Cerinte legale pentru incheierea adoptiei: Capacitatea deplina de exercitiu a adoptatorului sau a familiei

Pentru incheierea actului juridic al adoptiei este necesara indeplinirea a doua cate­gorii de conditii:

‑ de fond si

‑ de forma.

Conditiile de fond pot fi subclasificate in:

- pozitive – care trebuie indeplinite, deci sa existe pentru nasterea acestui act juridic si

- negative – in prezenta carora adoptia nu se poate incheia. Ele au fost denumite si impedimente la adoptie[1].

1. Conditiile de fond cerute la adoptie

1.1. Consimtamantul

In cadrul procedurii adoptiei, trebuie sa‑si exprime consimtamantul parintii firesti ori, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, copilul care a implinit 10 ani, precum si adoptatorul sau, dupa caz, familia adoptatoare [art. 11 alin. (1) din lege].

A) Consimtamantul adoptatorului

Adoptia poate fi incheiata de o persoana sau de o familie, respectiv de doi soti, caz in care ambii vor fi denumiti adoptatori.

O persoana, chiar casatorita, poate incheia singura actul juridic al adoptiei, numai ea devenind adoptator[2].

Conform art. 9 alin. (1) si art. 11 alin. (2) din lege, consimtamantul adoptatorului tre­buie sa fie al unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu si sa fie neviciat. Asa­dar, minorul necasatorit si persoana pusa sub interdictie nu pot exprima un consim­tamant valabil la adoptie (art. 8 din Decretul nr. 31/1954 si art. 117 din Codul familiei).

In legatura cu alienatul sau debilul mintal, s‑au exprimat doua pareri opuse in literatura juridica.

Intr‑o prima opinie[3], s‑a sustinut ca aceste persoane pot exprima, in perioadele de luciditate, un consimtamant valabil la adoptie, la fel ca la incheierea oricarui act juridic. In sprijinul acestei idei s‑a sustinut ca legislatia, Codul familiei si, in prezent, Legea nr. 273/2004, nu cuprinde vreo dispozitie derogatorie de la dreptul comun, asa cum prevede, bunaoara, in cazul incheierii casatoriei (art. 9 C.fam.).

Intr‑o a doua opinie[4], la care ne raliem, s‑a sustinut ca alienatul si debilul mintal, nepusi sub interdictie, nu pot exprima un consimtamant valabil pentru adoptie, intru­cat aceste persoane nu pot realiza finalitatea adoptiei, care este cresterea si educarea celui adoptat, deci adoptia nu ar fi in interesul acestuia din urma.

Controversa este astazi solutionata prin alin. (3) al art. 8 din lege, care prevede ca „Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta”.

Facandu‑se referire expresa la bolile psihice, evident ca aici se includ si alienatia si debilitatea mintala, boli grave ce afecteaza discernamantul persoanei respective.

Consimtamantul adoptatorului sau al familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti, odata cu solutionarea cererii de incuviintarea adoptiei [art. 18 alin. (1) din lege].

B) Consimtamantul sotului adoptatorului [art. 18 alin. (2)]

Articolul 7 alin. (1) prevede, ca dispozitie de principiu, ca adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, insa, prin derogare, ea este ingaduita in cazul in care se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv. In acest caz, ambii soti exprima, in conditiile precizate mai sus, consimtamantul lor ca adoptatori.

Este insa posibila si situatia ca numai unul dintre soti sa aiba calitatea de adop­ta­tor. In acest caz, legea cere, ca o conditie de fond pentru incheierea adoptiei, si con­sim­tamantul celuilalt sot, care nu devine, prin aceasta, adoptator. Pentru consim­tamantul sotului persoanei care doreste sa adopte se prevede o cerinta de forma, respectiv exprimarea sa in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de incuviintarea adoptiei.

Justificarea acestei conditii de fond se gaseste tot in finalitatea adoptiei, respectiv normala dezvoltare si interesul adoptatului. Acesta trebuie sa se integreze in noua sa familie si, de aceea, este necesar ca sotul adoptatorului sa consimta la adoptie.

