Legea nr.116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale

Marginalizarea sociala se defineste prin pozitia sociala periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii; ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata.

O alta definitie a marginalizari sau a izolarii sociale presupune ruperea sau ingustarea campului relatiilor sociale ale unui individ, sau familii, comunitatii sau grup social, putandu-se manifesta, atat ca separare (partiala sau totala) spatial-geografica / rezidentiala cat si “in termenii comunicarii, interactiunii cooperative, implicarii sociale reciproce” (Popescu I.A. 1993).

Izolarea sau marginalizarea sociala implica o functionare deficitara a retelelor sociale. Putem distinge intre doua grupuri mari de izolare sociala / marginalizare:

cea determinata de catre sistemul social insusi, prin proasta functionare a retelelor sociale. Indivizii sau grupurile sunt marginalizate si impinse la izolare sociala de catre alte grupuri si forte sociale, fara ca ele sa doreasca sau sa accepte aceasta situatie; cu alte cuvinte forte externe si independente de vointa lor le imping la periferia societatii intr-o pozitie dezavantajata comparative cu restul sistemului social respectiv;

Auto-izolarea unor indivizii, comunitatii sau grupuri sociale, fie ca urmare a unor scopuri bine determinate (de exemplu autarhia satului romanesc traditional), fie ca urmare a unor tipuri de comportament deviant care duce la marginalizare sau auto-marginalizare.

In multe situatii intalnim un amestec a celor doua forme de izolare sau marginalizare pentru ca ele se pot genera reciproc in sensul ca marginalizarea sau izolarea unui grup social determina reactii si comportamente si deasemenea auto-marginalizarea si auto-izolarea a acestuia si viceversa.

Marginalizarea sociala se petrece in general in conditiile in care indivizii, grupurile, comunitatile fie sunt lipsite de puterea de a negocia si lupta pentru drepturi si libertati egale (in general ca urmare a unui status economic, educational-profesional, inferior asa numita “underclass”) fie actele lor de comportament sunt privite ca fiind deviante, puternic incriminante si dezaprobate de catre masa dominanta a societatii respective ( spre exemplu curentul hippie intalnit in ani 60).

Marginalizarea sociala si grupurile sociale au existat intotdeauna de cand barbatii si femeile au inceput sa traiasca in comunitatii, dorind sa dea un sens vietii din comunitate. Ostracizarea din Atena, proscrierea din Roma, castele de jos din India, diversele forme de sclavie, exilul sau expulzarea, existenta ghetourilor si excomunicarea sunt manifestari istorice ale modului in care fiecare societate a respins persoanele nedorite, strainii sau prizionerii. Acest lucru s-a produs pentru a face distinctie sau separare intre insideri si outsideri, intre cei al caror statut le conferea drepturi depline si cei cu un statut inferior sau complet lipsiti de drepturi.

Grupurile marginale si prin urmare izolate social sunt de regula compuse din:

a)      someri;

b)      saraci;

c)      minoritati etnice puternic discriminate;

d)      persoane cu handicap;

e)      persoane bolnave psihic;

f)       delicventi;

g)      persoane inadaptate;

In marea majoritate a situatiilor izolarea sociala si discriminarea au ca efect imediat impingerea in saracie a celor supusi acestor acte.

In cazul persoanelor cu dificultati materiale poate aparea si auto-izolarea, ei putand adopta asemenea comportamente, un potential beneficiu putand consta si in simplul fapt ca “vor fi lasati in pace”, fiind etichetati ca saraci. Marea masa a saracilor este grav afectata de procesele de (auto) izolare sociala si de marginalizare, deoarece prin astfel de comportamente, campul posibilitatilor de a iesi din situatia de saracie se ingusteaza, in special datorita diminuarii programelor destinate sa-i ajute cat si a eficientei scazute a acestora ca urmare a unui suport economic, dar mai ales social insuficient.

In ceea ce priveste persoanele inadaptate, am putea lua drept exemplu implicarea din ce in ce mai ridicata a generatiei tinere in comportamente violente de orice fel. Acest lucru reprezinta premisa aparitiei in randul acestora a fenomenelor de inadaptare si marginalizare sociala mergand pana la excluderea sociala si devianta. Riscul de aparitie a unor astfel de fenomene si consecintele extrem de grave pe care le comporta ne concentreaza atentia indeosebi asupra fenomenelor violentei in randul tinerilor si posibilitatile de reducere a acestora.

