Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind dreptul la informare a persoanelor

Drepturile si obligatiile autoritatilor publice privind dreptul la informare a persoanelor

In dreptul comunicarii sociale autoritatile publice au atat un drept la informatie, ca orice alta persoana, cat si o serie de drepturi si obligatii cu implicatii asupra dreptului la informatie a persoanei si a mediei.

Pe plan european, Consiliul Europei a emis unele acte care reglementeaza obligatiile autoritatiilor publice in realizarea dreptului la informatie.

Directiva nr. 90/313/CEE din 1990 a Consiliului Comunitatilor Europene priveste obligatia autoritatilor publice de a furniza din oficiu si la cerere orice informatie referitoare la mediul inconjurator. Un eventual refuz poate fi contestat de catre persoanele lezate, in instanta sau pe cale administrativa.

Si pe plan intern s-a pus accentul pe accesul cat mai larg a persoanelor la informatiile detinute de autoritatile publice, cu unele exceptii.

In Constitutiile tarilor europene nu sunt reglementate obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie al persoanei, acesta fiind precizat numai in legi, fata de Constitutia Romaniei care, in art.31 pct.2 prevede : "Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal" .

Art.52 al.1 din Constitutia Romaniei prevede :"Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, intr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei".

Art.52 al.4 din Constitutia Romaniei prevede faptul ca "Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si conditiile stabilite potrivit legii".

Si in art.9 al Rezolutiei nr.1003/1993 cu privire la etica ziaristica, adoptata prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.25/1994, se dispune ca :"Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei".

Asa dar, am observat in Constitutia Romaniei ca se garanteaza dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie si, implicit, obligativitatea autoritatilor publice de a pune la dispozitia populatiei aceste informatii. Exista insa si unele exceptii menite sa protejeze siguranta nationala, ordinea si morala publica, dreptul la viata intima, familiala si privata.

Art.31, pct.3 din Constitutie prevede expres ca "dreptul la informatii nu trebuie sa prejudicieze siguranta nationala si masurile de protectie a tinerilor". Ceea ce limiteaza dreptul la informatie si respectiv obligatiile corelative ale autoritatilor publice trebuie stabilit numai prin lege.

In aplicarea dispozitiilor constitutionale art.12 din Legea 554/2001 prevede limitari ale dreptului la informare:

informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice;

anumite informatii care privesc interesele economice si politice ale Romaniei;

informatii care privesc activitatea comerciala sau financiara care, prin publicare, aduc atingeri principiului concurentei loiale potrivit legii;

informatii prinvind procedura din timpul anchetei penale, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pune in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;

informatii privind procedurile juridice daca publicarea acestora aduce atingerea asigurarii unui proces echitabil ori a interesului legitim al oricarei dintre partile implicate in proces;

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

informatiile care, date publicitatii, prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor;

Astfel, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, in urmatoarele cazuri : apararea sigurantei nationale, a ordinii si sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui "sinistru deosebit de grav"[1].

Sub incidenta dispozitiilor Constitutionale, obligatiile autoritatilor publice, corelative dreptului la informatie, sunt limitate de diferite legi de protectie a informatiilor in interesul general al statului si al natiunii, pentru a impiedica folosirea acestora in dauna interesului public.

Pentru protectia informatiei privind siguranta nationala, in Legea nr.51/1991 prin art.19 s-au instituit unele infractiuni: "Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative care pot aduce atingere sigurantei nationale, sprijinirea in orice mod a acestora sau aderarea la ele, detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, precum si culegerea si transmiterea de informatii cu caracter secret ori confidential, prin orice mijloace, in afara cadrului legal, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. Tentativa se pedepseste".

Art.21 instituie o alta infractiune prin care este protejata informatia privitoate la viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor.

In Codul Penal sunt reglementate infractiuni privind divulgarea secretelor de stat:           

♦ art.169 din Cp - divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului;

art.252 Cp - neglijenta in pastrarea secretului de stat;

art.157 Cp - tradarea prin transmiterea de secrete de stat;

art.196 Cp - divulgarea secretului profesional;

art. 258 Cp - divulgarea secretului economic.

Prin urmare, incalcarea obligatiilor ce revin autoritatilor publice privitoare la informatie se pot realiza prin "a da" sau "a nu da". Astfel :

"a da" - adica se divulga informatii de interes public sau privat nedestinate publicitatii;

"a nu da" - adica se obstructioneaza ilegal accesul la unele informatii de interes public sau privat.