Dreptul la integritate (inviolabilitate)

Dreptul la integritate (inviolabilitate)

Acest drept este o consecinta a conditiei originalitatii : Autorul a conceput o anumita structura a operei, si-a manifestat ideile intr-o forma concreta, proprie, si din acest motiv el este interesat ca opera sa fie cunoscuta cum a fost elaborata, in forma originara. Titularii acestor drepturi au interesul de a veghea la mentinerea integritatii operei, altfel opera ar putea fi alterata si exploatata ca fiind o opera distincta.

Dreptul la integritate, recunoscut de art.6 bis din Conventia de la Berna este reglementat de art.10 lit. d din legea romana.

Nu orice modificare a operei constituie o incalcare a dreptului la integritate. Aceasta reglementare seamana cu cea consacrata de legislatia spaniola, care limiteaza cazurile de incalcare a drepturilor la integritate, la acelea in care interesele legitime ale autorului au fost prejudiciate sau a fost adusa atingere onoarei acestuia, diferita de legislatia franceza, care considera ca orice modificare neconsimtita de catre autor aduce atingere dreptului la integritate.

Dreptului autorului ii corespunde obligatia corelativa a tertilor de a nu aduce atingere integritatii operei. Autorul poate consimti la modificarea operei, ceea ce nu inseamna renuntarea la dreptul moral.

Articolul 16 din Legea romana consacra dreptul exclusiv al autorului de a autoriza traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea si orice alta transformare a operei sale, din care sa obtina o opera derivata. Articolul 35 din lege stabileste limitele dreptului la integritate.

Transformarea privata, care nu este la indemana publicului nu il poate prejudicia pe autor (art.35 lit.a din lege). Art. 35 lit. b excepteaza de la necesitatea autorizarii autorului si ipoteza parodiei sau caricaturii, sub conditia de a nu exista riscul de confuzie asupra operei originale si a autorului acesteia. Transformarea este permisa ori de cate ori este impusa de scopul utilizarii consimtite de autor, altfel interesele cesionarului sau ale licentiatului sunt prejudiciate, iar conventia incheiata de parti nu si-ar produce efectele conform vointei juridice reale a acestora.

Regimul juridic al operelor audiovizuale, de exemplu, deroga de la regimul clasic al operelor in colaborare, data fiind interventia, alaturi de coautori, si a producatorului audiovizual, care face importante investitii pentru realizarea operei, potrivit art.69 din legea romana, drepturile morale ale autorilor audiovizuali se exercita numai asupra versiunii definitive, la stabilirea careia participa numai regizorul sau realizatorul si producatorul, nu toti autorii individuali, ceea ce reprezinta o restrangere a dreptului moral la integritate.

Articolul 69 dispune ca autorii isi exercita drepturile asupra operelor finite iar modificarea versiunii definitive necesita acordul tuturor coautorilor altfel, drepturile acestora sunt incalcate.

Posibilitatile de modificare a versiunii definitive sunt multiple:

sonorizarea peliculelor mute ;

colorarea celor alb-negru ;

inserarea unor scene ;

adaugarea de logotipuri sau prologuri inexistente ;

suprimarea unor scene si dialoguri.

Dreptul patrimonial trebuie exercitat fara a aduce atingere drepturilor morale de autor. Spre exemplu in litigiul "Huston" solutionat de instantele franceze, mostenitorii lui John Huston au actionat in justitie producatorul filmului. Cererea reclamantului a fost primita de catre instantele franceze, care au recunoscut incalcarea dreptului de integritate, dar societatea Turner Entertainment (TEC), a declarat apel. Instanta a retinut ca Huston nu avea nici un drept asupra operei modificate din punct de vedere al legislatiei Nord Americane iar decizia a fost anulata in recurs de catre Curtea de Casatie, la data de 28 mai 1991, cu modificarea ca drepturile morale si calitatea de autor trebuie determinate conform legii franceze.

