Contractul colectiv de munca - natura juridica si scopul

Codul muncii consacra Titlul VIII reglementarii contractelor colective de munca. Totusi prevederile retinute in cele 11 articole (art. 236-247) sunt de nivel principial, abordarea detaliata a materiei fiind lasata in sarcina legii speciale.

CODUL MUNCII

TITLULVIII
Contractele colective de munca

Art. 236. - (1) Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

(2) Negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.

(3) La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca partile sunt egale si libere.

(4) Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.

Art. 237. - Partile, reprezentarea acestora si procedura de negociere si de incheiere a contractelor colective de munca sunt stabilite potrivit legii.

Art. 238. - (1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.

(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.

(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

Art. 239. - Prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala.

Art. 240. - (1) Contractele colective de munca se pot incheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate si la nivel national.

(2) Contractele colective de munca se pot incheia si la nivelul unor grupuri de angajatori, denumite in continuare grupuri de angajatori.

Art. 241. - (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza:

a) pentru toti salariatii angajatorului, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel;

b) pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;

c) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;

d) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national.

(2) La fiecare dintre nivelurile prevazute la art. 240 se incheie un singur contract colectiv de munca.

Art. 242. - Contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrari determinate.

Art. 243. - (1) Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.

(2) Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

Art. 244. - Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru.

Art. 245. - Contractul colectiv de munca inceteaza:

a) la implinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost incheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia;

b) la data dizolvarii sau lichidarii judiciare a angajatorului;

c) prin acordul partilor.

Art. 246. - Aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendata prin acordul de vointa al partilor ori in caz de forta majora.

Art. 247. - In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.

1. Definirea si scopul contractului colectiv de munca

In baza art. 236 din Codul muncii, contractul colectiv de munca se defineste ca fiind conventia intre patron si organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate sau in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raportul de munca.

Prin inscrierea unor contracte colective de munca se urmareste promovarea unor relatii de munca stabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca, evitarea declansarii grevelor.

S-a promovat, astfel, teza retinuta de literatura de specialitate ca prin contractul de munca nu se poate institui un mecanism de impiedicare a declansarii grevei, utilizandu-se sintagma “evitarea declansarii grevei”. Spre deosebire de unele state, in dreptul nostru “obligatia de pace sociala” nu este calificata drept obligatie juridica.

Contractele colective au vocatia de a trata ansamblul conditiilor de angajare si de munca ale salariatilor, precum si garantiile sociale pentru toate categoriile profesionale interesate. In schimb, acordul colectiv, prea putin insa folosit in practica sociala nationala, abordeaza unul sau mai multe subiecte determinate din acest ansamblu. Astfel de acorduri colective se pot referi, de exemplu, la durata muncii sau la securitatea locurilor de munca.

2. Natura juridica a contractului colectiv de munca:

Doctrina a surprins un caracter dual, o natura juridica mixta a contractului colectiv de munca. Pe de o parte, contractul colectiv de munca are un caracter normativ, pentru ca la orice nivel ar fi incheiat el prezinta toate caracteristicile unei reale norme de drept, ale unei legi pentru care partile il incheie:

Este general si abstract, reglementeaza in mod uniform conditiile de munca ale unei intregi mase de salariati;

Este impersonal, el nereglementand situatia unui anume salariat individual ci a tuturor salariatilor de la nivelul la care se incheie;

Are un caracter permanent, neaplicandu-se de un numar limitat de ori;

Are valoare obligatorie pentru partile contractante;

Legea nr. 130/1996 introduce o serie de aspecte care contureaza intr-un fel natura juridical a contractului colectiv de munca.

Astfel, este consacrat principiul unicitatii contractului colectiv de munca, legea permitand incheierea unui singur contract colectiv de munca la fiecare nivel, unitate, grup de unitati, ramura de activitate, la nivel national.

Efectele contractului colectiv de munca se produc pentru toti salariatii incadrati la nivelul la care este incheiat contractul respective.

De asemenea, legea impune publicitatea contractelor colective incheiate la nivel de ramura de activitate si la nivel national, aceste contracte publicandu-se in Monitorul Oficial.

Legiuitorul accentueaza astfel caracterul normative al contractelor colective de munca.

Caracterul contractual (conventional) este reflectat de realitatile privitoare la nasterea si efectele conventiei. Conventia isi trage originea din vointa comuna a celor care au participat la elaborarea sa. Efectele conventiei sunt dominate de caracterul contractual al institutiei.

Durata de timp a efectelor contractului colectiv difera totusi de regulile commune unui act normative. In timp ce reglementarile normative comune sunt prin natura lor permanente, adoptarile lor facandu-se pe durata nedeterminata, clauzele contractului colectiv de munca sunt temporare, contractul colectiv fiind incheiat pe durata determinata.

3. Negocierea contractului colectiv de munca

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

a) Obligatia de negociere

Negocierea colectiva este obligatory, exceptie facand situatiile in care angajatorul are mai putin de 21 de angajati (art. 236 alin. 2 Codul muncii). In acest sens, retinem ca art. 3 alin. 1 legea nr. 130/1996 mentiona acest prag pentru negocierea la nivel de unitate, pe cand noul cod al muncii nu mai face aceasta distinctie.

Mai observam, de asemenea, ca obligatia organizarii de negocieri colective nu presupune cu necesitate si incheierea unui contract colectiv de munca.

Initiativa negocierii apartine, conform art 4. alin. 4 din Legea 130/1996, patronului.

Initiativa poate veni si din partea salariatilor, in cazul in care patronul nu solicita inceperea negocierii.

Neindeplinirea obligatiei de a negocia este sanctionata cu amenda. La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere, contractele astfel incheiate constituind legea partilor.

b) Procedura negocierii colective:

Articolul 3 alin 2. din Legea 130/1996 introduce principiile anulitatii negocierilor colective. Negocierea colectiva are loc dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de incheierea unui contract colectiv de munca, sau de la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca, dupa caz.

O astfel de conditie poate functiona numai in situatia unui contract colectiv de munca incheiat pe o perioada mai mare de 12 luni sau daca nu a fost incheiat anterior vreun contract colectiv de munca. Astfel, negocierea va avea loc cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractului colectiv de munca incheiat pe un an.

La randul ei, Legea nr. 130/1996 stabileste obligatiile imperative si concrete in sarcina patronului. Astfel, conform art. 4 alin. 2 din lege, la prima reuniune a partilor urmeaza a se preciza atat informatiile pe care patronul le pune la dispiozitia delegatilor sindicali sau ai salariatilor, de natura sa permita o analiza comparata a situatiei locurilor de munca, a clasificarii profesiilor si meseriilor, a nivelului de salarizare, a duratei timpului de lucru si a organizarii programului de lucru, cat si locul si calendarul reuniunilor.

Obiectul negocierii colective este stabilit de art. 3 alin. 4 ca incluzand, cel putin, salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.

Legea permite negocierea colectiva si incheierea unor contracte colective de munca si la nivelul institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

c) Nivelurile la care se realizeaza negocierea:

Nivelurile la care se pot desfasura negocieri colective si implicit se pot incheia contracte colective de munca sunt:

Nivelul unitatilor (persoanele juridice care angajeaza salariati);

Nivelul grupurilor de unitati (grupuri de societati comerciale si regii autonome);

Nivelul ramirulir de activitate (in care s-au constituit federatii ori confederatii sindicale de ramura, precum si federatii patronale);

Nivelul national (contractul colectiv de munca unic la nivel national incheiat intre reprezentantii tuturor confederatiilor sindicale si patronale reprezentative);

Pe de alta parte, drepturile prevazute in contractul colectiv de munca unic la nivel national sunt considerate minime, de la nivelul carora incepe negocierea contractelor colective de munca de la celelalte niveluri, cu exceptia celor care sunt stabilite in cuantum fix sau maxim.

In situatiile in care nu se incheie contracte colective de munca pe o ramura sau grupuri de unitati, prevederile contractului colectiv de munca la nivel national sunt considerate niveluri minime, de la care incepe negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitati (art. 99 alin. 2 si 3);

O precizare importanta retinuta la alin. 2 al art. 240 din Codul muncii se refera la unicitatea incheierii contractelor colective de munca la fiecare nivel prevazut de lege.

Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Conform art. 12 din Legea 130/1996, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

In cazul unitatilor bugetare, contractul colectiv de munca se poate incheia la urmatoarele niveluri:

Nivelul unitatii;

Nivelul administratiei sau serviciilor publice locale pentru institutiile din subordinea acestora;

Nivelul departamental prin institutii subordinate;

Se observa ca in cazul institutiilor bugetare incheierea contractului colectiv de munca se desfasoara la niveluri ierarhic superioare, contractul colectiv de munca fiind incheiat de fapt pentru institutiile si unitatile subordinate.

4. Incheierea contractului colectiv de munca:

Partile contractante

Chiar in art. 1 din Legea 130/1996 sunt indicate partile contractante si apoi detaliate, pe larg, in art. 14. Acestea sunt patronul sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariatii, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte. In functie de nivelul la care are loc negocierea si incheierea contractului colectiv de munca, partile sunt reprezentate dupa cum urmeaza:

patronul

la nivel de unitate, de catre organul de conducere al acesteia, stability prin lege, statut, ori regulament de functionare, dupa caz;

la nivel de grup de unitati, de ramura sau la nivel national, de catre asociatiile patronale legal constituite si representative potrivit legii;

salariatii

la nivel de unitate, de catre organizatiile sindicale legal constituite si representative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentatntii alesi ai salariatilor;

la nivelul grupurilor de unitati si al ramurilor, de catre organizatiile sindicale de tip federativ , legal constituite si representative conform legii;

la nivel national, de catre organizatiile sindicale de tip confederativ, legal constituite si representative conform legii;

Reprezentativitatea partilor la negociere

Pentru ca una din partile la negociere sa fie recunoscuta la tratative de catre cealalta parte, Legea nr. 130/1996 introduce pentru prima data in sistemul romanesc principiul reprezentativitatii la negociere. Astfel, la negociere pot participa numai organizatiile recunoscute in baza unei proceduri specifice si care indeplinesc conditiile impuse de lege.

Reprezentativitatea la nivel de unitate

In forma initiala, Legea nr. 130/1996 stabilea urmatoarele conditii de reprezentativitate organizatiilor sindicale constituite la nivel de unitate:

statutul legal de organizatie sindicala;

numarul de membrii ai sindicatului sa reprezinte cel putin 50 % din numarul salariatilor unitatii;

Cea de-a doua conditie a fost modificata , procentul de 50 % sus mentionat fiind inlocuit de o proportie de 1/3 din numarul salariatilor unitatii. Procentul de 50 % implica prezenta unui singur sindicat pentru negocierea la nivel de unitate, ceea c ear fi adus un real prejudiciu aplicarii principiului sindical.

Mai mult, modificarea adusa de Legea nr. 143/1997 nu se limiteaza la reconsiderarea procentului de 50 %. Prin introducerea art. 18 lit. c, se ofera posibilitatea sindicatelor din unitate sa devina reprezentative si prin afilierea la o organizatie sindicala reprezentativa. Art. 14 lit. b dispune ca salariatii vor fi reprezentati “la nivel de unitate de catre organizatiile sindicale legal constituite si representative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentantii alesi ai salariatilor”.

Indeplinirea conditiilor de reprezentativitate pentru o organizatie sindicala la nivelul unitatii se constata de catre instanta judecatoreasca, fiind competenta judecatoria in a carei raza teritoriala se afla sediul unitatii.

La negocierea contractului colectiv de munca va participa din partea unitatii organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare, dupa caz. Acesta poate fi patronul sau un reprezentant al acestuia (managerul, presedintele consiliului de administratie, directorul general, administratorul societatii).

Reprezentativitatea la nivel de ramura

La nivel de ramura, negocierea se desfasoara intre federatiile sindicale si asociatiile patronale.

Pentru ca o federatie sindicala sa fie considerata reprezentativa la nivel de ramura sis a participle la negocierea contractului colectiv de munca, ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba statutul legal de federatie sindicala (sa fie constituita conform procedurii stabilite de Legea nr. 54/1991);

sa aiba independenta organizatorica si patrimoniala;

organizatiile sindicale componente sa aiba, cumulat, un numar de membrii cel putin egal cu 7 % din efectivul salariatiilor din ramura respective;

Indeplinirea conditiilor de reprezentativitate a federatiei sindicale se constata de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti.

La randul sau, pentru ca o asociatie patronala sa fie considerata reprezentativa la nivel de ramura de activitate, ea trebuie sa indeplineasca cumulative urmatoarele conditii:

sa aiba independenta organizatorica si patrimoniala;

sa reprezinte patroni ale caror unitati cuprind minimum 10 % din numarul salariatilor din ramura respective;

Competent pentru a constata indeplinirea conditiilor prevazute de lege si a dispune dobandirea calitatii de asociatie patronala reprezentativa la nivel de ramura de activitate este Tribunalul Municipiului Bucuresti.

Reprezentativitatea la nivel national

Pentru ca o confederatie sindicala sa fie reprezentativa la nivel national trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:

sa aiba statut legal de confederatie sindicala;

sa aiba independenta organizatorica si patrimoniala;

sa aiba in componenta sa structuri sindicale proprii, in cel putin jumatate din numarul total al judetelor, inclusiv in municipiul Bucuresti;

sa aiba in componenta federatii sindicale representative pentru cel putin 25 % din ramurile de activitate;

organizatiile sindicale componente sa aiba, cumulat, un numar de membrii cel putin egal cu 5 % din efectivul salariatilor din economia nationala;

Cat priveste asociatiile patronale, acestea sunt representative la nivel national daca:

au independenta organizatorica si patrimoniala;

reprezinta patroni ale caror unitati functioneaza in cel putin jumatate din numarul total al judetelor, inclusiv municipiul Bucuresti;

reprezinta patroni ale caror unitati isi desfasoara activitatea in cel putin 25 % din ramurile de activitate;

reprezinta patroni ale caror unitati cuprind minimum 7 % din efectivul salariatilor din economia nationala;

In ceea ce priveste negocierea si incheierea contractelor colective de munca in institutiile bugetare, partile sunt reprezentate, pe de o parte, de catre conducatorul institutiei bugetare sau de loctiitorul de drept al acestuia si, pe de alta parte, de catre sindicatele representative sau de catre reprezentantii salariatilor (art. 22, Legea nr. 136/1996).

Durata pe care se incheie contractul colectiv de munca

Spre deosebire de contractul individual de munca, a carui incheiere se face, de regula, pe durata nedeterminata, contractul colectiv de munca se incheie intotdeauba pe durata determinate. Aceasta durata nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrari determinate.

Partile au posibilitatea ca, de comun acord, dupa implinirea a cel putin 12 luni de la data negocierii precedente neurmate de incheierea unui contract colectiv de munca sau a cel putin 12 luni de la data intrarii in vigoare a unui contract colectiv de munca sa hotarasca:

prelungirea aplicarii contractului colectiv de munca in conditiile in care a fost incheiat sau in alte conditii ce vor fi convenite. Aceasta hotarare trebuie luata de parti cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea unui contract colectiv de munca incheiat pe un an (art. 23 alin. 2, coroborat cu art. 3 alin. 2 legea nr. 130/1996);

negocierea pentru modificarea contractului colectiv de munca incheiat anterior sau pentru incheierea unui nou contract colectiv de munca;

Inregistrarea contractului colectiv de munca

Legea impune inscrierea in forma scrisa a contractului colectiv de munca. Acesta se semneaza si se inregistreaza la:

inspectoratul teritorial de munca sau al municipiului Bucuresti, in cazul contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate;

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, in cazul contractului colectiv de munca incheiat la nivelul grupurilor de unitati, ramurilor de activitate sau la nivel national;

Organul competent sa inregistreze contractul colectiv de munca poate refuza aceasta inregistrare daca:

contractul colectiv de munca a fost incheiat fara a se preciza clar care sunt unitatile carora le sunt aplicabile clauzele negociate (este cazul contractelor colective incheiate la nivelul grupurilor de unitati sau ramurilor de activitate);

partile nu prezinta dovada indeplinirii conditiilor de reprezentabilitate;

contractul colectiv de munca nu este semnat de toti reprezentantii partilor la negociere;

Contractul colectiv de munca nesemnat va fi inregistrat daca:

unele asociatii patronale representative sau organizatii sindicale representative au fost invitate la negociere si nu s-au prezentat;

unele asociatii patronale representative sau organizatii sindicale representative au participat la negocieri, au fost de accord cu clauzele negociate, dar refuza semnarea contractelor, situatie care sa rezulte din actele depuse de parti;

La primirea contractului colectiv de munca pentru inregistrare, directiile teritoriale de munca si protectie sociala sau, dupa caz, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, sunt obligate a verifica respectarea clauzelor minimale impuse de art.8 din lege.

In acest sens:

contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior;

contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca;

Mai retinem dispozitia conform careia la incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au caracter minimal. In cazul existentei unor clauze ce incalca normele imperative ale legii, institutiile ce au in competenta inregistrarea contractelor colective de munca au obligatia sa sesizeze acest fapt partilor contractante.

In cazul refuzului inregistrarii contractelor colective de munca, partea nemultumita se poate adresa instantelor judecatoresti, in conditiile legii contenciosului administrative (Legea 554/2006);

Potrivit legii, contractul colectiv de munca incepe sa-si produca efectele din momentul inregistrarii la organul competent. Exista posibilitatea ca partile sa convina ca aplicarea clauzelor negociate ale contractului colectiv de munca sa fie ulterioara zilei de inregistrare a contractului.

Contractele colective de munca incheiate la nivel national si de ramura se publica in Monitorul official al Romaniei, partea a V-a, afectata excusiv unor asemenea documente.