Atributiile Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Atributiile Curtii de justitie sunt foarte variate, ca si sistemele de clasificare propuse.

Functia contencioasa este adesea pusa in evidenta. Se pot distinge doua modalitati. Prima tine de legalitate si face posibila interventia mai multor tipuri de solicitanti (Comisie, Consiliu, Banca centrala, Curtea de Conturi, Persoane fizice,) cea de-a doua se refera la despagubiri si vizeaza mai ales repararea unor daune cauzate mai ales de acte normative, de actiuni ale Comunitatii sau ale agentilor sai.

CJCE are, de asemenea si alte sarcini

-constatarea si sanctionarea, sub forma de amenda sau de constrangere fortata, a neandeplinirii obligatiilor unor state membre

-respectarea uniforma a dreptului comunitar, componenta prejudiciara avand o acoperire generala si retroactiva

-aprecierea compatibilitatii cu tratatele unui acord extern propus de Uniune. Curtea de justitie este organul jurisdictional comun al celor 3 organizatii ale integrarii vest-europene, dar are competente specifice si indeplineste atributii proprii fiecarei Comunitati, in conformitate cu tratatul institutiv. Tratatele cuprind, in acest domeniu, reglementari apropiate si, uneori, chiar identice.

Potrivit Conventiei din 25 martie 1957[1], Curtea este o institutie comuna celor 3 Comunitati, dar functioneaza ca organ al fiecareia dintre ele. Desi prevede un organ unic de jurisdictie, Conventia de la Roma mentine intacte regulile formulate de fiecare dintre tratatele constitutive, ratiune pentru care competenta Curtii variaza dupa cum actioneaza pe baza unuia sau altuia dintre tratate, aplicand reglementarile cuprinse de acesta.

Curtea este singurul organ de jurisdictie comunitar care are o functionare permanenta si emite hotarari ce nu pot fi recurate in fata unei alte instante.

1. Competenta 'ratione materiae '.

Ca institutie a celor 3 Comunitati, in cadrul carora fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care-i sunt conferite de tratat, Curtea nu poate avea decat competenta precis determinata fie de chiar textul tratatelor constitutive, fie, pe baza acestora, de actele comunitare cu valoare normativa ori cea conferita de legislatia unui stai membru pentru cazuri conexe cu obiectul tratatelor[2].

In mod exceptional, Curtea poate fi investita pe baza unei clauze com-promisorii prevazute intr-un contract incheiat de una dintre Comunitati pe baza unui compromis intervenit intre statele membre aflate in diferend in conexiune cu obiectul tratatelor institutive sau in cazuri expres prevazute in acordurile de asociere incheiate de cele 3 organizatii.

Potrivit prevederilor tratatelor, Curtea 'asigura respectarea dreptului de interpretare si aplicare a tratatelor', sarcina esentiala pe care o realizeaza pe calea multiplelor si variatelor recursuri care pot fi deduse in fata ei.

In indeplinirea misiuni sale, Curtea de justitie are, mai ales, o competenta contencioasa.

Controlul legalitatii actelor comunitare, principala competenta atribuita Curtii, se realizeaza, indeosebi, pe calea recursului in anulare, a exceptiei de ilegalitate si a recursului in carenta.

Curtea este abilitata sa interpreteze unitar tratatele si actele comunitare, pe calea recursului in interpretare, solutionand problemele ridicate, in acest sens, in fata instantelor nationale.

Instanta comunitara controleaza legalitatea actiunilor sau omisiunilor statelor membre in raport de dispozitiile tratatelor, transand litigiile dintre aceste state, ivite in legatura cu aplicarea si cu interpretarea actelor statutare.

Mai are urmatoarele competente in aceasta materie:

solutioneaza actiuni relative la repararea pagubelor cauzate de organele Comunitatilor sau de agentii acestora;

poate actiona in solutionarea litigiilor privind raporturile functionarilor comunitari cu organele de care depind, comportandu-se asemanator Tribunalului administrativ al O.N.U.;

devine instanta arbitrata, daca o clauza compromisorie fiinteaza in acest sens intr-un contract incheiat de una dintre Comunitati;

actioneaza ca o instanta de recurs de ultim grad;

este o instanta internationala putand transa litigii intre statele membre, daca acestea sunt in legatura cu obiectul tratatelor si daca intre statele litigante a intervenit un compromis;

Curtea are si o competenta consultativa, trebuind sa emita avize in asa numita ipoteza a 'micii revizuiri', prevazuta de articolul 95 din Tratatul de la Paris, ca si in cazul incheierii de acorduri cu terte state sau organizatii, situatie prevazuta de art.228 din Tratatul de la Roma.

Raportata la aceste competente, Curtea apare ca jurisdictie permanenta si obligatorie a ordinii juridice comunitare, ordine juridica de drept international ale carei subiecte sunt nu numai statele membre, ci si resortisantii acestora.

2. Competenta 'ratione personae '.

Curtea de justitie este abilitata sa solutioneze litigii intre statele membre, intre acestea si institutiile comunitare - Comisia, Consiliul -, precum si intre institutiile comunitare intre ele, respectiv Comisie, Consiliu, Parlament.

Curtea, spre deosebire de orice alt organ de jurisdictie internationala, este obligata - in anumite situatii, cu indeplinirea anumitor conditii - sa transeze litigii si intre particulari, persoane fizice sau juridice, resortisanti ai statelor membre si aceste state membre sau intre particulari si organele/institutiile comunitare.