Izvoarele dreptului

IZVOARELE DREPTULUI

Teoreticienii acestei stiinte au identificat ca izvoare principale: obiceiul, legea, doctrina si jurisprudenta.

1. Obiceiul (datinile juridice). Obiceiurile sunt modele de conduita care exprima necesitati ale grupurilor sociale si sunt legate de valorile specifice grupului. Ca norme sociale, ele preced dreptul, motiv pentru care constituie cel mai vechi izvor de drept. In plan istoric, dreptul obiceiul juridic sau dreptul cutumiar a constituit prima forma a dreptului pozitiv. Dreptul consuetudinar sau cutumiar consta intr-o suma de reguli de conduita nescrise, formate prin repetarea indelungata a unor practici generale, regionale sau locale. Pentru ca un obicei sa devina juridic, deci sa se constituie intr-un izvor de drept, trebuie sa indeplineasca trei conditii: o conditie obiectiva, constand intr-o practica veche si incontestabila, rod al experientei de viata a unei comunitati; o conditie subiectiva, conform careia practica respectiva are caracter obligatoriu, caracter ce se poate revendica sub sanctiune juridica; a treia conditie priveste caracterul precis al regulii de conduita impusa prin repetare. Obiceiul a jucat un mare rol la toate popoarele aflate in primele faze ale dezvoltarii lor juridice (in Franta, pana la redactarea oficiala a obiceiurilor, in secolul al XVI-lea, "la coutume" a reprezentat principalul izvor de drept, ca si la romani de altfel, pana in secol al XVII-lea).

2. Legea (actul normativ juridic). Actul normativ este izvorul de drept creat de organe ale autoritatii publice, investite cu competente normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), dupa o anumita procedura reglementata legal. Totalitatea actelor normative alcatuiesc dreptul scris.

Sistemul actelor normative este alcatuit din: legi, hotarari si ordonante ale Guvernului, decrete, regulamente si ordine ale ministerelor, decizii ale organelor administrative locale.

Pozitia centrala in sistemul actelor normative il ocupa legile. Conceptul de lege prezinta doua acceptiuni: in sens larg, ea desemneaza orice act normativ emis de un organ de stat imputernicit sa emita astfel de acte, conform unei proceduri prestabilite; in sens strict, trebuie intelese numai actele normative emise, dupa o procedura specifica, de catre Parlament.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

In cadrul infaptuirii justitiei, procesul civil este deci activitatea pe care o desfasoara organele de stat competente, cu participarea partilor interesate, in vederea rezolvarii conflictelor ce se ivesc in circuitul civil.

Procesul civil serveste ca forma speciala a constringerii de stat pentru valorificarea in concret a dreptului subiectiv incalcat si prin aceasta, la restabilirea ordinii de drept tulburate.

3.1. Etapa scrisa a procesului civil

Ø     Cererea de chemare in judecata;

Ø     Intampinarea;

Ø     Cererea reconventionala;

Ø     Masurile asiguratorii;

Ø     Citarea si comunicarea actelor de procedura

3.2. Etapa dezbaterilor

Ø     Sedintele de judecata;

Ø     Exceptiile procesuale;

Ø     Probele in procesul civil;

Ø     Proba prin inscrisuri;

Ø     Proba prin declaratiile martorilor;

Ø     Marturisirea (recunoasterea);

Ø     Proba prin rapoartele de expertiza;

Ø     Cercetarea la fata locului;

Ø     Prezumtiile;

Ø     Incidente procedurale care pot aparea in cursul judecatii;

Ø     Suspendarea judecatii;

Ø     Perimarea;

Ø     Actele de dispozitie ale partilor;

Ø     Renuntarea reclamantului;

Ø     Achiesarea;

Ø     Tranzactia .

3.3. Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii

Dupa inchiderea dezbaterilor, judecatorii delibereaza in secret asupra solutiei ce urmeaza sa dea fiecarei cauze. Rezultatul deliberarii are loc printr-o minuta scrisa de catre un membru al completului de judecata si care a participat la judecata cauzei. Solutia se consemneaza in condica de sedinta, iar dupa aceasta, intotdeauna, se pronunta in sedinta publica, chiar in lipsa partilor.

Hotararea judecatoreasca

Hotararea desemneaza actul de dispozitie prin care instanta, realizand o adevarata activitate de judecata, transeaza un litigiu, rostind dreptul si stabilind masuri pentru recunoasterea, ocrotirea sau valorificarea lui.

3.4. Studii de caz intalnite pe perioada activitatii de practica.

3.4.1 Speta : Dreptul la uzucapiune.

Prin sentinta civila nr. 7215/13.05.2008 a Judecatoriei TG-JIU, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 448 R/22. 05.2009 a Tribunalului TG-JIU- Sectia a IV-a Civila , s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta M. E. in contradictoriu cu paratii I. F. si I. I. , constatandu-se ca reclamanta a dobandit, prin uzucapiunea de lunga durata, dreptul de proprietate asupra terenului situat in TG-JIU str. O. nr. 16, in suprafata de 200 mp, precum si prin accesiune imobiliara artificiala dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe acesta, respectiv casa de locuit compusa din 3 camere, marchiza, bucatarie si camara - in suprafata utila de 48,57 mp, alt corp - compus din hol si bucatarie, in suprafata utila de 14,70 mp, intregul imobil - teren si constructii - avand urmatoarele vecinatati: latura de N - pe o lungime de 47,77 m - imobilul din str. O. nr. 14; latura de S- pe o lungime de 46,72 m - imobilul din str. O. nr. 18; latura de E - pe o lungime de 20,00 m - str. O. , latura de V - pe o lungime de 16,40 m - teren in posesia proprietarului din str. O. nr. 18. Totodata s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata din oficiu cu privire la cererea reclamantei de constatare a dobandirii dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 658,88 mp din TG-JIU str. O. nr. 16, si, in consecinta, s-a respins aceasta cerere ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a avut in vedere ca prin cererea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.05.2009, sub nr. 11984/302/2009, reclamanta M. E. a chemat in judecata pe paratii I.F. si I.I., solicitand instantei sa pronunte o hotarare prin care sa constate dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului situat in TG-JIU str. O. nr. 16, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, precum si asupra constructiei edificate pe acest teren compusa din 3 camere, un hol, doua bucatarii, bai si garaj, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, fara cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin inscrisul sub semnatura privata incheiat la data de 12.07.1967 si intitulat "chitanta", a cumparat de la I.D. un teren in suprafata de 200 mp situat in TG-JIU, str. O. nr. 16, la pretul de 4000 lei.

Reclamanta precizeaza ca I. D. a decedat la data de 23.11.1971, motiv pentru care i-a chemat in judecata pe mostenitorii acesteia, respectiv paratii si ca din relatiile primite de la Camera Notarilor Publici rezulta ca nu s-a dezbatut succesiunea de pe urma defunctei I. D. Reclamanta mai arata ca la data semnarii inscrisului sub semnatura privata intitulat "chitanta", a achitat pretul pentru teren si a intrat in posesia acestuia, data de la care a posedat in mod continuu, neintrerupt, netulburat, ca adevarat proprietar. Se mai precizeaza ca dupa achizitionarea terenului, reclamanta a edificat pe acesta o constructie compusa din 3 camere, un hol, magazie si WC si ulterior o construit o camera si doua holuri.

In drept, actiunea a fost intemeiata pe art.1890 C. civil, art. 492 cod civil.

In dovedirea actiunii, instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri, cu interogatoriul paratilor, cea testimoniala cu 2 martori si proba cu expertiza tehnica imobiliara, care s-a depus la dosarul cauzei la data de 10.11.2006. In sedinta publica din 13.11.2006, instanta a audiat martorii incuviintati reclamantei, I. V. si O. I. , declaratiile acestora fiind consemnate separat si atasate la dosarul cauzei.

La termenul de judecata de fata, reclamanta si-a precizat oral actiunea in sensul majorarii latimii obiectului cererii la 858,88 mp.

In cadrul legilor, cea mai mare importanta o au Constitutia si legile constitutionale. Constitutia este legea fundamentala a unui stat, care fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare a ordinii din statul respectiv si consacra majoritatea principiilor fundamentale politico-juridice.

3. Doctrina si jurisprudenta sunt considerate izvoare secundare.

Doctrina reprezinta ansamblul analizelor, investigatiilor, interpretarilor pe care autorii de specialitate le dau fenomenului juridic. Doctrina rezulta din lucrarile unor juristi ilustri, care explica si comenteaza regulile juridice, expun teoriile de drept, conceptiile lor in problemele juridice controversate.

Jurisprudenta (practica judecatoreasca) se defineste ca fiind totalitatea solutiilor date de instantele de judecata de toate gradele in spetele judecate. Incepand din antichitate si pana in epoca moderna, istoria dreptului ofera exemple celebre de jurisprudenta.