1. Consideratii introductive

Filiatia fata de tata sau paternitatea consta in legatura juridica bazata pe faptul conceptiei, care exista intre tata si fiu.

Desi sub aspectul statutului juridic, copilul din afara casatoriei are aceeasi situatie cu cel din casatorie, Codul familiei reglementeaza distinct paternitatea copilului din ca­sa­­torie (art. 53‑55 C.fam.) de aceea a copilului din afara casatoriei (art. 56‑60 C.fam.), intrucat, asa cum vom arata, paternitatea se stabileste deosebit in cele doua situatii.

In timp ce filiatia fata de mama, avand la baza faptul material si neindoielnic al nasterii, se poate dovedi mult mai usor, filiatia fata de tata, rezultand din faptul conceptiei, se stabileste mai anevoios.

Aceasta dificultate decurge din aceea ca faptul conceptiei nu poate fi dovedit direct, ci trebuie probate imprejurari conexe, certe, din care sa se poata deduce pro­creatia. Astfel, in ce priveste copilul din casatorie, faptul conex, cert, este casatoria, iar in privinta copilului din afara casatoriei, faptul conex consta in relatiile sexuale intretinute de mama cu pretinsul tata in perioada timpului legal al conceptiei.

Stabilirea paternitatii din casatorie are loc prin prezumtiile legale de paternitate, astfel cum sunt consacrate prin art. 53 C.fam., iar a copilului din afara casatoriei, prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, potrivit art. 56 C.fam.

2. Stabilirea filiatiei fata de tatal din casatorie

2.1. Prezumtia de paternitate

Articolul 53 alin. (1) C.fam. prevede: „Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei”. Instituirea prezumtiei se explica prin aceea ca faptul conceptiei nu poate fi dovedit nemijlocit, astfel ca se dovedeste un fapt conex – nasterea, din care se trage apoi concluzia in privinta conceptiei[1].

In literatura juridica[2] s‑a aratat ca aceasta prezumtie este realista si supla.

Este realista, intrucat, indeobste, copilul nascut in timpul casatoriei este conceput de mama cu sotul ei si este supla, pentru ca, atunci cand sotul mamei nu este tatal copilului, el poate rasturna prezumtiile prin actiunea in tagada paternitatii.

Prezumtia, astfel cum este instituita de art. 53 alin. (1) C.fam., include si pe copi­lul conceput inainte de incheierea casatoriei, dar nascut in timpul acesteia, legiuitorul presupunand ca barbatul care se casatoreste cu o femeie insarcinata, ipso facto, se considera a fi tatal acelui copil. Este deci vorba de prezumtia de recunoastere tacita a paternitatii copilului conceput inainte de incheierea casatoriei, care este mai puternica decat recunoasterea expresa a filiatiei. Solutia adoptata de legiuitor in privinta copilului conceput inainte de casatorie, dar nascut in timpul acesteia, are meritul de a fi si practica, intrucat dovada filiatiei fata de tata se face, astfel, prin dovada nasterii copilului in timpul casatoriei, nefiind necesara proba mai greu de facut a conceptiei copilului. Aceasta din urma se va dovedi cu ajutorul altei prezumtii, aceea a timpului legal al conceptiei[3].

Alineatul (2) al art. 53 C.fam. prevede: „Copilul nascut dupa desfacerea, decla­rarea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr‑o noua casatorie.” Se instituie astfel prezumtia de paternitate in favoarea copilu­lui nascut dupa incetarea casatoriei, dar care a fost conceput in timpul acesteia. Aceasta este cea de‑a doua prezumtie cuprinsa in art. 53 C.fam. si difera de prima prin temeiul sau. Astfel, prima prezumtie se bazeaza pe nasterea copilului in timpul casatoriei, iar cea de‑a doua se bazeaza pe conceptia lui in timpul casatoriei.

In situatia in care femeia insarcinata din prima casatorie se recasatoreste, ne aflam in cazul asa-numitei duble paternitati sau a conflictului de paternitate, care se solutioneaza aplicand prezumtia prioritara stabilita de lege sau de instanta de judecata[4].

Un alt caz de dubla paternitate semnalat in literatura juridica[5] ar fi acela al biga­miei mamei copilului, cand prezumtia prioritara este considerata cea a pater­nitatii fata de cel de‑al doilea sot al mamei, desi cea de a doua casatorie este lovita de nulitate.

2.2. Timpul legal al conceptiei

Pentru a suplini faptul ca nici in prezent stiinta nu poate stabili cu maxima precizie momentul conceptiei, legiuitorul a instituit, prin art. 61 C.fam., prezumtia timpului legal al conceptiei, care se stabileste facand diferenta dintre durata maxima a gestatiei, fixata de legiuitor la 300 de zile, si durata minima, fixata la 180 de zile. Rezulta, asadar, ca perioada legala de conceptie este de 120 de zile[6].

