Efectele nulitaȚii actului juridic civil

EFECTELE NULITAȚII ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. Notiune. Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii, adica urmarile survenite in cazul suprimarii partiale sau totale a unui act juridic civil nul absolut sau relativ.

Esenta efectelor nulitatii este exprimata in chiar definitia acesteia si consta in lipsirea actului juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila - quod nullum est, nullum producit efectum (ceea ce nu exista nu produce nici un efect).

Efectele nulitatii difera si in functie de ceea ce s-a intamplat dupa incheierea actului juridic civil lovit de nulitate, mai exact dupa cum actul a fost sau nu executat si dupa cum au fost incheiate sau nu acte juridice ulterioare in legatura cu aceleasi drepturi. Sub acest aspect, se disting urmatoarele ipoteze:

a) in cazul in care actul juridic nu a fost executat pana in momentul in care este anulat, aplicarea sanctiunii nulitatii consta in faptul ca acesta nu mai poate fi executat nici dupa acest moment, deci partea sau partile actului juridic se considera ca nici nu ar fi incheiat respectivul act.

b) daca actul juridic a fost executat in totalitate sau partial pana in momentul declararii nulitatii, aplicarea acestei sanctiuni consta in desfiintarea retroactiva a actului juridic, cu consecinta restituirii reciproce sau, dupa caz, unilaterale a prestatiilor efectuate in temeiul acelui act;

c) in ipoteza in care actul a fost executat, iar pana in momentul declararii nulitatii, una din partile acestuia a incheiat un alt act juridic cu o terta persoana, act care a avut ca obiect fie transmiterea dreptului nascut din actul nul, fie constituirea ori transmiterea unui drept in legatura cu dreptul nascut din actul nul, aplicarea sanctiunii nulitatii inseamna desfiintarea retroactiva a actului juridic executat (actul juridic primar), restituirea reciproca a prestatiilor efectuate in baza acestuia, precum si desfiintarea actului juridic subsecvent.

2. Trei principii guverneaza efectele nulitatii, si anume:

a) principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic, in sensul ca efectele nulitatii se produc din momentul incheierii actului juridic;

b) principiul restabilirii situatiei anterioare incheierii actului juridic (restitutio in integrum), care se realizeaza prin restituirea reciproca a prestatiilor efectuate in temeiul actului juridic anulat; si

c) principiul anularii actelor juridice subsecvente, consecinta a desfiintarii actului juridic initial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis).

1⁰. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic este regula de drept potrivit careia efectele nulitatii se produc din chiar momentul incheierii actului juridic civil, adica nulitatea produce efecte si pentru trecut (ex tunc), nu numai pentru viitor (ex nunc).

Prin retroactivitate se inlatura si efectele actului juridic care s-au produs intre momentul incheierii acestuia si cel al anularii efective a actului, ajungandu-se in situatia in care partile s-ar fi aflat daca nu ar fi incheiat niciodata respectivul act. In cazul in care actul nu a fost pus in executare, anularea acestuia duce la ineficacitatea lui, astfel incat se considera ca partile nu au avut niciodata drepturi si obligatii reciproce si, prin urmare, nici una dintre ele nu mai poate cere executarea actului juridic incheiat. In cazul in care actul juridic a fost executat total sau in parte, prin declararea nulitatii ori anularea acestuia, partile sunt obligate sa-si restituie reciproc prestatiile executate.

Exceptii de la principiul retroactivitatii. Sunt exceptii de la principiul retroactivitatii nulitatii, acele cazuri in care, pentru anumite ratiuni, efectele produse intre momentul incheierii actului si momentul anularii sale sunt pastrate. In asemenea situatii, nulitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), nu si pentru trecut (ex tunc); efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt mentinute pentru trecut.

Dintre exceptiile de la principiul retroactivitatii efectelor actului juridic civil, retinem urmatoarele:

a) cazul actului cu executare succesiva;

b) cazul posesorului de buna-credinta, care in temeiul art. 485 C. civ. pastreaza fructele culese anterior anularii actului;

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

c) cazul casatoriei putative, in sensul ca efectul retroactiv al declararii nulitatii casatoriei este inlaturat fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei,  care pastreaza statutul de sot dintr-o casatorie valabila pe perioada cuprinsa intre momentul incheierii casatoriei si cel al anularii ei.

