Terenuri de golf - Clasificari, stil, arhitectura

Terenuri de golf - Clasificari, Stil, Arhitectura

Am dat acest titlu articolului pentru ca la fiecare prezentare a unui teren de golf, peste tot in lume, se precizeaza pe scurt stilul terenului, numele arhitectului, lungimea terenului, nivelul tehnic, data cand a fost inaugurat si apoi recordul terenului, cea mai dificila cupa , cel mai frumos traseu sau gradul de dificultate.

Clasificarea terenurilor de golf a inceput odata cu mentionarea oficiala in "Statutul jocurilor interzise",(decret regal ) in 6 marie 1457 in Edinburgh de catre Regele James II al Scotiei, care a interzis practicarea acestui joc pe links(un fel de maidan,sarac si nisipos pe crestele tarmului). Abia dupa 200 de ani, in 1636 apare mentionat in clar termenul "links".

In 1603 James al IV-lea al Scotiei a mostenit tronul Angliei. Fiul sau, Henry Frederick, Printul de Wales si curtenii sai jucau golf la Blackneath, Londra, de unde isi trage si numele de Royal Blackneath Golf Club. Exista dovezi ca soldatii, expatriatii si emigrantii au dus jocul la coloniile britanice si in alte multe locuri pana in secolul XIX. Royal Calcutta Golf Club (1829) si clubul Pau (1852) din sudul Frantei sunt locuri notabile fiind cele mai vechi cluburi de golf din afara Insulelor britanice si totodata cele mai vechi din Europa. Totusi, doar la sfarsitul secolului al XIX-lea golful a devenit un sport popular in afara granitelor tarii mama, Scotia.

In 1880 Anglia avea 12 terenuri, numar ce a crescut pana la 50 in anul 1887 si la peste 1000 pana in anul 1914. Jocul a evoluat suficient pentru ca in 1890 sa aiba loc primul Campionat Open, John Ball. Jocul si-a continuat expansiunea in intreaga tara. Pana in anii 1880, cluburi de golf au luat nastere in Irlanda, Australia, Noua Zeelanda, Canada si Africa de Sud. Singapore a urmat exemplul in 1891.

In UK s-au construit peste 3200 de terenuri pana la sfarsitul anului 2009.

In 1910 in Satele Unite erau deja 267 de cluburi de golf, iar pana in anul 1932 existau peste 1100 de cluburi de golf associate la USGA. . Pana in 1980 existau deja in America peste 5000 de cluburi de golf afiliate la USGA, si astazi numarul lor depaseste 9700.

In Japonia in 1903 un grup de expatriati britanici au dezvoltat un prim teren de golf la Kobe. In 1912 Japan Golf Association a fost infiintata impreuna cu cele 7 cluburi de golf deja existente.In 1952 existau deja 72 de terenuri iar prin aportul adus de Torakichi si Koichi Ono golful a cunoscut o mare expansiune. La sfarsitul anului 2009, Japonia detinea peste 2400 de terenuri.

Astazi exista in lume peste 35,000 de terenuri de golf si odata cu dezvoltarea acestui sport a aparut nevoia de a clasifica terenurile, dar si de a eticheta ca cel mai bun, cel mai greu, cel mai frumos teren de golf,etc.

Clasificarile au ca elemente de baza locatia terenului natural, interventia arhitectului, lungimea terenului si criteriile dupa care se stabilesc nivelul tehnic si dificultatea terenului, adica PAR-ul si Slope-ul.

Aceste terenuri au fost proiectate si construite, dar nu toate terenurile sunt disponibile tuturor jucatorilor.

Astfel, putem preciza ca o prima clasificare imparte terenurile de golf in general dupa trei crtiterii:

dupa acces (cine le poate juca)

dupa dimensiuni (numarul si tipul gaurilor)

dupa ambient si arhitectura

Deasemenea exista criterii care clasifica terenurile;

dupa vechimea si traditia terenului,

dupa valoarea tehnica si dificultatea reliefului,

dupa arhitecti, jucator/designer,

dupa nivelul comercial si facilitatile aferente terenului de golf,

dupa memorabilitatea si rezistenta la scor ,

dupa ritmul si creativitatea jocului, contructia si intretinerea terenului.

Cand se grupeaza terenurile de golf dupa acces, iata care sunt categoriile:

Terenuri publice: teren deschis pentru intregul public. In aceasta categorie intra

doua subgrupe:

− terenul municipal - este in proprietatea orasului sau judetului si are

beneficiar principal comunitatea locala

− terenul cu taxa zilnica de joc (daily fee) - deasemenea deschis marelui

public dar in proprietate privata, de obicei mai bine intretinut si mai

scump.