Articolul 61 C.fam. prevede: „Timpul cuprins intre a trei sute si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiei. El se socoteste de la zi la zi”.

In cazul paternitatii din afara casatoriei, pentru a se admite actiunea in stabilirea paternitatii, este nevoie sa se dovedeasca existenta relatiilor sexuale dintre mama si pretinsul tata, in perioada legala de conceptie[7].

2.3. Caracterul prezumtiei

Doctrina este unanima in a aprecia ca prezumtia timpului legal al conceptiei are un caracter absolut. Sensul in care trebuie sa se interpreteze acest caracter nu este insa acelasi.

Astfel, intr‑o prima opinie exprimata in literatura juridica, s‑a sustinut ca sensul abso­lut ce se atribuie prezumtiei timpului legal al conceptiei se refera atat la inadmi­si­bilitatea dovedirii faptului ca zamislirea a avut loc peste limitele stabilite de legiui­tor, cat si la inadmisibilitatea dovezii ca zamislirea a avut loc intr‑o anumita sub­perioada a timpului legal al conceptiei[8].

Intr‑o a doua opinie, care dobandeste tot mai multi sustinatori, se considera ca intelesul ce trebuie conferit caracterului absolut al acestei prezumtii este acela ca nu se poate dovedi ca sarcina a fost mai scurta de 180 de zile si nici ca a fost mai lunga de 300 de zile, dar este admisibila dovada ca faptul conceptiei a avut loc intr‑o anumita parte din timpul stabilit de lege ca fiind al conceptiei[9].

In ceea ce ne priveste, socotim ca numai cea de‑a doua opinie poate fi sustinuta, ea raspunzand in mai mare masura nevoilor practice de a se stabili cu certitudine paternitatea, dar si exigentelor teoretice. Intr‑adevar, legiuitorul, indicand cea mai scurta si cea mai lunga perioada de gestatie si, prin diferenta dintre acestea, timpul legal al conceptiei, a stabilit ca zamislirea poate avea loc oricand in aceasta perioada, dar nu in tot timpul ei, caci, evident, aceasta din urma ipoteza este absurda. Ca urmare, consideram admisibila dovada momentului real al conceptiei, situat intre limi­­tele extreme stabilite de legiuitor, atat timp cat aceasta este posibila.

Concluzionand, aratam, asadar, ca, in masura in care, pe cale stiintifica, se stabileste cu certitudine ca faptul conceptiei a avut loc intr‑o anumita parte din timpul legal al conceptiei, trebuie sa acceptam toate consecintele ce, pe plan juridic, decurg din aceasta imprejurare, intrucat, prin aceasta, nu se infrange caracterul irefragabil al prezumtiei[10].

3. Tagada de paternitate

Tagada de paternitate desemneaza actiunea prin care sotul femeii casatorite care a nascut un copil urmareste sa rastoarne in justitie prezumtia de paternitate care ope­reaza impotriva sa (art. 54‑55 C.fam.).

3.1. Actiunea in tagada paternitatii

Articolul 54 C.fam. confera actiunii in tagada paternitatii un pronuntat caracter personal, ingaduind exercitarea ei numai de catre sotul mamei. Mostenitorii acestuia nu pot introduce actiunea, dar o pot continua, cu conditia sa nu se fi perimat sau tatal sa nu fi renuntat la judecata. Prin continuarea actiunii de catre mostenitorii tatalui, aceasta isi interverteste in parte caracterul, caci, in cazul mostenitorilor prevaleaza inte­resele de ordin patrimonial, hotararea pronuntata in acest caz pastrandu‑si insa toate efectele pe planul statutului civil al copilului, la fel ca si in cazul exercitarii actiunii de catre insusi sotul mamei.

Dispozitiile art. 54 alin. (2) C.fam. au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale[11], care a statuat neconstitutionalitatea textului, in masura in care acesta nu recunoaste decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut in timpul casatoriei dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii . Curtea si‑a sustinut decizia aratand ca dispozitiile art. 54 alin. (2) C.fam. incalca principiul ega­li­tatii in drepturi prevazut de art. 16, art. 48 alin. (1) si art. 49 alin. (1) din Constitutie (revi­zuita). Totodata, s‑a argumentat ca, acolo unde exista identitate de ratiune, dincolo de mobilurile parti­cu­lare care pot fi diferite, se impune o identitate de solutii.

Aceasta decizie a Curtii Constitutionale, corecta in opinia noastra, este in concor­danta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, in cauza Kroon s.a. impotriva Olandei, din 1994, a decis ca interdictia, instituita de legea nationala, femeii casatorite de a tagadui paternitatea sotului este contrara prevederilor art. 8 din Con­ventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, articol care reglementeaza dreptul la respectarea vietii private si de familie.

