Contractul de intretinere

Notiune. Intretinerea este contractul prin care o parte numita intretinut transmite un bun al sau sau plateste o suma de bani celeilalte parti numita intretinator care se obliga in schimb sa-i asigure intretinerea (toate cele necesare traiului) in natura pe tot timpul vietii, iar la deces s-o inmormanteze conform traditiei.

Notiunea de intretinere vizeaza o interpretare larga si cuprinde procurarea si prepararea hranei, asigurarea de imbracaminte, incaltaminte, medicamente, ingrijirea medicala necesara, plata cheltuielilor de intretinere a imobilului in care locuieste intretinutul (electricitate, gaze, apa, curatenie etc) precum si orice altceva necesar traiului intretinutului.

In principiu, toate aceste aspecte care vizeza notiunea de intretinere sunt precizate de parti prin clauze contractuale; contractul de intretinere nu are o reglementare juridica specifica, el fiind creatia practicii si a doctrinei judiciare, incadrandu-se in categoria contractelor nenumite si fiind guvernat de regulile generale aplicabile contractelor.

Caractere juridice. Intretinerea este un contract consensual, incheiat valabil prin simplul acord de vointa al partilor; daca in schimbul intretinerii, intretinutul se obliga sa transmita proprietatea sau sa constituie un alt drept real asupra unui teren, contractul trebuie incheiat in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Acest contract este de regula un contract cu titlu oneros, in care fiecare parte urmareste realizarea unui interes patrimonial; in acest caz, intretinerea este un contract sinalagmatic, fiecare parte fiind deopotriva titulara de drepturi si obligatii, caz in care va fi supus regulilor contractelor sinalagmatice. In acest caz, contractul de intretinere este si un contract translativ de proprietate (intretinutul transmite un bun in schimbul intretinerii sale).

Insa, contractul de intretinere poate fi si cu titlu gratuit (mai rar intalnit in practica), caracterul oneros nefiind de esenta sa, iar in acest caz devine un contract unilateral (o liberalitate constituita pe calea donatiei sau a testamentului si supusa regimului juridic al liberalitatilor) in care numai intretinatorul isi asuma obligatii.

Contractul de intretinere este un contract aleatoriu, daca este cu titlu oneros: intinderea obligatiei de intretinere depinde de elementul alea, respectiv de durata vietii intretinutului cat si de nevoile efective ale acestuia din urma.

Intretinerea este un contract incheiat in considerarea atat a intretinatorului cat si a intretinutului, astfel ca are un caracter intuitu personae, motiv pentru care obligatia de intretinere este personala si incesibila. Aceasta presupune ca obligatia de intretinere nu se poate executa catre o alta persoana decat creditorul, ea incetand la moartea acestuia; in principiu, obligatia de intretinere nu poate fi executata de o alta persoana decat debitorul din contract; se adminte ca, in cazul decesului debitorului intretinerii, obligatia poate fi executata de mostenitorii acestuia, daca intretinutul este de acord pentru a evita astfel rezolutiunea contractului.

Daca in contract exista o pluralitate de parti, obligatia de intretinere este indivizibila. Astfel, daca exista mai multi creditori, obligatia trebuie executata integral fata de toti, intinderea si valoarea intretinerii depinzand de nevoile fiecarui creditor. Drept consecinta, daca obligatia nu s-a executat fata de un creditor, acesta poate solicita rezolutiunea intregului contract, chiar daca ceilalti creditori au primit intretinere.

Daca exista mai multi debitori, indivizibilitatea presupune ca oricare dintre ei poate fi obligat la executarea integrala a obligatiei de intretinere; pe de alta parte, executarea obligatiei de catre unul dintre debitori, este liberatorie pentru ceilalti debitori.

In cazul decesului debitorului obligatiei, contractul poate ramane valabil daca intretinutul este de acord ca intretinerea sa fie prestata de mostenitorii debitorului (si in acest caz obligatia mostenitorilor este indivizibila, fiecare fiind tinut pentru executarea intregii obligatii); in caz contrar, contractul se va desfiinta pentru neexecutarea fortuita a intretinerii de catre debitor.

Daca creditorul este cel care decedeaza primul, problema indivizibilitatii pentru mostenitorii sai nu se pune intrucat obligatia de intretinere se stinge odata cu decesul intretinutului, fara a se transmite asupra mostenitorilor sai; daca creditorul intretinerii are mai multi mostenitori, oricare dintre ei poate solicita rezolutiunea contractului pentru neexecutarea culpabila a intretinerii in timpul vietii intretinutului.

Conditiile de validitate ale contractului de intretinere. Acestea sunt identice cu cele ale contractului de vanzare-cumparare cu deosebirea ca obiectul obligatiei intretinatorului consta in prestarea intretinerii si nu in plata unui pret.

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Efectele contractului de intretinere

Contractul de intretinere valabil incheiat fiind, de regula, un contract sinalagmatic, da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti.

