Evictiunea totala - soarta contractului in caz de evingere totala a cumparatorului

1. Soarta contractului in caz de evingere totala a cumparatorului

Pentru ipoteza evictiunii partiale legea este formala acordand cumparatorului posibilitatea sa aleaga intre doua alternative, asemanator garantiei impotriva viciilor lucrului.

In privinta evictiunii totale, prin art. 1341-1346 Codul civil reglementeaza reperele calcularii despagubirilor ce vor fi acordate cumparatorului, fara a se pronunta asupra situatiei contractului insusi in urma acordari acestor despagubiri.

La fel si in literatura juridica mai veche de la noi, am intalnit exprimata aceeasi idee, sub forma afirmatiei ca „legea priveste evictiunea totala a lucrurilor ca o adevarata rezolutiune”.  Iar in analiza efectelor obligatiilor de garantie in caz de evictiune consumata si in doctrina cea mai recenta se mentioneaza ca in caz de evictiune totala vanzatorul este tinut sa restituie integral pretul, ca la rezolutiune pentru neexecutare .

Cind ne referim la drepturile cumparatorului, in caz de evictiune totala se prevede in prealabil in art. 195, alin. 1, ca vanzarea este reputata rezolvita.

De semnalat ca nici Codul civil italian nu mentioneaza in mod special rezolutiunea ca efect al evictiunii totale, dar doctrina afirma acest lucru fara nici un dubiu.

In ceea ce ne priveste impartasim acest lucru de vedere, temeiul lui fiind in dreptul nostru art. 1350 C. Civ., care se gaseste sub paragraful „Raspunderea de evictiune”: chestiunile de daune interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii si care nu sunt prevazute aici se vor decide dupa regulile generale ale conventiilor.

Si in practica instantei supreme, respingandu-se actiunea in garantie a cumparatorului cu motivarea ca evictiunea s-a datorat faptei sale, a fost totusi obligat vanzatorul la restituirea pretului ca efect a rezolutiunii conventiei ce fusese ceruta in subsidiar pentru neexecutarea obligatiei de trensmitere a proprietatii.

Codul prevede un sistem de despagubire a cumparatorului evins in totalitate mai favorabil decat cel care ar rezulta din aplicarea consecintelor nulitatii relative in cazul vanzari lucrului altuia, de aceea cumparatorul are mai mare interes sa ceara obligarea la despagubire ca urmare a garantiei contra evictiunii decat sa invoce nulitatea vanzarii.

2. Indemnizatiile datorate in caz de evictiune totala

Potrivit art. 1341 C. Civ. roman, cumparatorul evins are dreptul de a cere de la vanzator: restituirea bunului, fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins; spezele instantei deschise de dansul in contra vanzatorului si a celei deschise de evingator in contra sa; daune interese si spezele contractului de vanzare.

Cu precizarile aduse prin articolele urmatoare, legea acorda cumparatorului evins de totalitatea bunului dreptul la o despagubire integrala, ca efect a rezolutiunii contractului.

PRETUL

Intotdeauna vanzatorul trebuie sa restituie pretul primit. Codul arata in art. 1342 ca pretul integral primit este datorat de vanzator, chiar daca la data evictiunii valoarea bunului este mai mica decat la data contractarii, chiar daca micsorarea valorii s-a datorat unei clauze fortuite ori chiar neglijentei cumparatorului.

Aceasta dispozitie sugereaza ca riscurile sunt lasate pe seama vanzatorului, desi potrivit art. 971 C. Civ. de la incheierea contractului bunul este in pericolul dobanditorului. S-a incercat explicarea acestei dispozitii prin referire la sanctiunea vanzarii lucrului altuia, iar cumparatorul a fost evins in totalitate, inseamna ca pretul a fost platit fara cauza, iar restituirea lui se impune in temeiul platii nedatorate.

Articolul 1342 este aplicabil si in acest caz, deci vanzatorul datoreaza pretul, chiar daca diminuarea valorii bunului este imputabila cumparatorului, deci pana la evictiune el a fost proprietar si, in aceasta calitate, a avut dreptul sa fie neglijent cu  bunul sau.

DOCUMENT ONLINE: Executarea actelor administrative DOCUMENT ONLINE: Controlul social – administratie publica

In legatura cu pretul pe care cumparatorul il poate pretinde ca efect al evictiunii totale se pune problema: in cazul in care actiunea este introdusa de un subdobanditor impotriva vanzatorului, care este pretul pe care paratul trebuie sa il restituie? Prin ipoteza, daca a existat doua contracte de vanzare-cumparare succesive, pretul a fost diferit.

Daca insa a fost dobandit cu titlul oneros, unii autori au considerat ca se impune o distinctie: daca el a platit un pret mai mare decat propriul vanzator, are dreptul la intreaga suma, dar cu titlul de daune-interese, deci doar daca a fost de buna credinta.

In ce ne priveste, considerand ca parerea contrara, exprimata de alti autori[2] este mai convingatoare, potrivit acestei opinii, de vreme ce s-a admis prin contract toate drepturile si accesoriile bunului se transmit subdobanditorului, inseama ca fiind cesionar inclusiv al actiunii in garantie contra evictiunii, subdobanditorul, indiferent ca este universal, cu titlul universal sau cu titlul particular, are exact aceleasi drepturi pe care autorul sau le avea, deci dreptul de a obtine dreptul pe care acela l-a platit. Astfel este cazul donatarului, dar si cazul in care cel evins este debirentier, el are in felul acesta posibilitatea sa pretinda pretul platit de credirentier vanzatorului sau.