Concluzionand, urmare a declararii ca neconstitutional a art. 54 C.fam., carac­terul personal al actiunii in tagada paternitatii a fost inlaturat, astfel ca, in pre­zent, actiunea poate fi introdusa de mama, de adevaratul tata, de copil sau de orice alta persoana care dovedeste un interes in acest sens.

Actiunea in tagada paternitatii se introduce impotriva copilului care, fiind de regula minor, este reprezentat de mama sa. Daca mama a decedat sau nu are capa­ci­tate de exercitiu, copilul va fi reprezentat de un tutore. Intre 14‑18 ani, copilul va par­ti­cipa singur la proces, actiunea avand caracter strict personal. Mama copilului parti­cipa, asadar, la proces in dubla calitate: de reprezentat al copilului si in nume propriu, caci, potrivit art. 54 alin. (4) C.fam., ea trebuie citata in toate situatiile in proces, deci si atunci cand nu are calitatea de a‑l reprezenta pe copil.

3.2. Termenul de introducere a actiunii

Potrivit art. 55 C.fam., termenul de introducere a actiunii este de 6 luni[13] de la data cand sotul mamei cunoaste nasterea copilului. Asa cum rezulta din chiar textul legii, termenul de 6 luni este un termen de prescriptie, supus dispozitiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva referitoare la suspendarea, intreruperea si repunerea in termen .

Desi principiul enuntat in literatura juridica este acela conform caruia actiunile avand ca obiect drepturi personale nepatrimoniale sunt, ca regula, imprescriptibile[15], legea a prevazut in cazul actiunii in tagada paternitatii un termen de prescriptie scurt, datorita necesitatii sociale de a clarifica statutul civil al persoanelor, statut care trebuie sa reflecte realitatea.

3.3. Dovada nepaternitatii

Articolul 54 alin. (1) C.fam. prevede ca „Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului”. Din modul de redactare a textului, rezulta ca legiuitorul a inteles sa fie destul de restrictiv in privinta posibilitatilor recunoscute sotului mamei de a rasturna prezumtia de paternitate, caci acesta este pus in situatia de a dovedi nu orice imprejurari care ar fi in masura sa faca indoielnica paternitatea sa, ci altfel de imprejurari care impun concluzia imposibilitatii acesteia. In dovedirea acestor imprejurari nu exista restrictii, putand fi folosite orice mijloace de proba.

Care sunt imprejurarile de natura a forma o astfel de convingere nici legiuitorul nu le putea determina exhaustiv, cum nici noi nu putem decat sa amintim unele dintre ele, care s‑au conturat ca atare in doctrina si mai ales in practica judiciara.

Imposibilitatea ca sotul mamei sa fie tatal copilului poate fi determinata fie de nepu­tinta fizica[16], respectiv impotenta barbatului sau departarea dintre soti, determi­nata de imprejurari care au impiedicat pe soti sa se intalneasca (de exemplu, starea de deten­tie), fie de neputinta morala , care exista in situatia unor neintelegeri grave, a unor relatii atat de mult deteriorate incat, moralmente, au facut imposibile relatiile intime intre soti .

Simpla despartire in fapt a sotilor nu este, prin ea insasi, in masura sa duca la con­cluzia ca sotul mamei nu este tatal copilului, mai ales daca se dovedeste ca intre soti relatiile intime au continuat si in aceasta perioada[19].

Faptul ca, in timpul legal al conceptiei, sotia a avut relatii sexuale cu alti barbati nu este suficient pentru admiterea actiunii in tagada paternitatii, intrucat acest fapt nu exclude, prin el insusi, paternitatea sotului. Dovada relatiilor adulterine este insa un indiciu care obliga instanta sa administreze si alte probe, ca expertizele stiintifice, pentru a verifica temeinicia actiunii[20].

Expertizele medico‑judiciare se folosesc ca mijloace de proba atat in cazul actiunilor in tagada paternitatii, cat si in acela al actiunilor in stabilirea paternitatii copi­lului din afara casatoriei. Ele au la baza analiza pe cale stiintifica a transmiterii caracterelor ereditare de la parinti la copii.

In stadiul actual de dezvoltare a stiintelor biologice si medicale, expertizele medico‑le­gale clasice (serologica, antropologica si dermatoglifica) pot stabili cu cer­ti­tudine nepaternitatea in cazul in care exista incompatibilitate intre grupa san­guina a copilului si cea a parintilor sai, respectiv combinatia grupei sanguine a mamei cu aceea a tatalui, dar nu pot stabili cu certitudine paternitatea. Ele ofera numai indicii care, coroborate cu alte probe, pot ajuta instantele in stabilirea paternitatii[21].

Expertizele genetice efectuate in sistemul HLA, care se bazeaza pe analiza transmiterii genetice a caracterelor, pot stabili cu o probabilitate de 99% paternitatea unui copil.

Asa cum am aratat deja, expertizele medico‑legale eredo‑biologice sunt de mai multe feluri: serologice, antropometrice‑somatice, dermatoglifice si genetice.

Expertiza serologica consta in analiza grupelor sanguine ale copilului, mamei acestuia si tatalui prezumat, in cazul paternitatii din casatorie, sau a celui presupus, in cazul paternitatii din afara casatoriei. Concluziile sale sunt certe, in sensul ca, in anumite cazuri, paternitatea unui barbat se exclude datorita incompatibilitatii grupelor sanguine. In sensul stabilirii legaturii de filiatie, concluziile sale nu sunt decat probabile[22].

Expertiza antropologica se bazeaza pe transmiterea, pe cale ereditara, a unor parti­cularitati anatomice, ca: fizionomia fetei, conformatia nasului, a urechilor, malfor­­matii, boli ereditare etc. Metodele senzorial‑subiective au inceput a fi suplinite printr‑o prelucrare matematica. Neajunsul acestui tip de expertiza este acela ca ea se poate efectua doar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.

Expertiza dermatoglifica se bazeaza pe analiza tabloului dermatoglific al copilului a carui entitate distincta este rezultatul combinatiei programelor genetice ale ascen­dentilor[24]. Ea a intrat in practica expertizei in ultimii ani, dovedindu‑se un examen ajutator, important in stabilirea filiatiei, care nu ofera contraziceri sau rezultate discor­dante fata de metoda serologica, desi prelucrarea datelor se face independent.

Expertiza genetica, cea mai noua metoda de stabilire a paternitatii, este singura care poate concluziona cu o probabilitate de 98‑99% ca un anumit barbat este tatal unui copil. Aceasta expertiza se bazeaza pe analiza factorului genetic HLA, ale carui caracteristici se transmit si pe cale ereditara. Studiile HLA au valoare in sfatul gene­tic prenatal si in terapia preventiva a bolilor congenitale si de familie, insa, constituie, asa cum am aratat, si un instrument puternic pentru testarea paternitatii[25].

In plus, pentru a completa aceste probe, se practica si expertiza capacitatii de pro­creare. Atunci cand prin aceasta expertiza se constata impotenta sexuala de coabi­tare a barbatului sau sterilitatea sa, care poate fi congenitala sau dobandita, paternitatea acestuia este evident exclusa[26].

Ca metode indirecte pentru dovedirea paternitatii se utilizeaza si cercetarea duratei sarcinii. Prin aceasta se pot preciza, stiintific, timpul dintre raportul fecundant si data nasterii, gradul de dezvoltare a copilului si particularitatile sale la nastere sau, ulterior acestei date, greutatea placentei, dimensiunile copilului pe luni de sarcina, tulburarile sarcinii etc.[27]

3.4. Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii

Daca actiunea in tagada paternitatii s‑a admis, copilul devine, retroactiv, copil din afara casatoriei, modificandu‑i‑se, in acest sens, statutul civil[28]. In cazul existentei asa‑nu­mitului conflict de paternitate, daca sotul mamei din cea de‑a doua casatorie, in cursul careia copilul s‑a nascut, tagaduieste cu succes paternitatea, copilul nu doban­­­deste statutul juridic al copilului din afara casatoriei, intrucat functioneaza prezum­tia de paternitate fata de fostul sot al mamei, potrivit art. 53 alin. (2) C.fam.[29] Numai daca si acesta din urma ar obtine o hotarare judecatoreasca, prin care s‑ar admite actiunea sa in tagaduirea paternitatii, copilul devine retroactiv din afara casatoriei.

Admiterea actiunii in tagada paternitatii va produce efecte asupra numelui, ocrotirii si domiciliului copilului, precum si asupra obligatiei de intretinere.

4. Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie

Asa cum am aratat mai sus, tagada paternitatii presupune rasturnarea prezumtiei de paternitate ce il vizeaza pe sotul femeii care a nascut copilul, pe cand contestarea paternitatii urmareste inlaturarea prezumtiei de paternitate care a fost aplicata gresit sau fraudulos. Se pot ivi astfel de situatii atunci cand numai aparent copilul s‑a nascut sau a fost conceput in timpul casatoriei, daca, bunaoara, parintii copilului au trait in concubinaj, sau copilul s‑a nascut inainte de incheierea casatoriei parintilor sau dupa 300 de zile de la data desfacerii sau a desfiintarii ei.

Contestarea paternitatii copilului aparent din casatorie nu este reglementata de Codul familiei, dar, in mod unanim, doctrina accepta admisibilitatea ei ca singura cale de inlaturare a prezumtiilor de paternitate aplicate fara temei[30].

Spre deosebire de actiunea in tagada paternitatii, care poate fi intentata numai de sotul mamei, actiunea in contestarea paternitatii copilului aparent din casatorie poate fi introdusa de orice persoana interesata, chiar si de copil.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Dreptul la actiunea in contestarea paternitatii este considerat imprescriptibil, iar in dovedirea actiunii se admite orice mijloc de proba.

5. Stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei

Stabilirea filiatiei fata de tatal din afara casatoriei se poate face, astfel cum rezulta din art. 56 C.fam., prin recunoastere si prin hotarare judecatoreasca.

5.1. Recunoasterea de paternitate

Recunoasterea este actul personal al unui barbat prin care acesta marturiseste ca este tatal unui copil conceput si nascut in afara casatoriei. Recunoasterea este un act personal, care nu poate fi efectuat decat de tata sau de un mandatar al tatalui cu pro­cura speciala, autentica.

A) Copiii care pot fi recunoscuti

Copiii nascuti sau conceputi in timpul casatoriei, asa cum am vazut, beneficiaza de prezumtia de paternitate reglementata de art. 53 alin. (1) si (2) C.fam.

a) Copilul conceput. Mai intai, s‑a sustinut ca nu se poate recunoaste un copil numai conceput[31], insa, ulterior, in doctrina s‑a impus parerea ca un copil conceput poate fi recunoscut cu singura conditie ca, la nastere, el sa aiba situatia de copil din afara casatoriei .

b) Copilul decedat. Articolul 57 alin. (1) C.fam. prevede expres ca poate fi recu­noscut copilul din afara casatoriei dupa ce a decedat, dar numai daca a lasat descen­denti firesti.

c) Copilul recunoscut. Impartasim parerea acelor autori[33] care sustin ca nu se poate face recunoasterea unui copil deja recunoscut, cata vreme filiatia acestuia, anterior stabi­lita, nu este inlaturata pe o cale recunoscuta de lege.

B) Forma recunoasterii

Potrivit art. 57 alin. (2) C.fam., recunoasterea de paternitate se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, odata cu inregistrarea nasterii sau ulterior, fie dupa aceasta data, prin inscris autentic[34] sau prin testament . Nerespectarea acestor forme atrage, la fel ca in cazul recunoasterii de maternitate, nulitatea absoluta a actului.

C) Capacitatea ceruta pentru recunoastere

Pentru efectuarea unei recunoasteri valide de paternitate nu este necesara capaci­tatea ceruta in genere pentru actele juridice, fiind suficient ca persoana sa aiba discer­namant. Aceasta inseamna ca recunoasterea va fi valabil facuta si de catre tatal minor si de cel pus sub interdictie, daca s‑a aflat intr‑un moment de luciditate[36]. Minorul cu capacitate de exercitiu restransa va putea face recunoasterea fara nicio incuviintare.

D) Efectele recunoasterii

Ca urmare a recunoasterii, copilul are stabilita filiatia fata de cel care a facut recu­noasterea. El ramane insa tot copil din afara casatoriei. Efectele care decurg din stabilirea filiatiei privitoare la nume[37], ocrotirea parinteasca, obligatia de intretinere etc. se produc nu numai de la data recunoasterii, ci retroactiv, din momentul conceptiei.

E) Contestarea recunoasterii de paternitate

Daca recunoasterea de paternitate nu corespunde adevarului, ea poate fi contes­tata de orice persoana interesata [art. 58 alin. (1) C.fam.].

5.2. Stabilirea paternitatii prin actiune in justitie

Spre deosebire de vechiul sistem al Codului civil, care conditiona cercetarea pater­nitatii de anumite imprejurari, ca rapirea mamei de pretinsul tata in perioada timpu­lui legal al conceptiei, convietuirea notorie a mamei cu barbatul care se pretinde a fi tatal copilului, violul, seductia etc., Codul familiei, prin reglementarea adusa cercetarii de paternitate (art. 59‑60 C.fam.), consacra principiul libertatii depline in aceasta materie, intentarea actiunii in stabilirea paternitatii necunoscand nicio ingradire. Obiectul unei atare actiuni il constituie stabilirea filiatiei fata de tatal copilului nascut in afara casatoriei.

A) Dreptul la actiune

Art. 59 C.fam.[38] prevede ca actiunea in stabilirea paternitatii apartine copi­lului si se porneste in numele sau de mama sau de reprezentantul sau legal.

Odata ce mama copilului sau reprezentantul sau legal a introdus actiunea, nici unul dintre acestia nu poate renunta la ea, nici chiar cu avizul autoritatii tutelare, intru­cat aceasta actiune apartine copilului si urmareste stabilirea starii civile a aces­tuia. Copilul din afara casatoriei, recunoscut, dar care si‑a pierdut paternitatea ca urmare a contestarii recunoasterii, poate intenta actiunea in stabilirea paternitatii[39].

O problema care, de asemenea, a fost discutata in literatura juridica este aceea daca un copil recunoscut poate sau nu introduce actiunea in stabilirea paternitatii fata de un alt barbat decat cel care a facut recunoasterea. S‑a raspuns afirmativ, cu motivarea ca niciun text de lege nu se opune si ca hotararea judecatoreasca prin care se stabileste paternitatea din afara casatoriei indeplineste si functia de contestare a recunoasterii facute anterior, astfel ca va ramane valabila ultima paternitate stabilita[40].