Obligatiile intretinutului. Daca intretinutul s-a obligat sa transmita un bun in schimbul intretinerii, el va avea aceleasi obligatii ca si vanzatorul: de a transmite proprietatea bunului, de a preda bunul si de a garanta pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale bunului.

Obligatiile intretinatorului. Intretinatorul are ca principala obligatie pe aceea de a presta intretinere, obligatie de a face ce se executa in natura in fiecare zi.

Obligatia trebuie executata in fiecare zi, caci neexecutarea acesteia poate duce la rezolutiunea contractului, fara ca instanta sa poata acorda debitorului vreun termen de gratie pentru plata.

Debitorul nu se poate elibera de executarea obligatiei de intretinere, indiferent de durata vietii intretinutului si chiar daca s-ar obliga sa retransmita bunul intretinutului.

Locul executarii intretinerii va fi acela stabilit de parti, iar in lipsa unei stipulatii contractuale, va fi domiciliul intretinutului (creditorul obligatiei), nefiind obligatoriu ca partile sa aiba un domiciliu comun.

Rezolutiunea contractului de intretinere

Rezolutiunea contractului de intretinere este reglementata de art. 1020 si 1021 C.civ. aplicabile conventiilor in general.

Prin esenta ei, rezolutiunea presupune o neexecutare culpabila a obligatiilor asumate atat din partea creditorului intretinerii (intretinutul) cat si din partea debitorului acesteia (intretinatorul).

Pornind de la caracterul alimentar al acestei obligatii, in caz de neexecutare culpabila a obligatiei de catre debitor, intrucat termenele stipulate pentru executarea intretinerii au un caracter esential , acesta este de drept pus in intarziere, iar instanta nu are posibilitatea de a acorda acestuia un termen de gratie pentru executarea obligatiei.

Rezolutiunea nu poate fi decat judiciara, adica pronuntata de instanta judecatoreasca.

Pot solicita rezolutiunea contractului intretinutul, intretinatorul cat si mostenitorii si creditorii intretinutului daca intretinutul nu a renuntat la intretinere in timpul vietii si daca dreptul la actiune nu s-a prescris.

Daca creditorul intretinerii nu a participat la incheierea contractului (cazul stipulatiei in folosul altuia), acesta nu poate solicita rezolutiunea contractului, ci numai executarea silita a obligatiei de intretinere ; daca creditorul intretinerii este si mostenitorul stipulantului - proprietar al bunului transmis, el poate cere si rezolutionea in calitate de mostenitor.

Efecte. Rezolutiunea presupune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, deci restituirea reciproca a prestatiilor (restituirea bunului si restituirea intretinerii).

Cat priveste restituirea intretinerii, solutia difera dupa cum rezolutiunea este sau nu imputabila intretinatorului. Daca rezolutiunea se pronunta din culpa intretinatorului, practica judiciara a decis ca acesta nu mai are dreptul sa primeasca echivalentul intretinerii prestate de el pana in acel moment, dat fiind caracterul aleatoriu al contractului si culpa sa in neexecutarea obligatiei.

Daca rezolutiunea se pronunta din cupa intretinutului cat si in cazul rezolutiunii conventionale (ceruta de intretinut care este in culpa), decizia de indrumare nr. 3/1987 a Tribunalului Suprem arata ca debitorul intretinerii are dreptul la restituirea echivalentului acesteia.

In schimb, in toate cazurile, creditorul intretinerii este obligat sa restituie debitorului impozitele pe care acestea le-a platit cu privire la bun, iar daca, pe langa intretinere, creditorul a primit si o suma de bani ca prestatie accesorie, creditorul este obligat sa o restituie.

Fata de terti, rezolutiunea produce efectele din dreptul comun : drepturile constituite in favoarea tertilor cu privire la bunul-obiect al contractului, vor fi desfiintate odata cu desfiintarea dreptului intretinatorului. In favoarea lor, tertii pot invoca uzucapiunea bunurilor imobile, sau posesia de buna-credinta a bunurilor mobile (art. 1909 C. civ.).

Transformarea in bani a obligatiei de intretinere. In temeiul libertatii contractuale, partile pot conveni pe parcursul executarii contractului, transformarea intretinerii in obligatia de a plati la anumite termene o suma de bani egala cu valoarea intretinerii. In acest fel, vechea obligatie de intretinere se stinge si ia nastere o noua obligatie (o renta viagera). Prin aceasta novatie, contractul de intretinere nu devine o renta viagera deoarece nu s-a prestat un bun sau un capital, ci contiuna sa fie o intretinere, supusa regulilor generale din materia obligatiilor.

De asemenea instanta de judecata poate dispune transformarea in bani a obligatiei de intretinere cu doua conditii: executarea in natura a intretinerii sa nu fie posibila datorita conduitei culpabile a unei parti, iar cel care nu este in culpa sa fi solicitat expres executarea contractului prin echivalent si nu rezolutiunea contractului.

Suma de bani stabilita de instanta care urmeaza a fi platita periodic, poate fi modificata in functie de nevoile concrete de intretinere ale creditorului (nevoi pentru o viata decenta : alimente, imbracaminte, medicamente etc).