Actele de procedura si termenele procedurale

ACTELE DE PROCEDURA SI TERMENELE PROCEDURALE

A) Nulitatea actelor de procedura

3. Cazurile de nulitate

sunt prevazute de art.  105 C. proc. civ.:

- alin. (1): „actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule”,

- alin.  (2): „actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie”.

Alineatul 1 al art. 105 C.proc.civ. instituie un caz de nulitate neconditionata de existenta unei vatamari. In intreaga doctrina s-a precizat ca textul vizeaza instanta necompetenta, deoarece competenta se raporteaza la instanta de judecata, iar nu la judecator.[1] Textul vizeaza atat normele de competenta generala, cat si cele de competenta materiala si teritoriala, dar, dispozitiile art. 160 C. proc. civ. instituie o exceptie partiala prevazand ca, in cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.

Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - constituie dreptul comun in materia nulitatii actelor de procedura; nulitatea intervine doar daca sunt indeplinite, cumulativ, trei conditii:

1) sa existe un act de procedura care a fost intocmit cu nerespectarea formelor legale sau de catre un functionar necompetent;

2) actul de procedura sa fi produs partii o vatamare;

3) vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.

- „nerespectarea formelor legale” vizeaza faptul ca actul de procedura s-a intocmit cu nerespectarea conditiilor proprii acestuia, privitoare la forma sau continutul lui, sau faptul ca actul a fost intocmit de un functionar necompetent, neavand relevanta daca este vorba de un functionar judecatoresc sau de un alt functionar chemat sa indeplineasca unele acte de procedura in cursul procesului civil.

- vatamarea nu trebuie confundata cu interesul de a invoca nulitatea actului de procedura, deci cu folosul practic urmarit de partea ce invoca nulitatea actului de procedura, interes care trebuie sa existe la exercitiul oricarei forme procedurale ce intra in continutul actiunii civile, deci si atunci cand se invoca nulitatea unui act de procedura; vatamarea poate imbraca forma unui prejudiciu patrimonial, dar poate avea si o sfera mai larga.

constatarea existentei vatamarii este lasata la aprecierea instantei, care o poate deduce din imprejurarile cauzei si din finalitatea formei procedurale nerespectate, ori poate cere partii ce o invoca sa produca dovezi. Asadar, nu in toate cazurile partea care invoca nulitatea este obligata sa administreze dovezi pentru a proba existenta vatamarii, deoarece, in caz contrar, cursul procesului s-ar complica la fiecare act de procedura contestat ca lovit de nulitate.

Observatie: in cazul nulitatilor expres prevazute de lege, vatamarea se prezuma, cealalta parte urmand a incerca sa dovedeasca inexistenta vatamarii pentru a face inoperanta nulitatea.

cand incalcarea formei procedurale nu a adus partii nici o vatamare, actul nu este lovit de nulitate.

Legea mai prevede si cerinta ca vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului, iar art. 106 alin. (2) C. proc. civ. permite judecatorului sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura, ceea ce echivaleaza cu refacerea sau completarea actului.

Pe langa cazurile de nulitate prevazute de art. 105 C. proc. civ., se admite ca mai exista si alte cazuri de nulitate referitoare la conditiile externe ale actului de procedura, cum ar fi: competenta instantei, alcatuirea (compunerea si constituirea) legala a instantei, respectarea termenelor procedurale in care trebuie efectuate actele de procedura, plata taxelor de timbru, indeplinirea conditiilor de exercitiu ale dreptului la actiune.In toate aceste cazuri este vorba despre nulitati neconditionate de existenta vreunei vatamari.

pentru neplata taxelor judiciare de timbru sau a timbrului judiciar, intervine sanctiunea nulitatii cererii respective (netimbrata potrivit legii sau insuficient timbrata), independent de existenta unei vatamari, insa, nulitatea nu intervine instantaneu, ci instanta va acorda mai intai un termen pentru plata taxelor de timbru, iar numai daca acestea nu se platesc in termenul acordat, cererea va fi anulata ca netimbrata sau ca insuficient timbrata ;

gresita compunere sau constituire a instantei (nerespectarea numarului de judecatori prevazut de lege pentru litigiul respectiv, participarea unui judecator incompatibil sau care a fost recuzat si cererea de recuzare era intemeiata, neparticiparea la judecata a procurorului desi, pentru cauza respectiva, participarea sa era obligatorie etc.) constituie caz de nulitate neconditionata de existenta unei vatamari, care nu se incadreaza in prevederile art.  105 C. proc. civ.

nerespectarea termenului prohibitiv (dilatoriu) atrage nulitatea actului de procedura efectuat anterior implinirii termenului, nulitate ce este independenta de existenta vreunei vatamari, operand prin simpla incalcare a normei care interzice indeplinirea actului de procedura inauntrul termenului. In cazul termenelor imperative (peremptorii), daca partea face actul de procedura dupa expirarea termenului, actul respectiv este nul, dar in acest caz nulitatea nu intervine ca un efect imediat al incalcarii normelor ce prevad termene legale imperative, ci ca o consecinta a decaderii (sanctiune specifica pentru aceste termene).

lipsa capacitatii procesuale (de folosinta sau de exercitiu) atrage nulitatea actului de procedura, nulitate neconditionata de existenta unei vatamari, deoarece capacitatea procesuala este o conditie de exercitare a dreptului la actiune, deci o conditie extrinseca actului de procedura.

introducerea cererii de apel direct la instanta de apel, iar nu la instanta care a pronuntat hotararea ce se ataca, este sanctionata de art.  288 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea apelului si, fiind vorba despre nerespectarea unei conditii extrinseci cererii de apel, suntem, asa cum am aratat deja, in prezenta unui caz de nulitate neconditionata de existenta unei vatamari; ibidem pentru introducerii cererii de recurs direct la instanta de recurs -art. 302 C. proc. civ..

C) Repunerea in termen

5. Repunerea in termen

sediul materiei: art.  103 C. proc. civ., care dispune ca: decaderea nu opereaza in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa efectueze actul de procedura, actul de procedura urmand a se indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, iar in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii, sunt prezentate in literatura de specialitate si in practica judiciara ca reglementand institutia repunerii in termen; unele acte normative folosesc expres notiunea de repunere in termen.

ca natura juridica, este un incident procedural: deci, solutionarea revine instantei competente sa solutioneze respectiva calea de atac ori sa indeplineasca actul de procedura respectiv,

pentru ca instanta sa poata dispune repunerea in termen, trebuie intrunite, cumulativ, urmatoarele cerinte:

partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal peremptoriu sa faca dovada existentei unei imprejurari mai presus de vointa ei, deci a unei imprejurari ce exclude culpa partii respective;

imprejurarea ce a impiedicat partea sa actioneze sa se fi produs inauntrul termenului legal peremptoriu in care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu sa se fi ivit dupa expirarea termenului respectiv;

in termen de cel mult 15 zile de la data incetarii impiedicarii, partea interesata sa formuleze atat cererea de repunere in termen, cat si cererea de exercitare a caii de atac ori cererea prin care solicita incuviintarea indeplinirii unui alt act de procedura.

daca s-a cerut repunerea in termen cu privire la un act de procedura care trebuie indeplinit inainte de pronuntarea hotararii, instanta se va pronunta printr-o incheiere interlocutorie, care nu poate fi atacata decat o data cu hotararea data asupra fondului.

daca s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac, instanta va pronunta o incheiere daca admite repunerea in termen, dupa care va trece la solutionarea caii de atac respective. Incheierea de admitere a cererii de repunere in termenul de exercitare a caii de atac poate fi atacata (de intimat sau de procuror) numai o data cu hotararea pronuntata in calea de atac respectiva, cu conditia ca aceasta din urma sa fie susceptibila de exercitiul vreunei cai de atac.

daca instanta respinge cererea de repunere in termenul de exercitare a unei cai de atac, atunci va pronunta o hotarare prin care va respinge atat cererea de repunere in termen (ca neintemeiata sau, dupa caz, ca tardiva (cat si calea de atac, tot ca tardiva).

daca s-a cerut repunerea in termenul de apel, hotararea este supusa recursului, insa, daca s-a cerut repunerea in termenul de recurs, hotararea prin care se respinge aceasta cerere este irevocabila. Daca s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei contestatii in anulare sau a unei revizuiri, hotararea este susceptibila de exercitiul acelei cai de atac (apel sau, dupa caz, recurs) ce putea fi exercitata impotriva hotararii ce urma sa se pronunte in contestatia in anulare sau in revizuire.