C) Consimtamantul parintilor firesti ai celui care urmeaza a fi adoptat sau al tutorelui, daca este cazul [art. 11 lit. a) din lege]

Pentru incheierea valabila a adoptiei, ambii parinti firesti ai copilului care urmeaza a fi adoptat trebuie sa‑si exprime consimtamantul in acest sens, chiar si atunci cand acestia sunt divortati sau copilul a fost incredintat unei a treia persoane sau unei familii, in conditiile art. 42 C.fam. (cand, la divort, copilul nu a fost incredintat unuia dintre parinti)[5].

Mai mult, chiar si parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s‑a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. In acest caz insa, consimtamantul reprezentantului legal este obligatoriu [art. 12 alin. (2) din lege].

Chiar parintele minor, in cazul copilului din afara casatoriei, poate sa‑si exprime valabil consimtamantul la adoptie, nefiind nevoie sa fie reprezentat, daca este sub 14 ani, sau incuviintat in prealabil, daca depaseste aceasta varsta[6]. S‑a argumentat aceasta solutie prin aceea ca parintele este titularul ocrotirii parintesti, iar autoritatea tutelara (in prezent instanta judecatoreasca) va incuviinta sau nu adoptia in functie de faptul daca aceasta este sau nu in interesul celui care urmeaza sa fie adoptat [art. 15, 14 si 11 alin. (2) din lege].

In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dove­deste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa‑si dea consim­tamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.

Consimtamantul parintilor poate fi exprimat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la nasterea copilului [art. 16 alin. (1)] si poate fi revocat de acestia in termen de 30 de zile de la data inscrisului autentic prin care a fost exprimat [art. 16 alin. (2)]. Dupa expirarea acestui termen, consimtamantul parintelui devine irevocabil.

Revocarea consimtamantului dupa trecerea acestui termen nu mai produce efecte. Totusi, daca motivele care au determinat‑o sunt intemeiate, instanta poate sa respinga incuviintarea adoptiei[7].

Daca unul dintre parintii firesti este decedat, necunoscut, declarat in conditiile legii mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca se afla, din orice impre­jurare, in imposibilitate de a‑si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt parinte este indestulator.

Daca ambii parinti se gasesc in oricare dintre situatiile prevazute mai sus sau daca este adoptata o persoana majora [art. 5 alin. (3)], consimtamantul parintilor firesti ai copilului nu este necesar.

Aceste dispozitii care reglementeaza situatii de exceptie nu trebuie extinse si la altele, care atrag doar imposibilitatea relativa (subiectiva sau temporara) de mani­fes­tare a vointei, in sens contrar s‑ar eluda dispozitiile care cer expres consimta­mantul ambilor parinti firesti la adoptie.

O situatie deosebita exista in cazul in care copilul care urmeaza a fi adoptat este lipsit de ocrotire parinteasca. Cand acest copil a fost pus sub tutela, tutorele este cel care va consimti la adoptie, intrucat el exercita drepturile si indatoririle parintesti. 

D) Consimtamantul celui care urmeaza a fi adoptat

Acest consimtamant se cere, potrivit legii, daca minorul a implinit varsta de 10 ani, varsta la care se apreciaza ca el este in masura sa judece daca adoptia este in interesul sau sau nu.

Articolul 17 din lege prevede ca acest consimtamant se da in fata instantei si inseamna o simpla ascultare a minorului.

In acelasi sens, in literatura juridica[8] s‑a aratat ca este vorba despre o capacitate speciala, instituita de lege in favoarea minorului care a implinit 10 ani, consim­tamantul acestuia avand o puternica semnificatie afectiva. Luarea consimtamantului minorului de instanta de judecata, in mod nemijlocit, reprezinta inca o garantie oferita de lege ca interesul minorului va fi corect apreciat. Anterior exprimarii consimtamantului, directia in a carei raza teritoriala domici­liaza copilul care a implinit varsta de 10 ani il va sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa, in special asupra consecintelor adoptiei si ale consim­tamantului sau la adoptie si va intocmi un raport in acest sens.

Capacitatea deplina de exercitiu a adoptatorului sau a familiei (a celor doi soti) care adopta

Necesitatea indeplinirii acestei conditii rezulta din prevederile art. 9 alin. (1) din lege, care arata ca nu pot adopta decat persoanele care au capacitate deplina de exercitiu, dar si din cerinta legala ca adoptatorul sa exprime un consimtamant valabil la adoptie.