Marginalizarea minoritatilor etnice ar putea avea drept exemplu populatia de origine rroma. Reactia Romaniei fata de populatia rroma este, de fapt, o reactie universala si nu este, asa dar, specifica doar tarii noastre. Peste tot sunt respinsi indivizii care apartin unor categorii ce nu pot asimila normele dominante. Ca o consecinta a neincluderi in politicile publice si ca alternativa la insensibilitatea institutiilor statului, o mare parte a populatiei romilor, in absenta resurselor de dezvoltare individuala a fost nevoita sa-si adapteze tehnicile de supravietuire si sa ajunga a fi stigmatizati, etichetati ca delicventi etc. Reprezentarile despre romi, care se bazeaza pe judecatile si stereotipurile populatiilor din jur, sunt de prima importanta, pentru ca aceste reprezentarii determina atitudini si comportamente.

Persoanele cu handicap sunt deasemenea o categorie marginalizata, una dintre problemele existente in cazul lor, se gaseste la nivelul invatamantului special si anume slaba promovare a educatiei incluzive, necesara integrarii sociale a persoanelor cu handicap. Deasemenea lipsa oportunitatilor de munca pentru persoanele cu handicap face ca majoritatea acestora, indiferent de gradul de handicap, sa devina dependente de strategii pasive de suport si sprijin, avand ca efect cresterea rapida a riscului de saracie. Inechitatea accesului la servicii sociale fundamentale in raport cu ceilalti indivizi face ca persoanele cu handicap mai sarace sa fie si mai dezavantajate decat cele cu posibilitati materiale mai ridicate ducand la cresterea exponentiala a riscului de excluziune sociala.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Somerii se confrunta la randul lor cu probleme legate de saracie, izolare, marginalizare sociala si profesionala. Un numar foarte mare de someri provine din randul tinerilor. Principalele categorii de tineri supusi riscului de excludere profesionala sunt:

a)      tinerii proveniti din centrele de plasament si centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice si a organismelor private autorizate in domeniul protectiei copilului.

b)      tinerii singuri cu copii in intretinere.

c)      tinerii familisti cu sau fara copii in intretinere.

d)      tinerii care au executat pedepse privative de libertate  precum si alte categorii de tineri aflati in dificultate cu siguranta nu numai persoanele tinere se confrunta cu problema somajului, ci toate acele persoane apte de munca, dar pentru care nu exista suficiente locuri pe piata muncii.

Institutiile publice centrale si locale au obligatia sa stabileasca masuri si sa realizeze actiuni de combatere a marginalizarii sociale. Statul prin institutiile sale, asigura informarea completa si accesul real la drepturile fundamentale ale cetatenilor.

In ultimii ani Uniunea Europeana a accentuat componenta sociala a politici sale, lansand un program comun de lupta impotriva saraciei si promovare a incluziunii sociale. Statele membre elaboreaza Planuri Nationale de Actiune de combatere a saraciei si de promovare a incluziunii sociale pentru o perioada de 2 ani.

In Romania una dintre legile adoptate cu privire la prevenirea si combaterea fenomenului de marginalizare sociala este legea nr. 166/2002 din 15.03.2002, publicata in Monitorul Oficial.

Legea nr.116/2002 defineste in articolul 3 marginalizarea sociala ca fiind „pozitia sociala periferica de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii; ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata”.

Obiectul legii prezente il reprezinta garantarea accesului la drepturi elementare si fundamentale, indeosebi al tinerilor, articolul 2 enunta obiectul legii astfel „garantarea accesului efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare si fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie, precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu”.

In ceea ce priveste informarea completa si accesul real la drepturile fundamentale ale cetatenilor, statul este cel care, prin institutiile sale asigura acest lucru (articolul 4 aliniatul (3)).

Accesul la un loc de munca este reglementat in capitolul 2, sectiunea 1. Scopul este integrarea sau reintegrarea in munca, indeosebi a tinerilor cu varsta intre 16 si 25 ani, existand un deficit de servicii sociale specializate destinate tinerilor ce au crescut si au fost educati in cadrul sistemului institutiilor sociale, care prin natura sa creeaza un sir de probleme pentru integrarea sociala si profesionala ulterioara a beneficiarilor sai. In afara de tinerii educatii in cadrul sistemului institutiilor sociale se urmareste realizarea unui acompaniament social personalizat pentru acei tinerii care se afla „in dificultate si confruntati cu riscul excluderii profesionale”, in scopul facilitarii accesului la un loc de munca.( articolul 5 aliniatul(1)).

Tinerii care au fost mentionati in articolul 5 aliniatul (1) au dreptul la consiliere profesionala si la mediere prin intocmirea unui plan individual de mediere.

Articolul 6 precizeaza faptul ca „in scopul integrarii sau reintegrarii in munca persoanele prevazute la articolul 5 pot beneficia de plasare in munca la un angajator avizat de agentie in baza unui contract de solidaritate”. Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, ce are in continuare denumirea de Agentie, este cea implicata in procesul de integrare sau reintegrare pe piata muncii a persoanelor care se confrunta cu riscul excluderii profesionale.