Terenurile Resort: sunt terenuri de golf ce fac parte dintr-o dezvoltare imobiliara

de ansamblu si includ in general un hotel mare si luxos, poate un spa, terenuri de tenis si mai multe restaurante. Majoritatea terenurilor resort sunt deschise publicului larg, la fel ca terenurile cu taxa zilnica de joc si ofera avantaje jucatorilor care sunt clienti ai resortului. Exista totusi unele care restrictioneaza accesul celor care nu sunt cazati in cadrul resortului.

Terenurile semiprivate vand pachete de membru, dar lasa deasemenea

nonmembrii sa joace. Aceste terenuri sunt cel mai des intalnite in lume. Membrii lor pot

primi programare (tee time) preferentiala si taxe de joc reduse, sau acces la facilitatile

clubului.

Terenurile private sunt deschise doar jucatorilor dispusi sa plateasca o taxa de

membru pentru a intra in club. Costurile asociate intrarii in club variaza foarte mult, cele

mai scumpe avand valori de sute de mii de dolari. Acele cluburi ultra-scumpe limiteaza

de obicei numarul de membri la cateva sute. La cele mai multe asemenea cluburi, totusi, nonmembrii pot juca daca sunt invitati ai unui membru.

Cand grupam terenurile dupa dimensiune, etichetele sunt:

Terenul de 18-trasee: Atunci cand folosim termenul "teren de golf", la asta se gandesc

majoritatea jucatorilor.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

Terenul standard este compus in cea mai mare parte din trasee

Par-4 cu un mix de trasee Par-3 si Par-5,total 18 trasee.

Terenul de 9-trasee este exact asta: un teren compus din mai mute trasee Par-4 si cateva Par-3 si Par-5, dar in total doar 9 trasee.

Terenul executiv poate avea 9 sau 18 trasee, dar va fi intotdeauna mai scurt si in

consecinta necesita o durata mai mica pentru joc decat un teren standard cu acelasi numar de trasee. Un teren executiv va include mai multe trasee Par-3 in defavoarea celor Par-4 si 5. Scopul este de a permite jucatorilor sa termine runda de golf in mai putin timp.

Terenul Par-3 este compus doar din trasee Par-3, iar durata unei runde pe un asemenea

teren este mai scurta decat pe un teren executiv.

Terenul pentru lovituri de apropiere(approach course) este si mai scurt decat un teren

Par-3 si permite jucatorilor experimentati sa exerseze loviturile chipping si pitchig,

iar incepatorilor sa debuteze pe un teren prietenos. Astfel de terenuri includ trasee de

aproximativ 100 de yarzi, dar majoritatea traseelor sunt mai scurte, unele de numai 30-

40 de yarzi. Plasezi mingea, pitching pe green, o lovitura buna de putting si treci la

urmatorul traseu (acest joc a dat denumirea de teren "pitch-and-putt").

Marele spectacol incepe cu cea de-a treia impartire a terenurilor, cea care clasifica terenurile dupa ambient (topografie, relief, zona geografica) si arhitectura (links, parkland, heathland, oceanice, desertice, alpine si unice).

Terenurile Links Inceputurile golfului au catalogat primul tip din aceasta serie, si anume terenurile links ( termenul anglo-saxon "hlinc" = coasta,creasta), asezate natural pe coastele estice ale Scotiei si Angliei, definind primul stil de teren. Tinuturile nisipoase, ondulate, lipsa copacilor, vegetatia saraca si capriciile vremii si-au dat mana pentru a crea cel mai original test de golf. Links-urile sunt zonele ce leaga pasunile roditoare de mare.

Provocarile unui teren links traditional sunt unice, iar un jucator scolit exclusiv pe jocul modern cu minge inalta se va chinui la inceput cu caracteristicile acestui teren si metodele necesare pentru a-l cuceri. Vanturile nelipsite care biciuie links-urile nu numai ca au sifonat terenul pe care joci, dar iti si testeaza la maxim abilitatea de a lovi mingea pe traiectoria aleasa. Un links iti cere lovituri speciale - adesea trebuie sa pocnesti mingea pentru o traiectorie joasa, care sa fereasca briza, iar in alte cazuri vei apela la un pitching delicat, al carui "run"(rostogolire) sa urmareasca conturul terenului.

