Drepturile morale de autor

Drepturile morale de autor sunt atasate persoanei autorului

In opozitie cu drepturile patrimoniale, susceptibile de detasare de persoana titularului, drepturile morale sunt strans legate de persoana autorului.

Atasamentul acestora fata de persoana titularului este, de altfel, o caracteristica a drepturilor morale in general si nu doar a drepturilor morale de autor. Caracterul strict personal face ca drepturile morale de autor sa nu poata fi exercitate, in timpul vietii, decat de catre autorul operei, iar acest caracter se manifesta in sensul ca autorul personal detine si exercita dreptul de a decide daca, in ce mod si cum va fi adusa opera la cunostinta publica, dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor, dreptul de a decide numele sub care opera va fi adusa la cunostinta, dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si dreptul de retractare a operei divulgate, pentru motive care sunt lasate Ia aprecierea suverana a autorului.

Legea noastra reafirma aceasta trasatura a drepturilor morale si in art. 39, care prevede ca autorul poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.

Dintre drepturile morale, dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica si dreptul de retractare nu pot fi exercitate niciodata decat de catre autorul insusi. Exercitiul dreptului de divulgare, a dreptului la paternitatea operei si a dreptului la inviolabilitatea operei se transmite prin mostenire, pe durata nelimitata conform legislatiei civile.

In cazul in care nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie art. 11 alin. (2) din lege.

Caracterul inalienabil si insesizabil al drepturilor morale de autor

Conform art. 11 alin. 1 din lege, drepturile morale de autor nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari, dar acest drept a fost afirmat mai intai pe cale jurisprudentiala.

In S.U.A., unde drepturile morale de autor nu au deprins o consacrare expresa nici in legea adoptata in anul 1976, protectia drepturilor se realizeaza si in zilele noastre, in practica, prin invocarea ordinii publice.

Caracterul inalienabil al drepturilor morale se justifica prin faptul ca acestea sunt menite a asigura protectia personalitatii autorului, iar acesta nu poate renunta la protectia personalitatii decat cu riscul unei "sinucideri morale".

Regula inalienabilitatii drepturilor morale cunoaste unele derogari, limitari sau atingeri ale acestora, putand rezulta fie din vointa autorului, fie din natura operei, fie din conventiile incheiate de autor cu terte persoane. Autorul este liber sa-si publice opera sub pseudonim sau fara indicarea vreunui nume. In cazul acesta, autorul a renuntat partial la dreptul la nume, dar aceasta renuntare nu afecteaza, in timpul vietii autorului, existenta si continutul dreptului, pentru ca autorul poate renunta la anonimat si isi poate dezvalui numele.

In cazul autorilor salariati si al contractelor de comanda, drepturile morale sufera o anumita «alienabilitate», acelasi lucru petrecandu-se si in cazul in care autorul a consimtit la adaptarea operei sale.

Legea romana consacrand principiul inalienabilitatii drepturilor morale, in componentele lor pozitive, admite transmisiunea prin succesiune a exercitiului dreptului de divulgare, a dreptului la calitatea de autor si a dreptului la respectul integritatii operei.

In ce priveste dreptul de retractare se sustine ca "poate mai mult decat oricare altul, el este netransmisibil prin natura sa'.

Solutiile legislative adoptate sunt insa neunitare. In Franta si Italia dreptul de retractare este netransmisibil, pe cand in Germania este limitat, acesta putand fi exercitat de mostenitori, in cazul in care dovedesc ca aceasta a fost hotararea autorului, inainte de moartea sa. La randul ei, Conventia de la Berna prevede, in art. 6 bis, ca dupa moartea autorului sunt mentinute, cel putin pana la stingerea drepturilor patrimoniale, dreptul de a revendica paternitatea operei si dreptul de a se opune oricarei deformari, mutilari sau altei modificari sau atingeri ale operei, care prejudiciaza onoarea si reputatia autorului, dar permite tarilor membre sa prevada in legislatiile nationale ca unele dintre aceste drepturi nu sunt recunoscute dupa moartea autorului.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Din caracterul inalienabil al drepturilor morale rezulta o alta caracteristica a acestor drepturi si anume aceea de a fi insesizabile, adica neurmaribile silit de catre creditorii autorului.