2⁰. Principiul restabilirii situatiei anterioare (restitutio in integrum)

Principiul restabilirii situatiei anterioare este acea regula de drept potrivit careia tot ceea ce s-a executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act juridic nu s-ar fi incheiat.

Restabilirea situatiei anterioare priveste efectele nulitatii intre partile actului juridic (inter partes), iar nu si fata de terti.

Prin desfiintarea actului juridic civil dispare temeiul juridic al executarii prestatiilor, ceea ce inseamna ca temeiul juridic al actiunii in restituirea prestatiilor nu-l mai reprezinta actul juridic (desfiintat). Temeiul juridic al actiunii pentru restituirea prestatiilor efectuate in baza actului nul este imbogatirea fara justa cauza sau plata nedatorata (in  contractele sinalagmatice, cand partile si-au executat obligatiile in mod reciproc, inainte de anularea actului juridic, pentru ca nu mai sunt indeplinite conditiile imbogatirii fara justa cauza)

Exceptii de la principiul restabilirii situatiei anterioare. Constituie exceptii de la principiul restitutio in integrum acele situatii in care, pentru anumite ratiuni, prestatiile efectuate in temeiul actului juridic anulat nu sunt supuse restituirii, ci sunt mentinute in tot sau in parte.

Se admite ca  sunt exceptii de la acest principiu:

- cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, care este obligat sa restituie prestatiile primite numai daca a profitat, integral sau partial, de avantajele patrimoniale ce decurg din actul incheiat;

- cazul aplicarii principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit caruia nimeni nu se poate prevala in justitie de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine protectia unui drept.

3⁰. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis).

Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) priveste efectele nulitatii actului juridic civil fata de terti. El desemneaza regula de drept potrivit careia anularea (desfiintarea) actului initial (primar) atrage si anularea actului subsecvent (urmator), datorita legaturii lor juridice. Altfel spus, desfiintarea dreptului transmitatorului atrage si la desfiintarea dreptului subdobanditorului.

Exceptii de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. Sunt considerate exceptii de la acest principiu situatiile in care, pentru anumite ratiuni, anularea actului juridic initial nu atrage si anularea actului juridic subsecvent, acesta din urma mentinandu-se, desi se afla in stransa legatura cu actul juridic desfiintat. Ca urmare, desi anularea actului juridic primar are drept consecinta desfiintarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, ramane, totusi, valabil actul juridic incheiat ulterior de una din partile actului juridic initial cu un tert si care are legatura cu dreptul dobandit prin actul primar, astfel incat, mentinandu-se actul juridic subsecvent, ramane valabil si dreptul dobandit de tert in temeiul acestuia.

Sunt exceptii acele situatii in care se produce resoluto jure dantis, dar nu mai intervine si resolvitur jus accipientis. Constituie exceptii de la principiul analizat situatii precum:

a) cazul aplicarii art. 1909 alin. 1 C. civ., coroborat cu art. 972 C. civ., in care tertul de buna-credinta (A) care dobandeste un bun mobil de la un detentor precar (B), caruia adevaratul proprietar (C) i-a incredintat de bunavoie spre pastrare acest bun mobil, ramane dobanditor valabil al bunului;

b) cazul aplicarii art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia, desi cel care a fost declarat mort pe cale judecatoreasca poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale, dobanditorul cu titlu oneros si de buna-credinta nu este obligat sa le inapoieze;

c) cazul actelor de conservare sau de administrare a bunului, care se mentin si dupa desfiintarea actului juridic civil primar, ca efect al nulitatii;

d) cazul subdobanditorului de buna-credinta al unui drept real imobiliar inscris in cartea funciara.

3. Reguli de drept care inlatura principiul quod nullum est, nullum producit efectum

Regula quod nullum est, nullum producit efectum potrivit careia nulitatea atrage ineficacitatea actului juridic, este atenuata sau inlaturata in anumite cazuri prin aplicarea unor reguli de drept ce justifica mentinerea partiala sau totala a efectelor produse de actul juridic: principiul conversiunii actului juridic; principiul error communis facit ius; principiul raspunderii civile delictuale.

1⁰. Principiul conversiunii actelor juridice civile.

Prin conversiunea actului juridic se intelege inlocuirea actului juridic nul cu un act valabil. In legislatia civila nu exista o consacrare cu caracter general a principiului conversiunii actului juridic, fiind insa reglementate anumite aplicatii ale acestuia.

