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari iar, la nevoie sa urmareasca pe oricare, la alegerea sa. Solidaritatea pasiva trebuie sa fie expres stipulata, deoarece nu se prezuma (art. 1041 Cod civil). Dimpotriva, in cazul dreptului comercial, solidaritatea pasiva este prezumata de lege (art. 42 Cod comercial). Sursele solidaritatii pasive sunt vointa partilor si legea. Solidaritate pasiva legala exista in cazul coautorilor unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii (art. 1003 Cod civil); comandantilor care au imputernicit aceeasi persoana, pentru efectele mandatului (art. 1561 Cod civil); executorilor testamentari ai aceleiasi succesiuni, pentru bunurile mobile ce le-au fost incredintate (art. 918 alin.2 Cod civil); antreprenorul si arhitectul raspund solidar pentru ruina edificiului din cauza viciului de constructie sau a terenului pe care s-a amplasat constructia (art. 1483 Cod civil).

Solidaritatea pasiva se caracterizeaza prin urmatoarele:

- obligatia solidara are unul si acelasi oiect;

- obligatia solidara presupune o pluralitate de raporturi obligationale, astfel incat, de exemplu, desfiintarea obligatiei unui debitor solidar nu va avea ca efect desfiintarea obligatiei celorlalti debitori sau urmarirea unui debitor nu va avea drept consecinta pierderea dreptului creditorului de a-i urmari pe ceilalti etc;

- intre codebitorii solidari opereaza o prezumtie de mandat tacit reciproc de reprezentare, astfel incat actele facute de catre un debitor care duc la liberarea sa de plata, totala sau partiala, vor profita si celorlalti debitori.

4) Efectele solidaritatii pasive:

- Intre creditor si debitorii solidari: creditorul poate cere ca obligatia sa fie executata de catre oricare dintre debitorii solidari, debitorul urmarit neputand sa-i opuna acestuia beneficiul de discutie sau de diviziune (art. 1042 Cod civil). In plus, urmarirea unuia dintre debitori nu va impiedica urmarirea celorlalti debitori solidari, decat daca creditorul si-a incasat creanta in intregime ca efect al primei urmariri. Plata facuta de catre un debitor va avea ca efect liberarea de datorie a tuturor codebitorilor in raport cu creditorul. Intreruperea prescriptiei, punerea in intarziere, cererea de daune interese moratorii facute fata de unul din debitori, va produce efecte fata de toti debitorii solidari. Pe de alta parte, debitorul urmarit poate sa opuna creditorului exceptiile comune care profita tuturor debitorilor (cauzele de nulitate a obligatiei sau de stingere a acesteia sau modalitatile care o afecteaza, etc.) si exceptiile personale care profita doar debitorului care le invoca (de exemplu, nulitatea relativa datorata vicierii consimtamantului acestui debitor).

- Intre codebitorii solidari. Intre codebitori nu exista solidaritate, obligatia lor fiind divizibila. Atunci cand obligatia este executata de catre unul dintre debitori, prestatia executata se imparte de drept intre debitori, debitorul care a platit putand cere restituirea proportionala a prestatiei de la codebitori. De regula, divizarea creantei se realizeaza in mod egal, cu exceptia cazului in care se dovedeste o alta contributie la nasterea creantei. Actiunea in regres a debitorului platitor fata de codebitori poate fi o actiune subrogatorie (art. 1108 pct. 3 Cod civil) sau o actiune personala intemeiata pe mandat sau gestiune de afaceri.

5) Incetarea solidaritatii pasive are loc ca urmare a platii intregii datorii cre creditor, mortii unui codebitor solidar, renuntarii la solidaritate de catre creditor.

5. OBLIGATIILE IN SOLIDUM

1) Notiune. Existenta acestui tip de obligatii este controversata in literatura de specialitate, unii autori considerand ca oligatiile in solidum nu reprezinta decat o particularitate a solidaritatii pasive. Prin particularitatile pe care le prezinta, obligatiile in solidum se deosebesc insa de celelalte categorii de indivizibilitate pasiva, mai ales prin aceea ca, in raporturile dintre codebitori, debitorul care a efectuat plata are un drept de regres pentru intreaga datorie platita fata de codebitorul sau.

2) Cazuri de obligatii in solidum: obligatia comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepusul sau, obligatia parintilor de a repara prejudiciile cauzate de copiii lor minori, obligatia persoanei juridice de a repara prejudiciile cauzate de organele sale, obligatia asiguratorului de a despagubi pe cel caruia asiguratul i-a cauzat o paguba.