Creditorii autorului pot urmari numai foloasele patrimoniale care rezulta din utilizarea operei. In cazul operelor nedivulgate, creditorii nu pot impune autorului sa-si divulge opera, sa o utilizeze in scopul satisfacerii creantelor lor, cu atat mai mult nu se vor putea substitui auto­rului, divulgand ei opera. Regula insesizabilitatii are limite: in cazul operelor legate indisolubil de suportul material precum operele de arta plastica, acestea fac adesea obiect de urmarire silita.

Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor

Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor decurge din caracterul inalienabil si perpetuu al acestora. Imprescriptibilitatea drepturilor morale inseamna ca ele pot fi exercitate atata timp cat opera ramane in memoria oamenilor si face obiectul unei utilizari.

Dreptul autorului la actiune pentru apararea drepturilor sale morale nu se stinge, oricat timp ar trece de la incalcarea lor. Prescriptia extinctiva justificata de nevoia de a se asigura stabilitatea raporturilor juridice, se refera exclusiv la drepturile patrimoniale, iar necesitatea de a asigura protectia personalitatii autorului impune solutia imprescriptibilitatii drepturilor morale.

Durata drepturilor morale de autor

Ratiunea drepturilor morale este aceea de a asigura protectia personalitatii autorului, personalitate care se manifesta in opera care ii supravietuieste.

Opera are vocatie la perpetuitate, trebuind folosita si dupa incetarea din viata a autorului, conform hotararii acestuia. Utilizarea operei nu poate aduce atingere memoriei autorului, iar opera nu poate fi disociata de creatorul ei, chiar daca acesta a incetat din viata.

Daca misiunea drepturilor morale de autor este aceea de a asigura protectia personalitatii autorului si dupa incetarea sa din viata, daca utilizarea operei dupa decesul autorului nu poate aduce atingere memoriei sale, este natural ca ele sa nu inceteze odata cu moartea autorului.

Doctrina din zilele noastre, inclusiv cea romaneasca, este aproape unanima in a considera ca drepturile morale trebuie sa aiba caracter perpetuu. Totusi, aceasta solutie este posibil sa para paradoxala, avand in vedere natura personal nepatrimoniala a acestei categorii de drepturi, faptul ca ele sunt strans legate de persoana autorului; ea este fondata insa pe faptul ca opera supravietuieste autorului, ramanand in continuare marcata de amprenta personalitatii sale si ca personalitatea autorului trebuie protejata si dupa moartea sa. Perpetuitatea drepturilor morale nu inseamna ca toate prerogativele exista perpetuu; ea trebuie inteleasa in opozitie cu caracterul limitat in timp al drepturilor patrimoniale. Solutiile adoptate in aceasta problema nu sunt unitare, iar dreptul conventional nu pare sa ofere solutii multumitoare pentru actualul stadiu de dezvoltare a materiei.

Conventia de la Berna, in art. 6 bis, confera caracter perpetuu doar dreptului de a revendica paternitatea operei si dreptului la inviolabilitatea operei, prevazand ca aceste drepturi sunt, dupa moartea autorului, mentinute cel putin pana la stingerea drepturilor patrimoniale si exercitate de catre persoanele sau institutiile carora legislatia nationala a tarii in care protectia este reclamata le da aceasta calitate. Majoritatea sistemelor de drept au depasit limitele protectiei impuse de acest text.

De asemenea, art. 2 din Conventie confera Statelor membre a caror legislatie nu consacra caracterul perpetuu al drepturilor morale la data aderarii, facultatea de a nu mentine unele din aceste drepturi.

In dreptul francez, caracterul perpetuu al dreptului moral este consacrat legislativ, in art. 121-1 CPI, care dispune ca acest drept este atasat de persoana autorului este "perpetuu, inalienabil si imprescriptibil', ca "este transmisibil pentru cauza de moarte mostenitorilor autorului' si ca "exercitiul acestui drept poate fi conferit unui tert prin dispozitie testamentara'.