Persoana care are capacitate deplina de exercitiu poate adopta, indiferent daca este casatorita sau nu si indiferent daca are sau nu alti copii. De asemenea, nu exista nicio restrictie in ceea ce priveste sexul, nationalitatea sau rasa adoptatorului.

Adoptatorul trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat adoptatul [art. 9 alin. (1) din lege]

Aceasta diferenta de varsta urmareste sa se creeze, prin adoptie, o situatie similara cu aceea din familia fireasca. Legea nu cere decat ca persoanele care adopta sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cei pe care doresc sa ii adopte. Nu se cere insa ca adoptatorul sa aiba o anumita varsta dupa majorat si nici nu este prevazuta o varsta maxima a adoptatorului. Totusi, daca persoana care doreste sa adopte are o varsta prea inaintata, instanta va putea refuza incuviintarea adoptiei, considerand ca scopul acesteia nu poate fi realizat[9].

Articolul 9 alin. (2) prevede insa ca, pentru motive temeinice, instanta judecato­reasca va putea incuviinta adoptia, chiar daca diferenta de varsta intre adoptat si adop­tatori este mai mica de 18 ani, dar in nicio situatie mai mica de 15 ani.

Legea nu enumera nici exemplificativ acele imprejurari care ar putea constitui motive temeinice, ele urmand sa fie apreciate, de la caz la caz, de instanta jude­catoreasca. O astfel de imprejurare ar putea fi aceea ca femeia casatorita, minora, ar dori sa adopte[10].

1.4. Cel ce urmeaza a fi adoptat sa nu fi implinit varsta majoratului

Asa cum dispune art. 5 alin. (2) din lege, „copilul poate fi adoptat pana la doban­direa varstei majoratului civil”.

Majoratul civil se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, deci aceasta este limita pana la care copilul poate fi adoptat, fara alte distinctii privind dobandirea capa­citatii depline de exercitiu, cum prevedea legislatia anterioara.

Prin exceptie, alin. (3) al art. 5 prevede ca persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut‑o in timpul minoritatii sale.

In literatura juridica[11] s‑a aratat ca prin notiunea de crestere trebuie sa intelegem nu numai prestarea intretinerii, ci si existenta unor raporturi mai complexe intre cel care voieste sa adopte si cel adoptat, raporturi similare cu cele dintre parinti si copii.

Cresterea trebuie sa fi avut un caracter de continuitate si sa fi fost de durata, deci sa nu fie ocazionala sau facuta in alte scopuri decat cel al adoptiei[12].

Tribunalul Suprem a decis, sub incidenta vechii reglementari a adoptiei, cea din Codul familiei, ca nu este cazul sa anuleze o adoptie, chiar daca adoptatul avea 51 de ani, iar adoptatorul 71 de ani, atat timp cat adoptatul a fost crescut de adoptator de la varsta de 11 ani, iar adoptia reprezenta o concretizare, sub forma legala, a raportu­rilor existente anterior, inca din perioada minoritatii celui adoptat[13].

Adoptia trebuie sa fie in interesul superior al celui ce urmeaza a fi adoptat

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Articolul 5 alin. (1) prevede ca adoptia se face numai daca este in interesul supe­rior al copilului, iar din intreaga reglementare cuprinsa in lege rezulta ca interesul supe­rior al adoptatului se realizeaza atunci cand cel care adopta este in masura sa‑i asigure o dezvoltare fizica si morala normala, similara celei asigurate in familia fireasca.

Instanta judecatoreasca este deci chemata sa se convinga de faptul ca adopta­to­rul prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare unei dezvoltari armo­nioase a copilului, in concordanta cu interesele sale patrimoniale si nepatrimoniale.

Articolul 52 alin. (1) prevede, pentru parintii adoptivi, obligatia de a informa copi­lul ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate al acestuia o permit.

Impedimente la adoptie

Sunt socotite impedimente acele imprejurari care, daca sunt prezente, opresc incheie­rea actului juridic al adoptiei. Dupa cum vom arata, parte din aceste impe­di­mente sunt prevazute expres de lege, iar altele rezulta din ansamblul regle­men­tarilor privind adoptia.