Partea I a Legii 116/2002 din 15.03.2002 mai dezbate probleme legate de incheierea contractului de solidaritate si de incheierea unor conventii cu Agentia in care aceasta se angajeaza sa ramburseze lunar salariul de baza stabilit la data angajarii tinerilor, dar nu mai mult de 75% din castigul mediu net pe economie, sau in cazul in care tinerii au fost angajati ulterior cu un contract individual de munca, Agentia sa ramburseze lunar o suma in cuantum de 50% din indemnizatia de somaj cuvenita conform legii si pe care tanarul ar fi primit-o in cazul in care ar fi fost disponibilizat la data respectiva.

Partea a 2-a prezentei legi reglementeaza accesul la o locuinta a persoanelor in varsta de pana la 35 ani.

O problema deloc de neglijat este cea a accesului tinerilor, familii si nu numai la o locuinta, problema cauzata si de resursele scazute ale populatiei si care atentioneaza asupra necesitatii lansarii unor programe de constructii de locuinte sociale si de sustinere financiara a unor categorii de populatie in scopul solutionarii adecvate a accesului la o locuinta. Categorii de persoane care pot avea probleme in ceea ce priveste accesul la o locuinta sunt:

-persoanele sau familiile ramase fara adapost in urma avarierii grave sau distrugerii locuintelor proprii datorita unor calamitati naturale sau a unor dezastre ori accidente de care nu se fac vinovati;

- persoanele si familiile evacuate din locuinte situate in constructii expuse unui risc major, cum ar fi alunecari de teren, seisme, inundatii;

-persoanele sau familiile evacuate din locuintele ce fac obiectul unor legi de restituire catre fostii proprietarii a imobilelor trecute in proprietatea statului;

-persoane sau familii care din cauza situatiei materiale precare se gasesc in imposibilitatea cumpararii sau inchirierii unei locuinte cu forte proprii etc.

Revenind la Legea 116/2002, articolul 13 cauta sa reglementeze constituirea de sume de bani din diferite surse „in scopul facilitarii accesului la o locuinta a persoanelor in varsta de pana la 35 ani, aflate in imposibilitatea cumpararii unei locuinte numai cu forte proprii.” (articolul 13 aliniatul (1)).

Aceste sume ar putea fi constituite din sumele sau cotele defalcate din veniturile care se cuvin bugetului de stat sau din o cota-parte stabilita anual din bugetul propriu al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti; alte surse ar fi donatii, sponsorizarii, taxe stabilite anual pentru cei care detin locuinte neinchiriate, exceptand locuintele de domiciliu.

Articolul 14 al aceleiasi legi precizeaza urmatoarele: „din sumele prevazute la articolul (13) Consiliul Judetean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, va acoperi integral valoarea estimata a avansului ce urmeaza sa fie platit pentru dobandirea unei locuinte sau chiria pe o perioada de pana la 3 ani pentru o locuinta inchiriata”.

Prioritatile in ceea ce priveste acordarea sumelor prevazute la articolul (13) sunt:

-familistii in varsta de pana la 35 ani cu copii in intretinere;

-familistii in varsta de pana la 35 ani fara copii in intretinere;

-tinerii proveniti din centrele de plasament si centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate si al organismelor private si autorizate in domeniul protectiei copilului;

-alte persoane in varsta de pana la 35 ani;

Accesul la asistenta de sanatate apare in sectiunea a III-a a legii 116/2002.

Articolul (16) precizeaza „accesul la asistenta de sanatate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirma de catre consiliile locale si se asigura in conditiile stabilite de legislatia privitoare la asigurarile sociale de sanatate pentru persoanele care au calitatea de asigurat, fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate”.

In articolul (17) este specificata obligativitatea personalului medical apartinand unitatilor de asistenta de sanatate publica de a asigura asistenta medicala de urgenta precum si curativa pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat, adica a persoanelor defavorizate.

Consiliile locale sunt cele care stabilesc masurile suplimentare cu privire la accesul persoanelor defavorizate la asistenta medicala articolul (18).