Copilul din afara casatoriei, adoptat, poate, de asemenea, intenta actiunea in stabi­lirea paternitatii.

Copilul din casatorie, atata timp cat actiunea in tagada paternitatii nu a fost admisa, nu poate promova actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei. Daca actiunea in tagada paternitatii este intentata, instanta sesizata cu actiunea in stabilirea paternitatii va trebui sa suspende judecata pana la solutionarea definitiva a actiunii in tagada paternitatii[41].

Actiunea in stabilirea paternitatii nu poate fi intentata pentru copilul conceput si nici pentru cel decedat, caci aceasta actiune apartine copilului si, deci, ea poate fi pornita numai dupa nasterea sa si numai cat timp el este in viata[42]. Actiunea pornita de copil in timpul vietii poate fi continuata de mostenitorii sai [art. 59 alin. (2) C.fam.], dar, in acest caz, actiunea se interverteste dintr‑o actiune personala intr‑o actiune patri­­moniala, astfel ca ea va putea fi continuata atat de mostenitorii legali ai copi­lului, cat si de cei testamentari, precum si de creditorii acestora .

In ce priveste procurorul, el poate interveni in procesul avand ca obiect stabilirea paternitatii, in temeiul art. 47 din Decretul nr. 32/1954 si art. 45 C.proc.civ., si chiar poate  intenta el insusi actiunea, ca, de pilda, in cazul in care mama refuza sa introduca aceasta actiune .

Actiunea in stabilirea paternitatii se introduce impotriva barbatului despre care mama, reprezentantul legal al copilului sau copilul insusi pretind a fi tata din afara casatoriei. Potrivit art. 59 alin. ultim C.fam., actiunea poate fi introdusa si impotriva mos­te­nitorilor pretinsului tata, chiar daca ei au renuntat la mostenire, intrucat actiu­nea continua sa aiba caracter personal, tinzand la stabilirea legaturii de filiatie.

B) Termenul de introducere a actiunii

Dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii este supus prescriptiei intr‑un termen scurt, de un an de zile, care, potrivit art. 60 C.fam., incepe sa curga de la nasterea copilului, de la ramanerea definitiva a hotararii prin care copilul si‑a pierdut calitatea de copil din casatorie [art. 54 alin. (1) C.fam.]; de la data incetarii convietuirii mamei cu pretinsul tata sau de la incetarea intretinerii prestate de acesta copilului.

Instituirea acestui termen scurt de prescriptie[45], prin exceptie de la regula ca actiu­nile in materie de stare civila sunt imprescriptibile , se datoreaza dorintei legiuito­rului de a ocroti interesele copilului minor, si anume:

‑ pentru a asigura copilului intretinerea necesara la care este indatorat si tatal acestuia;

‑ pentru a nu se pierde probele necesare actiunii prin trecerea unui timp inde­lungat[47];

‑ pentru a nu lasa loc eventualelor scandaluri si santaje[48].

Articolul 60 alin. (2) si (3) C.fam. reglementeaza trei situatii distincte in care termenul de un an curge de la o alta data decat aceea a nasterii copilului:

- cand copilul devine din afara casatoriei, ca urmare a faptului ca paternitatea a fost, cu succes, tagaduita, termenul pentru intentarea actiunii in stabilirea paternitatii curge din momentul ramanerii definitive a hotararii care a admis actiunea in tagada paternitatii, intrucat, inainte de aceasta data, copilul beneficia de prezumtia de paternitate a sotului mamei, actiunea in stabilirea paternitatii fiind inadmisibila[49];

- cand mama a convietuit cu pretinsul tata, termenul de un an curge de la ince­tarea convietuirii.

In practica judiciara s‑a precizat ca prin convietuirea mamei cu pretinsul tata se intelege traiul in comun in aceeasi locuinta sau existenta unor legaturi statornice, cu caracter de continuitate. Desi vizitele intamplatoare, legaturile sporadice ale pretin­sului tata cu mama copilului nu pot fi considerate convietuire in sensul legii, s‑a decis ca, atunci cand, din motive obiective, ca, bunaoara, din cauza serviciilor aflate in localitati diferite, pretinsul tata nu poate sa convietuiasca cu mama copilului, vizitele facute chiar la intervale mai mari vor putea fi considerate ca relatii de convietuire[50];

- cand pretinsul tata a prestat intretinere pe seama minorului, termenul de 1 an pentru introducerea actiunii in stabilirea paternitatii curge de la incetarea acestei imprejurari[51].

Intretinerea, care face ca termenul de prescriptie sa curga de la incetarea ei, consta in ajutorul material, substantial si continuu, acordat benevol de pretinsul tata al copilului[52]. Continuitatea intretinerii nu trebuie inteleasa ca fiind luna de luna, ci in raport de intentia celui care o presteaza si de alte elemente de fapt, care dau carac­terul acestei intretineri .