1. Impedimentul izvorand din rudenia fireasca

Articolul 8 alin. (1) prevede expres ca „adoptia intre frati este interzisa”. Ratiunea acestui impediment consta in aceea ca, prin adoptie, s‑ar crea relatii ce sunt incom­patibile cu rudenia fireasca existenta intre frati.

Impedimentul exista, indiferent de faptul ca este vorba de frati din casatorie sau din afara casatoriei, de frati buni sau numai dupa unul dintre parinti, legea nefacand in acest sens nicio distinctie.

Prevazand o situatie de exceptie, impedimentul la care ne referim va trebui strict interpretat. Ca urmare, adoptia este permisa intre alte rude[14] si, chiar mai mult, rudenia constituie un criteriu de prioritate pentru adoptie sau incredintarea copilului in vederea adoptiei.

Adoptia este oprita si intre parintele firesc si copilul sau. Acest impediment rezulta tot din prevederile legale. Articolul 11 alin. (1) lit. a) si c) din lege cere, pentru adoptie, pe de o parte, consimtamantul celui care adopta, iar, pe de alta parte, consim­tamantul parintilor firesti ai copilului, ceea ce inseamna ca aceste doua calitati nu pot fi intrunite in una si aceeasi persoana. De altfel, in acest mod nu se realizeaza nici scopul in vederea caruia se incheie adoptia[15].

O atare problema se pune atunci cand, dupa incuviintarea adoptiei, se stabileste legatura de filiatie intre adoptat si adoptator sau se stabileste ca acestia sunt frati din afara casatoriei[16]. In aceste situatii, este necesara o hotarare judecatoreasca pentru a constata nulitatea adoptiei.

Concluzionand, aratam ca adoptia este oprita intre rudele in linie dreapta de gradul intai, ceea ce ar trebui prevazut expres in legislatie[17], si intre rudele colaterale de gradul doi.

Impedimentul izvorat din calitatea de sot

Acest impediment este expres reglementat in art. 8 alin. (2), care prevede ca „Adop­tia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise.”

Impedimentul a fost prevazut, intrucat finalitatea adoptiei nu poate fi atinsa in aceste cazuri, dar si intrucat cei doi, fiind persoane cu capacitate deplina de exercitiu, adoptatul trebuie sa fi fost crescut de celalalt sot in timpul minoritatii, situatie care practic este imposibila.

Adoptia a doi soti de catre aceeasi persoana sau familie este interzisa, intrucat nu pot fi soti, copiii aceleiasi persoane (fratii), chiar daca este vorba de rudenie civila.

3. Impedimentul rezultand dintr‑o adoptie anterioara

Potrivit art. 7 din lege, copilul, respectiv majorul adoptat de persoana sau familia care l‑a crescut nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succe­siv. Prin exceptie, poate fi incuviintata, dupa caz, adoptia simultana sau adoptii succe­sive, atunci cand adoptatorii sunt sot si sotie.

Acest impediment se explica prin aceea ca, odata cu adoptia, drepturile si indatoririle parintesti trec asupra adoptatorului si, in cazul in care mai multe persoane ar adopta acelasi copil, ocrotirea parinteasca s‑ar pulveriza inadmisibil, fapt contrar sco­pu­rilor pentru care institutia adoptiei a fost creata. Acelasi text legal regle­menteaza si exceptia in cazul sotilor, intrucat este firesc ca ei sa exercite ocrotirea parinteasca impreuna, alcatuind o familie.

Sanctiunea incalcarii acestei dispozitii este nulitatea absoluta a ambelor adoptii incuviintate, instanta judecatoreasca neputand sa exercite un drept de optiune si sa declare valida una dintre adoptii, atata timp cat ele sunt nule de drept[18].

Prin exceptie de la aceste dispozitii, alin. (3) al art. 7 prevede ca poate fi incu­viin­tata o noua adoptie atunci cand:

- adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incu­viintare a noii adoptii;

- adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv. Acest ultim caz trebuie coroborat cu dispozitiile art. 54, care prevad ca adoptia inceteaza prin desfacere sau ca urmare a declararii nulitatii acesteia.

3. Conditiile de forma

Conditiile de forma cerute pentru incheierea adoptiei se refera la:

‑ forma solemna a actelor juridice ale partilor si la

‑ procedura adoptiei.

3.1. Actele juridice ale partilor

Actul juridic al adoptiei este un act solemn, pentru validitatea sa fiind necesara indeplinirea unor formalitati. Forma specifica, ceruta pentru unele dintre acestea, a fost instituita tocmai pentru a se putea verifica indeplinirea conditiilor de fond, pozi­tive si negative, obligatorii pentru incuviintarea adoptiei.

a) Consimtamantul adoptatorului sau al adoptatorilor.

b) Consimtamantul sotului persoanei care doreste sa adopte.

c) Consimtamantul parintilor firesti trebuie exprimat, conform art. 15 alin. (1), in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei. Acesta nu poate fi exprimat mai devreme de 60 de zile de la data nasterii copilului. Parintele poate sa revoce consimtamantul in termen de 30 de zile de la data expri­marii lui in conditiile legii. Dupa expirarea termenului, consimtamantul parintelui devine irevocabil.

d) Consimtamantul copilului ce urmeaza a fi adoptat, daca acesta a implinit 10 ani, va fi cerut de instanta in faza incuviintarii adoptiei [art. 17 alin. (1)].

3. Procedura adoptiei

Astfel cum este reglementata prin Legea nr. 273/2004, procedura adoptiei cuprinde doua faze:

– una administrativa si

– una judiciara.

A) Procedura administrativa

Aceasta faza presupune interventia anumitor organe administrative cu atributii spe­cifice, care urmaresc ca, prin adoptie, sa se realizeze interesul superior al adoptatului.

Organizarea si functionarea acestor organe administrative sunt prevazute de Legea nr. 272/2004 si Legea nr. 273/2004.

Pentru a intelege procedura administrativa propriu‑zisa, este necesara o prezentare a acestor organe cu atributii in materia adoptiei.

a) Oficiul Roman pentru Adoptii

Acesta este un nou organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu perso­nalitate juridica, si care detine evidenta centralizata la nivel national a per­soanelor sau familiilor adoptatoare, atestate si inscrise in Registrul National pentru Adoptii.

b) Directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului

Aceasta este o institutie publica, cu personalitate juridica, infiintata in subordinea con­siliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucu­resti, care preia, in mod corespunzator, functiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul judetului (sau sectorului municipiului Bucuresti).

Procedura administrativa propriu‑zisa a adoptiei se realizeaza prin insumarea atri­bu­tiilor organelor enumerate mai sus.

Ea se desfasoara pe doua planuri:

- unul priveste copilul care ar putea fi adoptat si

- celalalt priveste persoanele sau familiile care doresc sa adopte.

Din analiza dispozitiilor legale in vigoare, se desprinde solutia ca pot fi adoptati copiii aflati in evidentele Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si pentru care s‑a elaborat un plan individualizat de protectie, avand ca finalitate adoptia.

Planul individualizat de protectie reprezinta documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa intr‑un mediu familial stabil, permanent, in cel mai scurt timp posibil.

Pe baza acestui plan, directia de la domiciliul copilului efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau pentru plasamentul acestuia in familia extinsa (parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia pana la gradul IV inclusiv) sau sub­sti­tutiva (persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului).

Daca aceste demersuri au esuat, se poate stabili ca finalitate a planului individua­lizat de protectie: adoptia interna.

In ceea ce priveste persoanele care doresc sa adopte, acestea trebuie sa obtina un atestat eliberat de Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in raza careia domiciliaza.

In acest sens, persoana sau familia trebuie sa depuna o cerere de evaluare, asupra careia directia este obligata sa se pronunte in termen de 60 de zile de la depunere.

Evaluarea va privi garantiile morale si conditiile materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare si trebuie sa aiba in vedere:

‑ personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familiala, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

- motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste sa adopte;

- motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre cei doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere;

- impedimente de orice natura relevante pentru capacitatea de a adopta.

Daca evaluarea este favorabila, directia trebuie sa elibereze atestatul de persoana sau familie apta sa adopte. Acesta este valabil un an si poate fi prelungit, la cerere, in aceleasi conditii.

Cand evaluarea este nefavorabila, adoptatorul sau familia respectiva au dreptul sa solicite reevaluarea in termen de 30 zile de la data comunicarii rezultatului.

Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta in materia adoptiei de la domiciliul adop­ta­torului.

Obtinerea atestatului nu este necesara in urmatoarele cazuri:

a) pentru adoptia prevazuta la art. 5 alin. (3);

b) pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv.

B) Procedura in fata instantei judecatoresti

a) Competenta materiala apartine tribunalului, conform art. 61 alin. (3) din lege. Refe­rindu-ne la tribunal, avem in vedere tribunalele pentru minori si familie ce urmeaza a fi infiintate conform Legii nr. 304/2004 pana la 1 ianuarie 2008.

b) Competenta teritoriala

Instanta competenta sa incuviinteze cererea de adoptie este cea in a carei raza teritoriala se gaseste domiciliul adoptatului [art. 61 alin. (3)], cu exceptia situatiei in care nu se poate determina domiciliul adoptatului, caz in care competenta revine Tribu­nalului Bucuresti.

a) Procedura propriu‑zisa cuprinde trei etape:

- deschiderea procedurii adoptiei interne;

- incredintarea in vederea adoptiei si

- incuviintarea adoptiei.

1. Deschiderea procedurii adoptiei interne se face numai daca planul indivi­dua­lizat de protectie stabileste ca adoptia este necesara, iar parintii sau, dupa caz, tuto­rele isi exprima consimtamantul in acest sens.

Evident, consimtamantul nu este necesar atunci cand unul sau ambii parinti se afla in vreuna dintre situatiile prevazute de art. 12 alin. (3) si el poate fi suplinit de instanta judecatoreasca, daca refuzul de a‑si da consimtamantul este abuziv (art. 13).

Cererea este adresata instantei, de directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, in termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor privind reintegrarea copilului in familie.

Asupra cererii instanta se pronunta printr‑o hotarare ce poate fi atacata numai cu recurs si care produce urmatoarele efecte:

‑ drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau, dupa caz, cele exer­citate de persoane fizice sau juridice se suspenda;

‑ drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza terito­riala domiciliaza copilul.

Efectele hotararii inceteaza de drept, daca, in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, directia nu a identificat o persoana sau familie corespun­zatoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevazute de prezenta lege in vederea realizarii unei adoptii interne.

In acest caz, directia este obligata sa revizuiasca planul individualizat de protectie a copilului si sa solicite instantei judecatoresti, in functie de finalitatea acestuia, urma­toarele:

a) mentinerea, modificarea sau incetarea masurii de protectie a copilului;

b) incuviintarea unei noi proceduri de deschidere a adoptiei.

Deschiderea procedurii adoptiei interne, ca etapa prealabila incuviintarii adoptiei, nu trebuie indeplinita in cazul in care persoana majora este adoptata de adoptatorul sau familia care a crescut‑o in timpul minoritatii si in cazul in care adoptatorul este sotul parintelui firesc sau adoptiv.

Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre instanta de judecata de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile. Cererea de incu­­viintare a adoptiei adresata instantei prelungeste de drept perioada de incre­din­tare pana la solutionarea cererii prin hotarare irevocabila.

In primul rand, directia de la domiciliul copilului va analiza posibilitatea incre­din­tarii copilului in vederea adoptiei unei rude din familia extinsa, asistentului mater­nal profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se afla in plasament.

Daca astfel de solicitari nu exista, directia va face o selectie dintre persoanele atestate, aflate in evidenta Oficiului Roman pentru Adoptii, tinand cont de interesul superior al copilului, informatiile inscrise in atestatul adoptatorului si de evolutia copilului pana la acea data.

In urma procesului de selectie, directia de la domiciliul copilului verifica si constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare.

Determinarea compatibilitatii se realizeaza luandu‑se in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordandu‑le importanta cuvenita. Interesul superior al copilului trebuie luat in considerare cu prioritate.

Cand se constata ca exista incompatibilitate, directia de la domiciliul copilului sesizeaza de indata instanta in vederea incredintarii.

3. Incuviintarea adoptiei

Cererea se introduce direct de adoptator sau familia adoptatoare cand se adopta un major sau copilul celuilalt sot, in toate celelalte cazuri, cererea putand fi intro­dusa fie de adoptator, fie de directia de la domiciliul acestuia, la sfarsitul perioadei de incre­dintare in vederea adoptiei.