Accesul la educatie este definit ca posibilitatea de utilizare a dreptului la invatatura. Se intampla de multe ori ca in cazul familiilor cu o situatie materiala precara ca accesul la educatie sa fie influentat de lipsa resurselor materiale si financiare. Intre saracie si accesul la educatie exista o relatie de influenta reciproca, lantul cauzal conducand la transmiterea inter-generationala a starii de saracie cu efecte atat la nivel individual cat si colectiv. Unui copil provenind dintr-o familie aflat in saracie extrema i se va limita din cauza lipsei resurselor materiale si al suportului social adecvat, accesul la educatie si la instruire profesionala, lucru ce va scadea sansele sale pe piata muncii si va creste riscul de excludere sociala. De aceea statele membre ale Uniunii Europene Identifica accesul la educatie ca un drept fundamental. Acesta reprezinta atat in mod esential de prevenire a riscului de saracie si excluziune sociala, cat si o modalitate importanta de sprijinire a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

In ceea ce priveste accesul la educatie, legea 116/2002 mentioneaza in articolul 19 alineatul (1) ca „persoanele de varsta scolara care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat si au 2 sau mai multi copii ti s-au inscris in invatamantul obligatoriu prevazut de lege beneficiaza de bursa de scolarizare”. Aceasta bursa vine ca un sprijin pentru familiile defavorizate si este acordata in transe lunare sau trimestriale, 40% din bursa de scolarizare acordandu-se inaintea inceperii anului reprezentantilor legali ai copiilor cu scopul cumpararii articolelor de imbracaminte, incaltaminte precum si a rechizitelor scolare.

In alineatul (5) al articolul (19) se precizeaza insa ca „in cazul abandonului scolar sumele acordate potrivit prevederilor alineatului (3) si (4) pentru anul scolar, in care acesta s-a inregistrat, se recupereaza de la reprezentantul legal al copilului care le-a incasat in conformitate cu dispozitiile specifice executarii silite a creantelor bugetare”.

„Ministerul Educatiei si Cercetarii elaboreaza si aplica programe teritoriale pentru alfabetizarea adultilor” articolul 20 alineatul (1). Si in acest caz precum si in cazul copiilor defavorizati se acorda burse de alfabetizare.

„Absolventii invatamantului obligatoriu care isi continua studiile in unitatile de invatamant preuniversitar si in institutiile de invatamamt superior, ale caror familii indeplinesc conditiile prevazute la articolul 19 alineatul(1), beneficiaza lunar de bursa pentru continuarea studiilor”(articolul 21 alineatul (1)). Si acordarea acestui tip de bursa este conditionata de obtinerea baremelor de promovare si de frecventarea orelor de curs.

In ceea ce priveste copii beneficiari ai burselor de scolarizare sau a burselor pentru continuarea studiilor, acestora li se ofera acces gratuit in tabere de instruire sau de odihna.

Masurile pentru combaterea si prevenirea marginalizarii sociale cuprinse in prezenta lege, respectiv cu articolele 23, 24, 25, 26, 27 urmaresc stabilirea de masuri individuale de prevenire a marginalizarii sociale in cazul familiilor defavorizate. Totodata „Consiliile locale au obligatia de a asigura accesul persoanelor si familiilor marginalizate , la locuinta si la serviciile publice de stricta necesitate cum sunt: apa, energia electrica, gaze naturale, termoficare”. Articolul 25 alineatul (1).

Un alt aspect este reprezentat de consilierea gratuita a persoanelor cu scopul de a beneficia de drepturi stabilite de prezenta lege. Aceasta consiliere este asigurata de institutiile de stat abilitate si deasemenea de aparatul de lucru specializat al primarilor.

Obligatia Guvernului consta in prezentarea anuala a raportului situatiei familiilor sau a persoanelor marginalizate in Parlamentul Romaniei, precum si programul pentru combaterea marginalizarii sociale a acestora conform articolului 27 alineatul (1).

Atat legea 116/2002 cat si alte acte normative de acest gen au un rol foarte important in diminuarea fenomenului de marginalizare sociala. Prezenta lege urmeaza sa faciliteze accesul la un loc de munca, la educatie, la asistenta pentru sanatate precum si accesul la o locuinta a persoanelor care trec prin perioade de dificultate financiara si materiala.

Pentru ca marginalizarea sociala este un fenomen ce adesea provoaca starea de saracie, in cazul persoanelor cu probleme materiale si financiare, metodele de reintegrare a acestora in circuitul social normal sunt foarte complexe, fiind nevoie de eforturi financiare materializate in politici si programe sociale anti-saracie, cat si constientizarea membrilor societatii asupra pericolului generat de atitudinile de marginalizare a acesteia, concretizat intr-o functionare deficitara a sistemului social, cu consecinte negative de lung termen pentru intreaga societate respectiva.

BIBLIOGRAFIE

1. Zamfir C., Vlasceanu L., „Dictionar de Sociologie”, Editura Babel, Bucuresti
2. Fraser A., „Tiganii”, Editura Humanitas, Bucuresti 1998
3. Cristea D., „Tratat de psihologie sociala”, Editura Pro Transilvania, Bucuresti 200
4. Mitrofan L., Badea V., „Dimensiuni ale excluderii sociale”, Editura Sper Colectia Caiete Experimentale Nr.24, Bucuresti 2004

5. Legea 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale