Infractiuni contra autoritatii

Infractiuni contra autoritatii

1. Cadrul si sistematizarea incriminarilor privind autoritatea

Titlul V din Codul penal grupeaza incriminarile referitoare la autoritatea statului, acelea care stabilesc faptele susceptibile sa lezeze prestigiul organelor statului si, prin aceasta, sa ingreuneze organizarea si conducerea de catre stat a vietii sociale, care constituie prin­cipalele atributii pe plan intern ale acestuia.

Asemenea incriminari figureaza in toate codurile penale, chiar daca, in ce priveste denumirile, continutul ori sistematizarea incriminarilor in materie apar numeroase diferente, uneori, chiar semnificative, de la un cod penal la altul.

In codul nostru penal in vigoare, grupul infractiunilor contra autoritatii este cuprins, cum am aratat, in Titlul V (art. 236 - 245), care nu prezinta diviziu­ni sau subdiviziuni, cu toate ca faptele incriminate vizeaza aspecte dintre cele mai variate ale obiectului ocrotit, incepand cu insemnele statului ori ale diferitelor sale organe si sfarsind cu anumite dispozitii ori masuri luate de autoritati si, in special, de organele administratiei publice.

Totusi, este necesar sa mentionam ca Titlul V nu epuizeaza infractiunile contra autoritatii. Pe langa infractiunile prevazute in acest titlu, exista destul de multe alte fapte care aduc atingere autoritatii statului, dar care sunt prevazute in grupuri distincte de infractiuni, in raport cu scopul sau final­itatea principala a actiunii intreprinse de agent (de exemplu, infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti - art.271 C.pen.; infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri - art.272 C.pen.; infractiunea de nere­spectare a masurilor privind incredintarea minorului - art.307 C.pen.). Mai precis, asemenea fapte au fost caracterizate, in raport cu obiectul lor juridic principal, ca infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei, ca infractiuni contra familiei etc., relatiile sociale referitoare la autoritatea statului fiind trecand pe un plan secund.

2. Aspecte comune infractiunilor contra autoritatii

2.1 Conditii preexistente

A . Obiectul

a) Obiectul juridic generic al infractiunilor contra autoritatii il constituie relatiile sociale care ocrotesc autoritatea organelor statului, autoritate de care depinde normala desfasurare a activitatii acestor organe.

b) Obiectul juridic special

Autoritatea stat­ului este protejata sub mai multe aspecte, care confera specificitate obiectului generic, ingaduind sa distingem si un obiect juridic special al diverselor infractiuni contra autoritatii. Astfel, obiectul juridic special poate fi reprezentat de relatiile sociale care asigura respectul cuvenit insemnelor stat­ului ori emblemelor sau semnelor de care se servesc autoritatile publice (in cazul infractiunii de ofensa adusa unor insemne - art.236 C.pen), de relatiile sociale care asigura respectul cuvenit diferitelor calitati oficiale (in cazul uzur­parii de calitati oficiale - art.240 C.pen. sau al portului nelegal de decoratii sau semne distinctive - art. 241 C.pen.), de relatiile sociale care asigura respectarea dispozitiilor sau masurilor luate de organele statului sau de reprezentantii acestora (in cazul ultrajului - art.239 C.pen.; al sustragerii sau distrugerii de inscrisuri - art. 242 C.pen.; al ruperii de sigilii - art. 243 C.pen.; sau al sustragerii de sub sechestru - art. 244 C.pen.).

c) Obiectul material

Desi valoarea sociala pe care o denumim "autoritatea statului" nu este susceptibila de concretizare, doctrina considera totusi ca infractiunile contra autoritatii pot avea si un obiect material, constand, dupa caz, in insemnele care reflecta autoritatea (stema, embleme, uniforme, sigilii etc), in documentele care apartin autoritatilor publice sau, in cazul infractiunilor complexe, chiar in corpul persoanelor care exercita autoritatea.

B. Subiectii

a) Subiectul activ

Infractiunile contra autoritatii nu cuprind, de regula, cerinte speciale cu privire la subiectul activ nemijlocit (autorul) infractiunii, ceea ce inseamna ca aceste infractiuni pot fi comise de orice per­soana care indeplineste conditiile de varsta, responsabilitate si libertate; cu alte cuvinte, in aceste infractiuni, subiectul activ este, de regula, necircumstantiat.

Participatia penala este posibila, in principiu, sub toate formele, cu exceptia anumitor infractiuni la care coautoratul nu este posibil, fiind vorba de infractiuni cu autor unic (de exemplu, in cazul portului nelegal de decoratii sau semne distinctive - art.241 C. pen).

b) Subiectul pasiv

Infractiunile contra autoritatii au intotdeauna ca subiect pasiv statul.

Cand infractiunea savarsita este o infractiune complexa, statul devine subiect pasiv principal, alaturi de care va aparea si un subiect pasiv secundar (adiacent), reprezentat de persoana fizica sau juridica vata­mata prin infractiune.

2.2. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva.

a) Elementul material

Sub aspectul elementului material, infractiunile contra autoritatii se prezinta ca infractiuni comisive (agen­tul face ceea ce legea interzice), care se realizeaza prin acte pozitive.

In continutul incriminarii apar intotdeauna si anumite cerinte esentiale atasate elementului material - de exemplu, pentru existenta infractiunii pre­vazute de art.241 C. pen., se cere ca purtarea de decoratii, uniforme sau semne distinctive sa se faca "fara drept'.

b) Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru autoritatea statului.

c) Raportul de cauzalitate trebuie dovedit numai in cazul infractiunilor
complexe, care se rasfrang asupra unui obiect material. In celelalte cazuri,
existenta raportului de cauzalitate se prezuma.

B. Latura subiectiva

a) Elementul subiectiv

Infractiunile contra autoritatii se comit cu intentie, cu exceptia infractiunii de distrugere de inscrisuri (art. 242 C. pen.) care, fiind o infractiune de rezultat, subzista si atunci cand este savarsita din culpa ( insa numai daca inscrisul distrus prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare).

b) Scopul si mobilul nu apar ca elemente constitutive ale acestor infractiuni.

2.3 Forme si sanctionare

La infractiunile contra autoritatii, tentativa nu este incriminata, chiar daca ea este in fapt posibila. Infractiunile contra autoritatii sunt sanctionate, in raport cu gradul de pericol social abstract, fie cu pedepse alternative (inchisoare sau amenda), fie numai cu pedeapsa inchisorii (al carei maxim special se ridica pana la 12 ani - in cazul art.239 alin. 3 C. pen.).

Intrebari:

Ce semnificatie juridica are fapta de a lovi un politist aflat in exercitiul functiunii, dar care si-a depasit atributiile de serviciu?

Lovirea unui politist aflat in exercitiul functiunii, dar care si-a depasit atributiile de serviciu, reprezinta infractiunea de:

a. ultraj;

b. ultraj, in concurs cu infractiunea de lovire sau alte violente;

c. lovire sau alte violente;

d. vatamare corporala din culpa;

e. nu are relevanta juridica (nu constituie infractiune).

Raspuns corect: c.