Termenul se calculeaza de la data incetarii convietuirii sau a intretinerii, chiar daca aceste imprejurari intervin dupa ce copilul a devenit major, intrucat, art. 60 alin. (3) C.fam. nu distinge intre copilul minor si cel major[54].

C) Dovada paternitatii

Intrucat legatura de filiatie are la baza faptul conceptiei, trebuie facuta dovada relatiilor sexuale dintre mama copilului si pretinsul tata, dovada destul de greu de facut in mod direct.In dovedirea acestor imprejurari sunt admise orice mijloace de proba[55]. In privinta probei cu martori, se admite ca pot fi audiate in cauza si rudele partilor, de orice grad, cu exceptia descendentilor (art. 190 C.proc.civ.), intrucat, data fiind natura impreju­rarilor de fapt ce trebuie dovedite, aceste persoane sunt in masura a le cunoaste mai bine . Cu toate acestea, socotim noi, instantele judecatoresti trebuie sa manifeste vigi­lenta in aprecierea acestor depozitii si sa le inlature pe acelea care ar suferi de partinire.

Tribunalul Suprem a stabilit ca se poate folosi in proces si marturisirea, iar intr‑un astfel de caz, cand paratul recunoaste la interogatoriu ca el este tatal copilului, nu mai este nevoie sa se judece actiunea, instanta urmand numai sa constate recu­noas­terea si sa dispuna inregistrarea ei la serviciul de stare civila[57].

Imprejurarea ca, in timpul conceptiei, mama a avut legaturi intime cu mai multi barbati, nu numai cu paratul, nu poate duce prin ea insasi la respin­gerea actiunii, exceptio plurium concubentium nefiind admisa[58]. O atare solutie se im­pune numai daca, in raport cu probele administrate, legaturile res­pec­tive sunt de natura sa formeze convingerea judecatorului in sensul ca paratul nu este tatal copilului .

In astfel de situatii, dar si in altele, se impune folosirea obligatorie a expertizelor medico‑legale, iar daca prin asemenea expertiza s‑a exclus paternitatea, puterea probatorie a acesteia este de neinlaturat[60].

D) Efectele hotararii de stabilire a paternitatii

Prin hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii in stabilirea paternitatii, barbatul chemat in judecata este declarat tata al copilului, caruia i se elibereaza, potri­vit Legii nr. 119/1996, un alt certificat de nastere. Hotararea judecatoreasca are efect declarativ, deci si pentru trecut, pana la conceptia copilului, fiind opozabila erga omnes. Copilul ramane tot copil din afara casatoriei, dar, prin efectul legii, el este asimilat pe deplin cu copilul rezultat din casatorie. Hotararea judecatoreasca produce efecte cu privire la: numele copilului, domiciliu, drepturile parintesti, obligatia de intretinere si incredintarea lui pentru crestere si educare. Daca actiunea este respinsa, se poate intenta o noua actiune impotriva altui barbat, daca termenul de prescriptie nu s‑a implinit.

e) Contestarea paternitatii copilului din afara casatoriei

Paternitatea stabilita prin hotarare judecatoreasca nu poate fi contestata. Preve­de­rile art. 58 C.fam., potrivit carora recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata, se aplica numai daca paternitatea a fost stabilita potrivit art. 57 C.fam., respectiv cand recunoasterea s‑a facut prin declaratie la oficiul de stare civila, prin inscris autentic sau prin testament. Hotararea prin care a fost stabilita paternitatea pe cale judecatoreasca nu poate fi reformata decat prin mijlocirea cailor de atac recu­noscute de lege[61], ea beneficiind si de autoritatea lucrului judecat.

Consideram insa ca, atunci cand recunoasterea de paternitate s‑a facut in cadrul unui proces inceput, iar instanta, fara sa administreze alte probe, a luat numai act de recunoaste­rea facuta de parat, contestarea recunoasterii este admisibila, intrucat, pe de o parte, in acest caz paternitatea nu a fost stabilita de instanta, ea constatand numai recunoasterea, iar, pe de alta parte, aici nu poate fi vorba de autoritatea lucrului judecat, caci instanta nu a judecat fondul, marginindu‑se sa constate efectuarea, in fata sa, a actului juridic al recunoasterii .

TEST DE EVALUARE

Indicati prezumtiile ce stau la baza stabilirii paternitatii copilului din casatorie.

Caracterul prezumtiei timpului legal al conceptiei.

Cine poate introduce actiunea in tagada paternitatii?

Care este motivul pentru care termenele de prescriptie stabilite pentru actiunile relative la paternitate sunt scurte, spre deosebire de alte actiuni de stare civila care sunt imprescriptibile?

Copilul decedat poate fi recunoscut de tatal sau?