Instanta admite cererea doar daca adoptia este in interesul superior al copilului.

Judecata se face de complete specializate, in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului.

Functie de faza procesuala in care se afla cererea, se vor mai cita:

- parintii firesti ai copilului sau tutorele, dupa caz;

- directia de la domiciliul copilului si cea de la domiciliul adoptatorului;

- persoana sau familia adoptatoare si

- copilul adoptat, a carui ascultare este obligatorie daca a implinit 10 ani.

Opinia copilului exprimata la judecarea cererilor prevazute de prezenta lege va fi luata in considerare si i se va acorda importanta cuvenita, avandu‑se in vedere varsta si gradul acestuia de maturitate. In situatia in care instanta hotaraste in contradictoriu cu opinia exprimata de copil, aceasta este obligata sa motiveze ratiunile care au condus la inlaturarea opiniei copilului.

Hotararile pronuntate in cauzele prevazute de lege sunt supuse apelului. Exerci­tarea recursului suspenda executarea.

TEST DE EVALUARE

Care este structura adoptiei conform legislatiei actuale?

In ce situatii nu este necesar consimtamantul parintilor firesti ai adoptatului la incheierea adoptiei?

O persoana majora poate fi adoptata?

Care sunt etapele procedurii incuviintarii adoptiei in fata instantei?

Pentru ce perioada se dispune incredintarea in vederea adoptiei si ce efecte produce aceasta hotarare

RASPUNSURI:

1. In vederea incheierii actului juridic al adoptiei, este nevoie de acordul de vointa al adoptatorului, al parintilor celui adoptat si al adoptatului, daca a implinit varsta de 10 ani, precum si de atestatul adoptatorului sau familiei adoptatoare.

Dupa indeplinirea acestor formalitati, instantele judecatoresti incuviinteaza, prin hotarare judecatoreasca, adoptia (art. 37 din lege).

Asadar, se observa ca, in vederea incheierii adoptiei, sunt necesare mai multe acte si operatii juridice succesive, cu naturi juridice diferite, care intra in structura adoptiei..

Astfel, actele juridice prin care anumite persoane indicate de lege isi exprima con­­sim­tamantul la adoptie sunt acte de dreptul familiei; atestatele si confirmarile orga­nelor cu atributii in domeniul adoptiei sunt acte administrative, iar hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei este un act de drept procesual civil.

Consimtamantul nu este necesar daca unul dintre parintii firesti ( sau ambii) este decedat, necunoscut, declarat in conditiile legii mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca se afla, din orice impre­jurare, in imposibilitate de a‑si manifesta vointa,

3. Regula este ca NU, totusi, prin exceptie, persoana majora poate fi adoptata de persoana sau familia care a crescut-o in timpul minoritatii sale ( art.5 alin 3 Legea nr. 273/2004).

4. Procedura  cuprinde trei etape:

- deschiderea procedurii adoptiei interne;

- incredintarea in vederea adoptiei si

- incuviintarea adoptiei.

5. Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre instanta de judecata de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile .

Incredintarea copilului in vederea adoptiei produce o serie de efecte, si anume:

- domiciliul copilului se va afla la persoana sau familia careia i‑a fost incredintat, care va efectua si actele obisnuite;

- dreptul de a reprezenta copilul in actele juridice, precum si dreptul de a admi­nistra bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean sau local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia careia i‑a fost incredintat copilul in vederea adoptiei.

- evolutia copilului va fi urmarita de directia de la domiciliul adoptatorului. La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, directia intocmeste un raport final, referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente, in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei;

- daca se constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare, direc­tia sesizeaza de indata instanta.

BIBLIOGRAFIE MINIMALA:

1. Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, editia a V a, Editura CH Beck, Bucuresti, 2005 Capitolul Adoptia;

A.Filipescu, I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII a, Editura CH BECK, Bucuresti, Capitolele corespunzatoare;

D.Lupascu, Aspecte teoretice si de practica judiciara privind adoptia cu referire speciala la reglementarea stabilita prin Legea nr.273/2004, in revista Pandectele Romane nr.4/2004, p.119-150.