4 CONTRAVALOAREA FRUCTELOR

Art. 1341, pct. 2, Cod Civ., prevede in plus dreptul cumparatorului de a obtine de la vanzator contravaloarea fructelor pe care a trebuit sa le restituie invingatorului.

Daca cumparatorul a fost de buna credinta, el va dobandi fructele in temeiul art. 485, teza I, Cod civ. : „ Posesorul nu castiga fructele decat cand poseda cu buna credinta”. Pana la introducerea actiunii in justitie catre tert impotriva cumparatorului, respectiv pana cand cumparatorul a luat cunostinta pe alta cale de dreptul indubitabil al tertului ce a condus la evingerea sa totala, el este considerat ca este de buna credinta si astfel nu poate fi obligat sa-i plateasca proprietarului invingator

Dupa aceste momente, in temeiul art. 487, Cod Civ., el este considerat de rea credinta si poate fi obligat sa restituie invingatorului fructele bunului. Textul art. 1341, pct. 2, vizeaza tocmai aceasta ipoteza, in care, desi fata de tertul evingator este privit de la un moment dat ca fiind de rea credinta, fata de vanzator ramane de buna credinta si are dreptul pe langa pret la valoarea acestor fructe.

Daca insa vanzatorul chemat in garantie declara ca nu are mijloace juridice cu care sa-l apere pe cumparator, declarandu-se de acord cu restituirea pretului si a daunelor, dar cu toate acestea cumparatorul continua singur procesul, pierzandu-l, consideram ca vanzatorul nu mai poate fi tinut de contravaloarea fructelor. Pretentia cumparatorului in acest sens ar aparea ca un abuz de drept, devreme ce se poate considera ca prin consemnarea pretului si a altor despagubiri raportul contractual a luat sfarsit.

CHELTUIALA DE JUDECATA

Pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielor de judecata pe care le-a suportat. El este indreptatit in virtutea art. 1341, pct. 3, Cod Civ., sa pretinda de la vanzator restituirea acestor cheltuieli, chiar daca vanzatorul a fost de buna credinta nestiind ca a vandut bunul altuia.

In mod normal, cumparatorul actionat in judecata ar fi trebuit sa ceara chemarea in garantie a vanzatorului pentru ca hotararea pronuntata sa fie opozabila acestuia si in acelasi timp pentru a obtine in proces toate despagubirile de la vanzator. Daca in acest al doilea proces vanzatorul nu reuseste sa se apere prin exceptie la proces el va trebui, evident, ca fiind cazut in pretentii, sa acopere toate cheltuielile de judecata.

Tot in scopul indemnizarii cumparatorului legea prevede ca in cazul in care este evins total, acesta are dreptul si la restituirea spezelor vanzarii. Potrivit art. 1305 Cod Civ., cheltuielile cu autentificarea actului, onorariul avocatului, cheltuielile de inscriere in cartea funciara sau in sarcina cumparatorului in masura in care acesta a achitat aceste cheltuieli cu ocazia incheierii contractului.

6 DAUNELE    INTERESE

Legea prevede dreptul cumparatorului la daune-interese, fiind un principu general in materie de raspundere, in materia despagubirii datorate ca efect al evictiunii totale. Codul civil reglementeaza prin art. 1342-1345 modul de calcul a despagubirilor datorate si cu titlul de daune-interese, prezinta unele particularitati.

Astfel, la calculul despagubirii, instanta trebuie sa tina cont de cresterea valorii bunului intre data incheierii contractului si data producerii evictiunii, astfel incat pe langa pret cumparatorul sa obtina si contraechivalentul sporului de valoare.

In lumina principiilor generale, daca din caza de forta majora sau caz fortuit debitorul nu si-a executat obligatia, el nu poate fi tinut de daune-interese. La fel, conform art. 1085, Cod Civ., debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau au putut fi prevazute la intocmirea contractului.

In materia daunelor pentru evictine totala se admite ca, indiferent ca sporul a fost sau nu previzibil la data incheierii contractului, vanzatorul este tinut sa-l acopere. Se observa ca in felul acesta cumparatorul este aparat impotriva unei eventuale devalorizari monetare.

Daca insa vanzatorul a fost de rea credinta, el sigur va putea fi obligat sa restituie cheltuielile voluptuarii, conform art. 1346 Cod. Civ., in privinta momentului in functie de care se calculeaza aceste valori se impun precizarea notiunii de „epoca evictiunii”, folosita de cod in literatura juridica unde s-a mentionat atitudinea oscilanta a jurisprudentei, care uneori ca data evictiunii  este data introducerii actiunii in garantie iar alteori ca este data deposedarii efective a cumparatorului .

Concluzie privind restituirile in caz de evictiune consumata:

Pretul trebuie restituit intotdeauna, astfel fiind considerat ca este detinut fara cauza. Daunele interese sunt datorate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligatiei vanzatorului, acordarea lor facandu-se doar in masura dovediiri existentei si cuantumului acestui prejudiciu.

Principiul echitatii ar impune ca in ipoteza in care valoarea bunului a scazut din cauze fortuite sau prin fapta cumparatorului, restituirea pretului catre cumparator sa nu fie integrala.