Domeniu de aplicare

a) Opere literare

Editorul unei opere literare nu poate aduce nici o modificare textului operei, in sensul de a adauga sau suprima pasaje, de a schimba ordinea capitolelor ori titlul operei. De asemenea, nu poate sa adauge o prefata fara consimtamantul prealabil al autorului ori sa faca modificari invocand caracterul rasist sau atingerea drepturilor tertilor (viata privata, onoare, atingere bunelor moravuri etc.). Au mai fost considerate atingeri aduse dreptului moral la respectul operei: o traducere defectuoasa si o editare partiala intr-o limba straina; publicarea de extrase dintr-o lucrare, autorizate de autor, dar care ii deformeaza gandirea generala.

b) Opere grafice si plastice

In cazul acestor categorii de opere, proprietarul suportului material nu poate imparti opera pe bucati pe care sa le vanda separat pentru a-si spori castigul; de exemplu: un ansamblu artistic din sase panouri ce decorau un frigider nu poate fi dezmembrat in vederea instrainarii separate a fiecarui panou. De asemenea, reprezinta incalcari ale dreptului: denaturarea unui desen prin adaugarea unor culori si suprimarea unei parti; colorarea unui desen publicat alb-negru; denaturarea unui imobil prin adaugarea unei constructii noi care ii rupe echilibrul armonios; reproducerea unei fotografii prin mijloace tehnice mediocre. S-a mai decis ca dreptul la respectul integritatii operei va putea justifica sanctionarea utilizarii operei in scopuri publicitare sau in opere cu caracter erotic.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

c) Opere audiovizuale

Odata ce filmul este terminat, producatorul sau utilizatorul nu-l mai pot modifica in nici un fel, nu s-ar mai putea admite azi (ceea ce odinioara era considerat normal) scurtarea filmelor pentru a le face comerciale. Alte exemple: adaugarea la un film mut a unei muzici de acompaniament; omiterea unei bobine in timpul difuzarii unui film la televiziune rupe ritmul si armonia acestuia si aduce atingere dreptului moral al autorului, in dreptul francez, au fost de asemenea considerate incalcari ale dreptului la integritate si colorarea unui film alb-negru, pauzele publicitare, difuzarea unui film la televiziune cu logo-ul canalului cand autorul solicitase expres ca acest logo sa nu apara in timpul proiectiei.

d) Opere muzicale si dramatice

Problema respectarii dreptului moral al autorului piesei se pune din ce in ce mai des odata cu cresterea numarului de regizori care «citesc» opera dupa gusturile si conceptiile lor personale "revine regizorului sarcina de a fi fidel textului si de a pastra conceptia autorului, protejand spiritul acestuia in opera scenica" ori de a "nu scoate un personaj din universul sau', in cazul operelor coregrafice, au fost considerate incalcari: faptul unei dansatoare de a executa un pas de dans diferit de acela conceput de coregrafa, faptul de a realiza o coregrafie alta decat cea prevazuta de autor, in cazul operelor muzicale, cel mai des mod de incalcare este de a folosi muzica in cadrul clipurilor publicitare: spre exemplu, folosirea unei muzici de inspiratie religioasa intr-un clip.

Limite

Asemenea limite sunt impuse de natura operei, de conflictele cu drepturile tertilor si de cesiunea unor drepturi patrimoniale.

a)     Limite datorate naturii operei

In cazul anumitor tipuri de opere, datorita naturii acestora, dreptul la integritate se manifesta cu mai putina forta. Art. 76 din lege, reglementand regimul programelor de calculatoare, permite indreptarea erorilor fara autorizarea titularului, precum si transformarea programului, daca aceasta transformare este necesara pentru a permite dobanditorului sa utilizeze programul intr-un mod corespunzator destinatiei sale.

De asemenea, pentru anumite tipuri de opere de arta grafica si plastica, avand in vedere conflictul cu drepturile altor persoane (specific naturii operei), se afirma ca recursul la dreptul la respect tine de suprarealism: este cazul in care opera este fixata pe un suport fara autorizarea proprietarului acestuia - graffiti si alte asemenea desene pe zidurile imobilelor, culoare de metrou sau masini; ori daca opera respectiva reprezinta un pericol real pentru public.

Operele de arta aplicata pot fi modificate pentru a "raspunde unor imperative tehnice de fabricatie".

Operele arhitecturale confera dificultati specifice, nu numai fiindca prezinta adesea un caracter tehnic, ci si pentru ca necesitati practice nu permit ca ele sa ramana «inghetate» pentru mult timp. Trebuie cautat un echilibru intre protectia dreptului la proprietate intelectuala a arhitectului si necesara adaptare a edificiului, revenind autoritatii judiciare sa aprecieze daca alteratiile aduse operei sunt sau nu justificate, avand in vedere natura si importanta lor, in circumstantele care au constrans proprietarul sa procedeze efectuarea lor.

b)     Limite datorate conflictelor cu drepturile tertilor

Autorul este obligat sa respecte drepturile morale (ale personalitatii) apartinand tertilor: dreptul la viata privata, la onoare sau la imagine. El nu va putea invoca dreptul la respectul operei pentru a se opune in aceste cazuri unor modificari sau suprimari. Un conflict de drepturi limiteaza aplicarea dreptului moral si in cazul operelor realizate de mai multi autori, in aceste cazuri fiind necesara armonizarea tuturor contributiilor pentru realizarea operei colective sau comune.