Legiuitorul francez confera acest caracter dreptului la respectul numelui, a calitatii de autor si a integritatii operei, dreptul de divulgare facand obiect de reglementare separata, in art. 121-2 CPI, ca si dreptul de retractare, in art. 121-4 CPI.

Devolutiunea succesorala a drepturilor morale de autor

Legiuitorul nostru, spre deosebire de cel francez, nu a conferit, in mod expres, caracter perpetuu tuturor drepturilor morale, dar depaseste limitele Conventiei de la Berna in privinta solutiilor adoptate. Declarandu-le, din contra, legate de persoana autorului si netransmisibile conform art. l, art. 11 alin. 1 si art. 39 alin. 1, care permite doar cesiunea drepturilor patrimoniale, pare a le fi declarat viagere.

Potrivit art. l din Legea nr. 8/1996, dreptul de autor, care comporta atribute de ordin moral si patrimonial "este legat de persoana autorului', iar potrivit art. 11 din lege drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari, din interpretarea literara a textului, concluzia care se desprinde este aceea ca drepturile morale de autor ar inceta odata cu incetarea din viata a titularului acestora.

Totusi, o astfel de solutie nu este conforma cu spiritul dreptului de autor, care presupune ca personalitatea autorului sa fie protejata si dupa incetarea acestuia din viata.

In art. 11 alin (2) din lege s-a prevazut ca dupa moartea autorului se transmite prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe durata nelimitata, exercitiul drepturilor prevazute la art. 10 lit. a), b) si d), adica: a dreptului de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica; a dreptului de a pretinde recunoasterea calitatii de autor; a dreptului de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari si atingeri care prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului'.

In dreptul comun, drepturile nepatrimoniale inceteaza odata cu incetarea din viata a titularului acestor drepturi. Personalitatea autorului, oglindita in opera sa, care ii supravietuieste, trebuie protejata si dupa incetarea sa din viata. Termenii in care a fost rezolvata problema in dreptul nostru releva o contradictie: pe de o parte, drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari, pe de alta parte, s-a prevazut ca exercitiul unor drepturi se transmite prin mostenire.

Daca prin mostenire se transmite exercitiul unor drepturi, inseamna ca dreptul supravietuieste autorului, dar mostenitorul sau, dupa caz, organismul de gestiune colectiva, nu devine titular al drepturilor morale (care, in sine, sunt netransmisibile), el actionand in calitate de reprezentant al autorului incetat din viata.

Determinarea pozitiei pe care o au mostenitorii este mult mai dificila in cazul exercitarii de catre acestia a dreptului de divulgare a operei.

Interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 11 alin. 2 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, conduce la concluzia ca nu sunt transmisibile prin mostenire - deci nu au vocatie la perpetuitate, avand un caracter viager, limitat in timp la durata vietii autorului - si nu pot fi exercitate de catre succesori sau organismele de gestiune colectiva a drepturilor de autor: dreptul la nume si dreptul de retractare.

In cazul drepturilor transmisibile mostenitorilor (dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica, dreptul la calitatea de autor si dreptul la respectul integritatii operei), devolutiunea lor succesorala se realizeaza potrivit regulilor dreptului comun.

Posibilitatea transmiterii succesorale a unor drepturi morale face ca, pe parcursul unor intervale din ce in ce mai mari de timp, aceste drepturi sa se disipeze, sa capete, in mod inevitabil, o dimensiune colectiva.

Avand in vedere prevederile art. 11 alin. 1, conform carora drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari, se poate deduce ca autorul nu va putea dispune de ele nici prin testament, asa incat numai mostenitorilor legali li s-ar putea transmite exercitiul acestor drepturi.

Potrivit art. 141, dupa cum a fost modificat, constituie infractiune fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere art. l 0 lit. b sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decat acela decis de autor art. 10 lit. c.

Protectia drepturilor morale ale autorilor incetati din viata de catre succesorii lor reprezinta in fapt un deziderat, deoarece daca se admite ca mostenitorii pot actiona pentru protejarea, prin mijloace de drept penal a drepturilor morale ale autorilor lor, acest drept este limitat, in penal, la exercitiul plangerii pentru infractiunea de insusire fara drept a calitatii de autor art. l0 lit. b.