Cui apartine sarcina probei in actiunea in tagada paternitatii si cui, in actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei?

RASPUNSURI:

Prezumtiile ce stau la baza stabilirii paternitatii din casatorie sunt: prezumtia de paternitate ( articolul 53 alin. (1) C.fam. prevede: „Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei “) si prezumtia timpului legal al conceptiei, care se stabileste facand diferenta dintre durata maxima a gestatiei, fixata de legiuitor la 300 de zile, si durata minima, fixata la 180 de zile. Rezulta, asadar, ca perioada legala de conceptie este de 120 de zile.

2. Doctrina este unanima in a aprecia ca prezumtia timpului legal al conceptiei are un caracter absolut. Sensul in care trebuie sa se interpreteze acest caracter nu este insa acelasi.

Astfel, intr‑o prima opinie exprimata in literatura juridica, s‑a sustinut ca sensul abso­lut ce se atribuie prezumtiei timpului legal al conceptiei se refera atat la inadmi­si­bilitatea dovedirii faptului ca zamislirea a avut loc peste limitele stabilite de legiui­tor, cat si la inadmisibilitatea dovezii ca zamislirea.

Intr‑o a doua opinie, care dobandeste tot mai multi sustinatori, se considera ca intelesul ce trebuie conferit caracterului absolut al acestei prezumtii este acela ca nu se poate dovedi ca sarcina a fost mai scurta de 180 de zile si nici ca a fost mai lunga de 300 de zile, dar este admisibila dovada ca faptul conceptiei a avut loc intr‑o anumita parte din timpul stabilit de lege ca fiind al conceptiei.

3. Urmare a declararii ca neconstitutional a art. 54 C.fam., carac­terul personal al actiunii in tagada paternitatii ( conform caruia actiunea putea fi introdusa doar de sotul mamei) a fost inlaturat, astfel ca, in pre­zent, actiunea poate fi introdusa de mama, de adevaratul tata, de copil sau de orice alta persoana care dovedeste un interes in acest sens.

In anumite situatii, actiunea poate fi exercitata si prin reprezentare. Astfel, tutorele sotului pus sub interdictie poate exercita actiunea, cu incuviintarea autoritatii tutelare. Cand tutore al barbatului casatorit este chiar mama copilului, data fiind contrarietatea de interese intre ei, se va numi un curator, potrivit art. 132 si 147 C.fam., curator care va putea exercita actiunea.

4. Instituirea acestor termene scurte de prescriptie, prin exceptie de la regula ca actiu­nile in materie de stare civila sunt imprescriptibile, se datoreaza dorintei legiuito­rului de a ocroti interesele copilului minor, si anume:

‑ pentru a asigura copilului intretinerea necesara la care este indatorat si tatal acestuia;

‑ pentru a nu se pierde probele necesare actiunii prin trecerea unui timp inde­lungat;

‑ pentru a nu lasa loc eventualelor scandaluri si santaje, dar rezulta si din necesitatea stabilirii rapide si corecte a starii civile a persoanei.

5. Da, dar numai daca a lasat descendenti firesti ( art.57 alin.1 C.fam).

6. In primul caz, al actiunii in tagada paternitatii, sarcina probei revine sotului mamei sau altei persoane interesate care introduce actiunea, iar in al doilea caz apartine copilului si mamei acestuia.

Spete:

1. Este posibila recunoasterea unui copil din casatorie cat timp paternitatea nu este tagaduita?  

Nu, intrucat opereaza prezumtia de paternitate, necontrazisa pe calea actiunii in tagada, deci nici instanta de judecata nu poate stabili o alta filiatie ( T.S., sectia civila, dec.732/1970).

2. Daca presupusul tata recunoaste la interogator ca este tatal copilului care este solutia instantei?

In acest caz nu mai este nevoie sa se judece actiunea in stabilirea paternitatii, iar instanta se va margini  sa constate recunoasterea ( T.S., sectia civila, decizia 962/1973).

3. Care este sensul sintagmei – daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului- din art.54 alin.1 C.fam.?

Prin notiunea de neputinta se intelege nu numai imposibilitatea fizica ori biologica de a procrea, ci si imposibilitatea morala, derivata, de exemplu din relele raporturi statornicite intre soti, in cursul unui proces de divort, datorita unor denunturi la autoritati sau in alte situatii similare ( T.S., sectia civila, decizia 741/1969).

BIBLIOGRAFIE MINIMALA:

1.Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, editia a V a, Editura CH Beck, Bucuresti, 2005 Capitolul  Filiatia;

2. A.Filipescu, I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII a, Editura CH BECK, Bucuresti, Capitolele corespunzatoare;

3. T. Bodoasca, Unele consideratii juridice ce decurg din declararea neconstitutionala a dispozitiilor art.54 alin.2 C.fam., in revista Dreptul nr.1/2004, p.89-98.