Deseori, dreptul moral la respect vine in conflict cu dreptul de proprietate asupra suportului material. Proprietatea asupra suportului operei apartine unor terti, de obicei, in cazul operelor de arta plastica, in aceasta situatie, legatura indisolubila dintre suport si opera, face ca suportul insusi sa fie identificat cu opera.

Autorul poate transmite fie dreptul de utilizare a operei, fie obiectul material cu care opera face corp comun din cauza acelei legaturi indisolubile.

Legiuitorul francez, spre deosebire de legiuitorul roman, a transat intr-un mod categoric problema drepturilor tertului dobanditor al suportului material al operei, prevazand in art. 111-3 CPI ca proprietatea incorporala asupra operei spiritului - care este exclusiva si opozabila tuturor, potrivit art. 111-1 CPI - este independenta de proprietatea asupra suportului material al operei si ca dobanditorul acestui suport nu are, din faptul achizitiei lui, nici unul din drepturile prevazute in cod. Aceste drepturi subzista in persoana autorului si a succesorilor sai. Legiuitorul roman, in art. 47 alin. 6 a prevazut ca dobandirea proprietatii asupra suportului material al operei nu confera prin ea insasi un drept de utilizare asupra operei, ceea ce nu echivaleaza cu nici unul din drepturile de autor.

Oricare ar fi drepturile transmise de catre autor, se pune problema de a sti daca proprietarul suportului material al operei este obligat sa respecte integritatea operei, daca o poate distruge, reface sau restaura, daca ii poate schimba amplasamentul etc. Pe cale jurisprudentiala s-a admis ca dobanditorul unei opere de arta are mai putina libertate in exercitarea drepturilor asupra acesteia, decat in cazul altor bunuri si aceasta pentru ca, opera fiind expresia personalitatii autorului, atat opera cat si autorul trebuie sa fie menajati. Dreptul autorului la inviolabilitatea operei trebuie sa fie insa conciliat cu dreptul de proprietate al detinatorului suportului material sau, dupa caz, cu dreptul de utilizare a operei dobandit de catre tert.

In cazul operelor de arta plastica, dispozitia de principiu privind dreptul la integritatea acesteia, cuprinsa in art. 10 lit. d, este intarita in art. 22, art. 47 alin. 4 si art. 82 din lege. Potrivit art. 47 alin. 4, proprietarul originalului unei opere de arta plastica sau fotografica are dreptul sa o expuna public, chiar daca aceasta nu a fost adusa la cunostinta publica, in afara cazului in care autorul a exclus in mod expres acest drept prin actul de instrainare a originalului.

Potrivit art. 82, persoana fizica sau juridica organizatoare a expozitiilor de arta raspunde de integritatea operelor expuse si trebuie sa ia toate masurile pentru inlaturarea oricarui risc (de furt, distrugere, deteriorare etc.).

Drepturile proprietarului suportului operei si drepturile autorului operei sunt conciliate intr-o dispozitie cu caracter de principiu, aplicabila in toate cazurile in care proprietatea asupra suportului si opera nu se regasesc in mana autorului, formulata in art. 22 din lege. Astfel, proprietarul sau posesorul unei opere este dator sa permita accesul autorului la aceasta si sa i-o puna la dispozitie, daca acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului sau de autor si cu conditia ca prin aceasta sa nu se aduca atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. In acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garantie suficienta pentru securitatea operei, asigurarea operei la o suma ce reprezinta valoarea pe piata a originalului, precum si o remuneratie corespunzatoare.

Dreptul la respectul operei cuprinde, pentru detinatorul suportului, si interdictia de a o distruge, inainte de a o oferi autorului la pretul de cost al materialului.

Daca nu este posibila returnarea originalului, proprietarul trebuie sa permita autorului sa faca o copie de pe opera, intr-un mod corespunzator.

In cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei si de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor (art. 23 din lege).

Dreptul autorului la inviolabilitatea operei este, intr-o anumita masura, limitat in cazul operelor de arta plastica expuse in piete publice. In asemenea cazuri, este necesar sa se tina seama de eventualele ratiuni de interes social care pot cere schimbarea amplasamentului. Nici in aceste situatii, dreptul administratiei nu cuprinde si dreptul de a distruge opera. Jurisprudenta a admis, ca distrugerea unor opere amplasate in locuri publice si deteriorate, este permisa din considerente de securitate publica.