Tot din traditie face parte si obiceiul de a lasa links-urile sa isi poarte singure de grija in fata capriciilor naturii, pastrandu-si caracterul ferm si rapid. In verile lungi si calduroase nu este o surpriza sa vezi cum gazonul natural de coasta (turf) isi schimba culoarea in nuante deschise de caramiziu. Amestecul fin de ierburi costale este tinut in viata de comuniunea dintre framantarile naturii - briza, zbuciumul marii, ceata umeda si deasa, burnita - si mana grijulie a greenkeeper-ului. Apa este folosita cu mare atentie doar pentru a evita aparitia buruienilor si conservarea caracterului unic de links.

Frumusetea terenului links consta in imprevizibilitate: de la vremea care se schimba intruna la directia si puterea inconstanta a vanturilor si pana la soarta mingii jucate, care te duce cu gandul la noroc in timp ce aterizeaza si topaie pe solul tare, plin de coline, bunkere (adevarate depozite de nisip in oale de lut supradimensionate), smocuri inalte de orz salbatic.si totul la marginea prapastiei!

Splendid, dar trebuie sa stii sa il joci.

Desenarea unui teren links de catre arhitect ,este conditionata de studierea asidua a terenului natural in toate anotimpurile.

Dispunerea traseelor in terenul natural, conform traditiei se realizeaza in doua feluri:

9 trasee dus si 9 intors;

9 trasee in fata casei clubului si 9 in spatele acesteia, dar toate in lungul coastei marine.

La care se adauga, criteriile tehnice de evaluare a jocului ,experienta de jucator,cunostintele despre construirea si intretinerea terenurilor de gof si obligativitatea conservarii caracterului de links.

Terenurile Parkland Parkland este un termen vag ce acopera mai multe stiluri similare, inclusiv peisaje impadurite, care depind de componente ca topografia, tipurile de copaci, folosirea bunkerelor si a apelor, chiar si dominatia vanturilor.

De ce sunt terenurile parkland atat de raspandite in lume? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa analizam putin geografia planetei noastre. Majoritatea populatiilor s-au stabilit si dezvoltat in apropierea surselor de apa - lacuri sau rauri - si tind sa evite zonele ostile de oriunde si oricand. Exceptand putinele terenuri construite pe malul marilor, si acelea care se afla in zona de desert, chiar si de munte, tendinta este de a construi terenuri in apropierea padurilor, la baza dealurilor, a pasunilor, acestea fiind mai accesibile jucatorilor de golf. Terenurile parkland tind sa fie mai bogate in vegetatie, nefiind expuse vanturilor puternice ale marilor de pe un links sau a temperaturilor extreme de pe terenurile din desert. Copacii joaca un rol vital, asigurand umbra si protectie impotriva acestor elemente ale naturii. Solul este mult mai fertil decat cel al unui links sau heathland si de aceea iarba creste mai usor, intretinerea ei fiind facila.

Greutatile in construirea si intretinerea unui astfel de teren apar sub mai multe forme. Fairway-urile sunt conturate de pomi si duc de cele mai multe ori la parcursuri de tip dogleg. Bunkerele joaca mai mult un rol strategic, decat unul amenintator si dificil de abordat, fiind destinate pentru a proteja zonele menite aterizarii mingii si de a infrumuseta ariile din jurul green-ului. Rough-ul este de obicei de un verde izbitor, foarte des, care ajunge pana la glezne. Topografia acestor terenuri variaza destul de mult. Unele, ca si Augusta National, urca si coboara destul de mult, altele doar isi croiesc drumul printre pomii foarte inalti de pe pasuni.

Fiecare stil vine din diferite provocari. Adesea, un teren croit printre pini ii ofera oportunitatea jucatorului sa isi exerseze loviturile joase, ramurile copacilor aflandu-se la o distanta mare de sol, acestia avand si trunchiuri subtiri. In cazul in care copacii sunt batrani, au trunchiuri groase si ramuri dispuse la o distanta mica de sol, este recomandat sa trimiti mingea astfel incat sa ii ocolesti, decat sa incerci sa treci prin ei.

Vantul joaca un rol important pentru terenurile parkland. Desi pe un links vantul tinde sa bata acerb din aceiasi directie de cele mai multe ori, pe un teren parkland vantul bate de pretutindeni printre copaci. Uneori poti sa privesti miscarea norilor intr-o directie iar cand privesti steagul, acesta se misca total opus acestora. Alegerea crosei de golf te poate taxa uneori. Ca si regula generala, trebuie sa te increzi mai mult in miscarea norilor sau a ramurilor copacilor decat sa te ghidezi dupa directia in care se misca steagul.

Cum fairway-urile terenurilor parkland sunt mai lente, si bunkerele isi au locul in fata green-urilor, jocul cu mingea inalta este de preferat jocului de pe terenurile de tip links sau heath, unde poti sa lovesti mingea scurt si sa o lasi sa ruleze pana pe green. Lovitura de pe tee pe un parkland nu iti asigua un rulaj mare al mingii, astfel incat tendinta jucatorilor este de a avea un carry cat mai lung, ca mingea sa sara mai mult, fapt intalnit in special pe terenurile din SUA, unde traseele sunt udate mai des.

"Iesirea in decor" este destul de rara pe un parkland, iar bunkerele sunt relativ superficiale, pentru ca asupra lor nu actioneaza atat de mult vantul. Asadar o lovitura lunga dintr-un bunker trebuie sa existe in artileria fiecarui jucator.

Un teren impadurit poate fi un loc senzational unde sa joci, mai ales cand se schimba anotimpurile. Jocul pe un green inconjurat de copaci in toate nuantele de maro, galben si chiar rosu poate fi o incantare pentru orice jucator.

Terenuri Heathland Asemanatoare cu terenurile links, un adevarat teren heathland este o raritate. Inrudite cu terenurile care sunt construite pe malul marii, cele mai grozave terenuri se afla in Insulele Britanice, desi zonele cele mai populate de astfel de terenuri se gasesc in Franta, Belgia, Danemarca si Olanda, dar si in nordul Americii, in Asia si in sudul Africii.

Unui adevarat teren Heathland nu trebuie sa ii lipseasca buruiana (heather). Aceasta vegetatie joasa, deasa si verde tot anul acopera intreaga suprafata a terenului si face o patura de flori mov sau roz in anumite perioade ale anului. Buruiana - heather - prefera solurile nisipoase, acide si este adesea intalnita in padurile de pini si pe terenurile mlastinoase.

Totusi, caracteristicile unui heathland sunt asemanatoare unui teren din regiunile nisipoase ale Australiei, dar si a catorva intalnite in America de Nord, unde buruienile sunt o raritate. Pe terenurile Heathland sunt des intalnite bunkere uimitoare, ale caror fete sunt acoperite de iarba foarte deasa sau buruieni. De obicei, sunt construite in apropierea green-urilor, unde acuratetea loviturii si aprecierea distantei fiind un test pentru jucatori.

Cele mai bune terenuri heathland se gasesc in regiunea cunoscuta ca si "cureaua de nisip Surrey Berkshire"- un intins coridor nisipos, un teren impadurit la sud-vest de Londra. Locurile familiare ca si Walton Heath, Sunnningdale, Swinley Forest si Wentworth sunt mai putin populate - adevaratele bijuterii de terenuri ca St Georges Hill, Woking si Hanklez Common fiind cele mai aglomerate.

Aflat la mare distanta de nucleul Angliei se afla centura de nisip a Australiei. Cel mai cunoscut teren este Royal Melbourne, care se afla intr-un clasament a celor mai bune si mai frumoase terenuri de gen din Australia, alaturi de Kingston Heath, Huntingsdale, Metropolitan Golf Club etc. In SUA se afla terenul de golf cotat ca fiind cel mai bun din lume, Pine Valley.

Ce au in comun toate terenurile de golf heathland? Solul este raspunsul. Solul nisipos joaca doua roluri foarte importante. In primul rand, devine locul perfect pentru dezvoltarea unor peisaje suberbe unde isi gasesc locul buruienile, pinii, mestecenii, orzul salbatic, si ocazional arbusti de redodendron. In al doilea rand, are un sistem de drenaj natural, transformand terenul in unul elastic, rapid, caracteristici asemanatoare terenurilor links.

Bunkerele sunt elementul ce nu lipseste nici unui teren de tip heathland. Maestrii arhitecti in construirea acestor terenuri au fost Harry Colt, Herbert Fowler, Willie Park si Allistar McKenzie. Au depus un efort considerabil in pozitionarea bunkerelor si transformarea acestora in adevarate hazarde. Multe bunkere sunt adanci, acoperite si inconjurate cu iarba deasa sau buruieni, aflandu-se in locuri strategice, in pozitii ce ofera o adevarata provocare jucatorilor. Desi locul acestora este destinat zonelor din jurul green-ului, unele au fost plasate la distante intre 9 si 27 de metri, oferindu-le jucatorilor sansa de a plasa mingea dupa bunker pe o zona care permite acesteia sa ruleze pe green. O singura greseala si esti nevoit sa lovesti o lovitura dintr-un bunker adanc si greu de abordat.

Problemele cele mai des intalnite pe un astfel de teren sunt in legatura cu buruienile- de fapt, terenurile cu sol nisipos cer sa fie pline de astfel de ierburi penrtu frumusete si design, insa jucatorii nu sunt de aceiasi parere. Unii considera ca mici zone de flori albe de camp aduc noroc insa majoritatea jucatorilor recunosc faptul ca este foarte greu sa lovesti mingea dintr-o asemenea zona, cu totii reprosand faptul ca penalizarea este mult prea mare. In mod obisnuit pui mana pe un wedge sau un iron de apropiere, incercand sa minimizezi cat mai mult contactul cu iarba. Merita sa iti amintesti faptul ca placheta crosei trebuie sa ramana inchisa dupa lovitura. Altfel, risti sa ramana agatata in iarba deasa. Ca si regula generala, ar trebui mai degraba sa te calmezi si sa trimiti mingea pe fairway, decat sa incerci o lovitura miraculoasa.

Cand buruienile sunt inflorite, si soarele rasare, un astfel de peisaj poate fi foarte atragator pentru un teren de golf. Desi sunt destinate zonelor de hazard, frumusetea lor este covarsitoare.

Terenurile montane Terenurile montane sunt revigorante si iti taie respiratia - la propriu uneori, depinzand de altitudine. Insa golful pe cele mai mari culmi nu este ceea ce pare. Este imposibil sa construiesti pe un teren abrupt, cu panta necompromitatoare. Si totusi prin vai, printre varfuri de munti sau platouri la inaltime e posibil, adaugand totodata si peisaje extraordinare.

In mod virtual, ce au toate aceste terenuri in comun este frumusetea si asprimea fundalului. Lovind un driver de pe un tee inaltat pe culmi este o experienta de neuitat. Cele mai faimoase locatii muntoase pentru golf se gasesc in Alpi, cu terenuri ca Seefeld, Wildmoos, Eichenheim in Austria, Chamonix in Franta si Cran sur Sierre in Elvetia. Toate acestea asigura scenarii incredibile de-a lungul gaurilor, in timp ce se unduiesc printre pini si mesteceni, si sunt traversate de cursuri rapide de apa.

Muntii Stancosi din Canada si SUA detin multe exemple valoroase de terenuri montane: Whistler in British Columbia, Jaspar- Kananaskis, Banff in Alberta, care se continua in Colorado, unde vei gasi terenuri recunoscute international cum sunt Redlands si Castle Pines. Departe de caile batute, la altitudini mult mai mari, golful montan ii incanta nu numai pe localnici, ci si pe cei mai indrazneti jucatori. In Argentine Patagonia turistii se relaxeaza pe malul lacului Llao Llao la resortul Baroche, in timp ce in Buthan, terenul Royal Thimpu, la 2350m peste nivelul marii, incanta vizitatorii, jucatorii preotii budisti.

Daca acestea au fost doar cateva exemple de locatii unde se joaca golf alpin, terenurile ca si constructie sunt foarte diferite. Muntii Stancosi ai Canadei dispar sub zapada pentru sase luni in fiecare an, dandu-le dureri de cap atat ingrijitorilor de green-uri, cat si jucatorilor care nu au sansa sa joace pe toata perioada anului. Suprafetele tind sa fie verzi, luxoase, si foarte rar se usuca, poate doar pe timpul verii. La sud de acesti munti, aerul tinde sa fie mai rarefiat si uscat, determinand ca suprafetele de joc sa fie mai rapide. Conditiile de aici sunt asemanatoare celor de desert, ceea ce inseamna ca sunt udate periodic si pot asigura un contrast puternic cu zonele abrubte si sterpe din imediata vecinatate.

Totusi, cand vei juca un astfel de teren vei observa doua caracteristici unice. In primul rand distanta este foarte greu de apreciat deoarece fundalul extrem de inalt te poate pacali, desi unele trasee sunt conturate de pini. In al doilea rand, adaugam faptul ca inaltimile difera de la o gaura la alta dramatic, trimitandu-te in josul muntelui si peste zece minute inapoi in creasta.

Singurul aspect unic al terenurilor montane este altitudinea si efectul extraordinar pe care il are asupra mingii. Aerul este uscat si rarefiat, determinand mingea sa zboare mult mai departe si la altitudini mai mari. Ca o regula generala, ar trebui sa adaugi cam 10% la distantele pe care le atingi cu fiecare crosa in parte. De exemplu, daca de obicei lovesti cu un 5 iron 146m, mingea va calatori 161m. Diferenta devine mai mare cu cat numarul crosei creste. Poate fi flatant, dar asta nu inseamna ca vei juca mai bine. Scopul nu este sa trimiti mingea mai mult in hazard. In orice caz, designerii sunt constienti de factorul altitudine si de aceea construiesc gauri in concordanta cu acesta. Unele gauri par 3, par mai scurte, altele par 5 sunt mult mai alungite decat de obicei. La Castle Pines, casa Turneului International PGA Tour, prima gaura are o distanta de 590 de metri, parcursul intreg masurand incredibila lungime de 6967 de metri de pe tee-urile de profesionisti.

In ceea ce priveste hazardele, acestea pot insemna orice, desi de cele mai multe ori intalnim apa pe terenurile montane. Desi este mai usor sa construiesti un teren in vale decat pe crestele muntilor, vei intalni rauri dispersate pe tot terenul, parauri si chiar lacuri. Asta este o particularitate a regiunilor glaciare, unde zapada ocazionala si gheata topita contribuie la formarea acestor hazarde de apa. Acestea fac ca jocul sa fie unul foarte interesant. Golful montan este o incantare. Aerul este curat si proaspat si scenariul de joc superb. Si cel putin odata trebuie sa iti dai sansa sa lovesti mingea mai lung ca Tiger Woods.

Terenuri oceanice Dramatice, incantatoare, si de cele mai multe ori provocatoare, terenurile oceanice sunt un loc unde scapi de conventional si iti incanti simturile cum nu ai mai intalnit pe niciun alt teren.

Terenurile caracterizate in aceasta categorie sunt insotite de un peisaj oceanic, nefiind strict terenuri links, desi sunt pozitionate langa o mare. In afara de Cyprus Point in Monterey Peninsula, California, a carui parcursuri interioare serpuiesc printre zonele nisipoase infertile, aceste terenuri de coasta au in componenta lor gauri care sunt construite pe malul oceanului, multe fiind asezate pe varful stancilor, zone preferate in locul celor nisipoase si cu iarba foarte mare. Suprafetele de joc sunt de asemenea diferite de cele de links. Fairway-urile nu sunt tari ca piatra ci in schimb sunt mai luxuriante si mai potrivite pentru jocul cu minge inalta.

Din cauza proximitatii la oceane sau mari, acestea impart un singur lucru cu terenurile links, si acesta este sensibilitatea la vanturile oceanice. Cand vanturile de pe ocean ajung deasupra terenurilor de golf, conditiile se schimba simtitor. Jocul cu minge joasa de pe links se poate potrivi mult mai bine acestei situatii, jucatorii fiind obligati sa tina mingea sub briza si sa ii micsoreze carry-ul.

Nu doar swing-ul trebuie sa fie tinut sub control pe acest tip de teren. Mintea unui jucator trebuie sa fie in armonie cu miscarea bratelor astfel incat sa previna mingea sa ajunga in ocean. Imaginati-va stand pe varful unei stanci, cu un driver in mana, cu spuma marii in spate si cu imaginea unui fairway ingust croit pe putina iarba ce se gaseste printre rocile si pietrele existente pe teren. Poate fi intimidant chiar si pentru unul dintre cei mai experimentati jucatori. Gandurile intunecate iti pot invada mintea cand vezi o asemenea splendoare, ce ascunde asa o mare provocare.

Aceste parcursuri trebuie tratate cu respect, in special atunci cand vantul bate nebuneste, si trebuie abordate cu mult tact indiferent de conditii. Un jucator de golf ar trebui sa admire privelistea - ca doar si pentru asta jucam golf- si cand vine sa momentul sa loveasca ar trebui sa isi adune toate cunostintele si sa le focalizeze in consecinta. Concentrarea este cheia.

Bineinteles, multi designeri de terenuri de golf nu se pot baza doar pe peisajul natural al terenului. Este in puterea lor sa construiasca parcursuri frumoase pentru a pune in evidenta minunatul teren. Daca reusesc sa faca asta, atunci jucatorii vor avea parte de adevarate si splendide terenuri oceanice.

Terenurile de golf din acest capitol- de la Cape Kidnappers in Noua Zeelanda pana la Casa de Campo din Republica Dominicana, de la Pebble Beach pana la Cypress point- sunt exemple excelente de arhitectura de golf. Pe ele intalnim cele mai mari provocari din lumea golfului, si asta nu doar pe faimoasele gauri cum ar fi gaura 16 de la Cypress Point, ci pe intreg terenul.

Din punctul de vedere al stilului, practic totul functioneaza, nu ca pe un heathland sau un links. Bunkerele nu urmeaza anumite standarde, tipul rough-ului depinde doar de diferitele zone unde sunt construite terenurile si de vegetatia specifica acelei zone, iar gaurile interioare ale terenului interactioneaza cu mai multe tipuri de flora. Solul nu trebuie sa fie in mod obligatoriu nisipos si rapid, astfel incat gaurile pot fi construite cu o tinta mai clara si mai usor de atins.

Varietatea mare de stiluri, amestecata cu un farmec deosibit datorita marilor si oceanelor, transforma terenurile oceanice in adevarate tinuturi fermecate.

Terenuri de desert Ca si regula, un teren de golf de tip desert este unul dintre cele mai inspirate si neasteptate, deoarece este construit intr-un "pustiu vast, lipsit de viata" iar designerii au mana libera la orice doresc sa construiasca pe acele pamanturi.

Primele terenuri in desert, majoritatea in Orientul mijlociu, erau afaceri brute, preparate in graba, in locuri unde iarba lipsea cu desavarsire. Green-urile, sau maro-urile, cum mai sunt denumite, erau niste petice de nisip uleiate, care erau greblate de fiecare data cand trecea cineva pe ele. Un jucator ducea dupa el un petic de tee ce era plasat pentru fiecare lovitura. Dar cum modalitatile de exploatare a apei s-au dezvoltat, au inceput sa apara tot mai multe terenuri de golf verzi in desert.

Astazi, acestea sunt luxoase si foarte frumoase, gasindu-se in special in Canada, Nevada, Utah, New Mexico, Arizona, cu cateva terenuri si in Quatar, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite si Oman. Terenurile din Orientul Mijlociu sunt sculptate din dune de nisip, insa multe terenuri din America sunt cladite pe pamanturi accidentate, pline de piatra, cactusi si maracini. Toate sunt artificiale, deoarece solul a fost adus de la mari distante iar iarba este udata constant.

Nici un teren de golf in desert nu are voie sa depaseasca 36 de hectare de iarba. Aceasta creaza un scenariu dramatic, cu portiuni inguste de verde care contrasteaza puternic cu restul mediului neospitalier adiacent. Bolovanii, cactusii si maracinii cu spini imensi alcatuiesc rough-ul, iar printre vietatile din salbaticie ce se ascund pe teren, intalnim scorpioni, serpi si lupi de prerie.

Apa reprezinta o mare problema in ariile prncipale de desert ale Americii. Phoenix/Scottsdale, Arizona, este considerata cea mai mare regiune de terenuri de golf in desert, cu o populatie de 3 milioane de oameni si peste 150 de terenuri de golf. Cantitatea de apa inregistrata anual este de 210 milimetri, asadar majoritatea cantitatii de apa necesara irigatiilor vine prin pompe si canale direct din munte, din nordul vaii, din raurile Verde si Salt, ce colecteaza apa provenita din topirea zapezilor si o varsa in Golful Californiei. Terenurile de golf dispun de rezervoare mari de apa, si multa apa menajera este filtrata si refolosita pentru irigarea acestora, dar inca se cauta solutii pentru minimizarea consumului.

Terenurile din Scottsdale serpuiesc prin Desertul Sonoran, cunoscut pentru cactusii sai Saguaro. Aceste columne spinoase, cilindrice pot creste pana la 7,5 metri inaltimesi unele au chiar si 200 de ani. Terenurile de la Troon si de la Desert Mountain sunt exemple exceptionale de peisaje de Sonoran, completate de un peisaj straniu de saguaro, folosindu-se de topografia ondulata si petroasa intr-un mod unic.

In alte parti ale Statelor Unite, unde nu exista o vegetatie atat de variata, s-a trecut pe varainta construirii de oaze de teren. De la terenuri plate, fara trasaturi extraordinare, designerii creaza peisaje exotice extraordinare. Cele mai bune 2 exemple sunt Shadow Creek si Cascata Golf Club, in afara Las Vegasului, in Nevada. Ambele sunt construite de propietari de cazinouri care nu au economisit niciun ban. Mase intregi de pamant au fost mutate si aranjate, lasandu-le mana libera designerilor.

Terenul Cascata a costat in jur de 60 de milioane $ si are o cataracta imensa de 127 de metri care ia forma unei cascade ce curge dintr-un deal artificial si trece prin mijlocul casei clubului. Acesta este exemplul cel mai bun de opulenta specifica Las Vegasului.