Pentru a opera conversiunea actului juridic trebuie indeplinite, cumulativ, mai multe conditii:

- sa existe identitate de parti in cele doua acte juridice, adica atat in actul juridic nul, cat si in actul in care se converteste acesta sa figureze aceleasi parti;

- sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul in care este convertit (valabil), precum: natura celor doua acte juridice, continutul acestora, efectele sau forma celor doua acte;

- actul juridic pentru care a fost emisa manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total;

- actul ce urmeaza sa fie considerat valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate cerute de lege pentru categoria de acte din care face parte;

- manifestarea de vointa a partii sau, dupa caz, a partilor sa fie favorabila conversiunii, ceea ce inseamna ca din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte imposibilitatea conversiunii actului juridic.

Aplicatii. Conversiunea actului juridic civil cunoaste o serie de aplicatii practice, cum ar fi:

- testamentul autentic sau mistic, considerat nul sub aceste calificari pentru vicii de forma, primeste, prin conversiune, valoare de testament olograf, valabil incheiat daca este scris in intregime, semnat si datat de testator;

- cazul manifestarii de vointa care este nula ca vanzare-cumparare, dar valabila ca antecontract de vanzare-cumparare.

2⁰. Principiul error communis facit ius.

Aceasta regula, denumita si principiul validitatii aparentei in drept, inlatura nulitatea unui act juridic civil incheiat intr-o situatie de eroare comuna, care manifesta in mod public in asa fel incat creeaza credinta ca infatiseaza realitatea.

O aplicatie a acestui principiu o intalnim in materia actelor de stare civila, intrucat nu exista un text de lege care sa consacre expres acest principiu.

3⁰. Principiul raspunderii civile delictuale.

In legislatia noastra inlaturarea nulitatii ca urmare a principiului raspunderii civile delictuale, priveste cazul minorului.

In situatia in care minorul a intrebuintat manopere frauduloase pentru a convinge cealalta parte ca este major, el nu mai are posibilitatea sa invoce leziunea. Actul incheiat, lovit de nulitate, va fi mentinut intrucat reprezinta cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar putea produce cocontractantului prin fapta ilicita a minorului. Principiul ocrotirii minorului care, de regula, impune desfiintarea actului juridic, cedeaza in fata principiului raspunderii civile delictuale si, in consecinta, actul juridic este considerat valabil.

1. Produce efecte numai pentru viitor urmatoarea sancțiune civila:

a)     rezoluțiunea;

b)     nulitatea absoluta;

c)      rezilierea;

2. Constituie excepții de la principiul retroactivitații nulitații actului juridic civil:

a) acele cazuri in care efectele produse intre momentul incheierii actului și momentul anularii sale sunt pastrate;

b) acele situații in care prestațiile efectuate in temeiul actului juridic anulat nu sunt supuse restituirii;

c) numai cazul posesorului de buna-credința care pastreaza fructele culese anterior anularii actului.

3. Principiul quod nullum est, nullum producit efectum este inlaturat prin aplicarea urmatoarelor reguli de drept:

a) principiul raspunderii civile delictuale;

b) principiul repunerii in situația anterioara;

c) principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial.

4. Principiul restitutio in integrum:

a) privește efectele nulitații intre parțile actului juridic, iar  nu și fața de terți;

b) are ca excepții acele situații in care, prestațiile efectuate in temeiul actului juridic anulat nu sunt supuse restituirii;

c) privește efectele nulitații intre parțile actului juridic, și fața de terți.

5. Au valoare de adevar in ceea ce privește nulitatea actului juridic, urmatoarele afirmații:

a) nulitatea absoluta poate fi invocata oricand pe cale de acțiune, sau pe cale de excepție;

b) nulitatea absoluta și nulitatea relativa nu au aceleași efecte;

c) nulitatea absoluta poate fi acoperita prin confirmare.

Raspunsuri corecte:

1. c); 2. a); 3. a 4. a), b); 5. a

Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005;

Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008;

Dogaru I., Popa N., Danișor D.C., Cercel S., Bazele dreptului civil, vol. I, Teoria generala, Ed. C.H. Beck, București, 2008;

Dogaru I., Cercel S., Drept civil. Partea generala, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007.