In ceea ce priveste restaurarea operelor, aceasta nu poate fi efectuata fara acordul autorului, care este primul indreptatit sa o refaca, spre a-i reda expresia originara.

Opera necesita, de cele mai multe ori, lucrari de refacere dupa moartea autorului.

Cum dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei se transmite prin mostenire, acordul pentru refacerea sau restaurarea unei opere trebuie sa parvina din partea succesorilor autorului, iar in lipsa acestora, dreptul de a autoriza refacerea sau restaurarea ar trebui sa apartina asociatiei de autori din domeniu, din care a facut parte si autorul operei.

c) Limite determinate de cesiunea unor drepturi patrimoniale

Dreptul la respect se manifesta diferit dupa cum a fost cedat dreptul de reproducere sau reprezentare ori cel de adaptare a operei.

Obligatia cesionarului dreptului de utilizare (reproducere sau reprezentare) de a respecta integritatea operei are un continut diferit, in functie de natura dreptului concedat si a operei in discutie.

In cazul in care tertul a fost autorizat sa reproduca ori sa reprezinte public opera, acesta trebuie sa o reproduca ori, dupa caz, sa o reprezinte cat mai fidel cu putinta. Mai mult, cesionarul este obligat sa asigure reprezentarea sau executarea publica a operei in conditii tehnice adecvate, precum si respectarea drepturilor autorului, conform art. 60 alin (2) din lege In situatia in care dreptul consta in editarea unei opere literare sau stiintifice, se admite ca cesionarul va putea corecta erorile de ortografie, punctuatie, sintaxa si erorile flagrante, dar nu si stilul.

Cesionarul dreptului de difuzare si proiectie a unei opere audiovizuale nu are dreptul de a taia sau remonta cadre de film, sau de a adauga un alt fond muzical etc.

Autorul unei opere are dreptul de a autoriza traducerea, publicarea in culegeri adaptarea, precum si orice transformare a operei sale, prin care se obtine o opera derivata. In oricare dintre aceste modalitati de folosire autorizate de autor, el este indreptatit sa pretinda respectarea spiritului operei sale, a schemei intrigii, a substantei operei sale.

Consimta­mantul la adaptarea unei opere presupune acceptarea transformarilor cerute de natura diferita a operei derivate, de trecerea de la un gen la altul. Doctrina considera ca autorul si adaptatorul pot conveni trei categorii de clauze: clauze care sa oblige pe adaptator sa respecte spiritul general al operei, clauze prin care autorul autorizeaza efectuarea oricaror modificari considerate necesare, el pastrandu-si dreptul de a aproba sau nu aceste modificari si clauze care ar permite adaptatorului o libertate deplina de a face modificari. Traducerile constituie opere originale numai sub aspectul expresiei, fiind incluse in categoria operelor protejate - art. 8 din lege. Traducatorul dovedeste originalitate in alegerea cuvintelor si expresiilor, pentru a reda cat mai bine intr-o limba sensul textului scris intr-o alta limba, iar nu prin traducerea, cuvant de cuvant, a textului din opera straina. Opera tradusa are o fizionomie proprie si traducatorul, care face un act de creatie, realizeaza o opera derivata, o opera care poarta amprenta personalitatii sale, dar si pe aceea a autorului operei originare.

Traducatorul realizeaza un act de creatie, dar el nu poate modifica substanta, compozitia operei traduse, fiind obligat sa respecte integritatea acesteia.

Transformarea implica schimbarea genului operei originare, cazul cel mai frecvent fiind cel al utilizarii unor opere literare pentru crearea de opere audiovizuale. Pentru aceste situatii se admit urmatoarele: consimtamantul dat la transformarea operei presupune ca autorul a acceptat si transformarile cerute de natura diferita a operei derivate, de trecerea de la un gen la altul, de constrangerile pe care, in noul gen, opera trebuie sa le suporte; orice modificare trebuie supusa aprobarii autorului, inainte de turnarea filmului.

Autorul pastreaza dreptul de a se opune la modificarile care sunt de natura a-i prejudicia onoarea si reputatia.

Legea romana admite ca transformarea operei este permisa fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii in cazurile urmatoare:

daca este o transformare privata, care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului;

daca rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, sub conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie in ce priveste opera originala si autorul acesteia;

daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor, in cazul programelor pentru calculatoare transformarea fara acordul autorului este permisa si pentru corectarea erorilor .