Terenuri unice. Cu o multime de terenuri de golf construite pe toate tipurile de sol, este foarte greu sa le plasezi intr-o categorie in functie de stilul fiecaruia. Multe insumeaza caracteristici din mai multe stiluri, sau sunt plasate in astfel de zone unice incat nu le poti incadra in vre-o categorie. Acest capitol aduna unele dintre cele mai frumose terenuri din lume.

Cand devine un parkland jungla? Cu ce difera un teren oceanic de un links? Clasificarea terenurilor de golf poate fi dificila, deoarece fiecare teren de golf se construieste diferit si are un peisaj unic. Cand ii adaugi atat de multe ciudatenii arhitecturale, cum ar fi insule artificiale, multe terenuri pur si simplu nu se incadreaza intr-o categorie. Ca si regula generala, heathland-ul este acoperit cu buruiana, dar de cata are nevoie ca sa nu fie confundat cu un teren interior sau un links, sau chiar un parkland?

Categoria cu probleme este exemplificata de Whistling Straits, situat pe malurile lacului Michigan in Statele Unite. Este o piesa de design uluitoare, ce apartine lui Pete Dye, unde exista putini pomi, dune inalte si in rest teren plat, cu un numar absurd de bunkere- desi sub forma unor hazarde intamplatoare. Lacul este atat de intins, incat arata ca o mare, iar solul este nisipos. Dar Whistleing Straits este un teren de ocean sau un links? Multe dintre trasaturile unor gauri nu se regasesc in categoria celor de links - de exemplu, multe zone fore green au un gazon mult mai luxos decat pe un teren links. Asta certifica faptul ca terenul nu se abordeaza ca un links, desi arata ca unul.

Terenurile din cele mai cunoscute locatii de golf sunt parte a unei categorii, dar sunt si unele care nu pot fi incadrate. De exemplu, in Carolina si Georgia, in SUA, terenul mlastinos este pretutindeni, iar gaurile sunt construite peste zone umede si zone de mlastina. Desi au un numar mare de copaci, nu le poate fi atribuit stilul clasic. Problema se intensifica in alte zone mai apropiate de tropice. In Orientul Indepartat, unde vegetatia este specifica climatului umed si calduros, terenurile sunt construite direct prin jungla. Maimutele sar prin copaci si aproape ca ajung pe terenurile de golf in plimbare. Se pot numi terenuri parkland? Posibil, insa asta ar insemna sa fortezi limitele.

In Africa, unele terenuri sunt construite in savana, unde fairway-ul este invdat de animale salbatice. La Victoria Falls, in Zimbabwe, terenul local este numit dupa nobila bestie care se plimba pe fairway-urile lui Elephant Hills. Iar pe parkland-ul de la Hans Merensky, pe marginea Parcului National Kruger in Africa de Sud, jucatorii pot intalni "marile 5"- lei, rinoceri, elefanti, leoparzi si bivoli.

Dezvoltatorii de terenuri de golf nu cunosc limite atunci cand incearca sa creeze o experienta unica de golf, si isi indreapta atentia spre cele mai bizare locatii de construit un teren. Golful merge mana in mana cu banii turistilor, asta mai ales in insulele din Hawaii.

Cea mai nordica insula din Kaui este o padure tropicala de vis, cu vai de o parte si de alta, acoperita cu o flora exotica ce se intinde pe intreaga insuala. Este o insulta sa categorisesti un teren din acea zona, de genul Princeville, in categoria terenurilor parkland. Chiar si mai confuz, si mai greu de plasat intr-o categorie sunt terenurile de lava din Big Island. Malurile insulei active din punct de vedere al activitatii vulcanice au o crusta neagra foarte ascutita si taioasa care a erupt cu ceva timp in urma din vulcanii Mauna Kea si Mauna Loa, sau au fost aduse la suprafata de pe fundul marii.

Este foarte greu sa pasesti pe lava, asadar un teren de golf pare un partener straniu si incompatibil cu aceasta. Dar o masinarie ce taie lava si o arunca in spate pentru a nivela suprafata a transformat golful intr-o lume imaginara. Fasii de teren perfect sunt conturate de rough construit din ulei importat maturat pe toata suprafata de lava neagra. Aceste terenuri unicat sunt foarte departe de a fi considerate terenuri links, in ciuda faptului ca sunt pe coasta marilor.

In concluzie, speram ca aceste descrieri sa va ajute in descoperirea relatiei dintre stilul si arhitectura terenului de golf    si abordarea jocului. In numerele viitoare vom descrie principalele terenuri pe care se desfasoara turneele din PGA Tour si European Tour.