Directii ale educarii inteligentei emotionale

Deoarece, pe de o parte, abilitatile emotionale sunt atat de importante pentru adaptarea profesionala, iar pe de alta parte am constatat la un mare numar de  oameni incapacitatea de a-si controla aceste emotii, am considerat necesara delimitarea etapelor ce trebuie parcurse intr-un eventual demers care are ca scop educarea inteligentei emotionale. Aceste etape sunt in numar de doua:

1. Identificarea si controlul unor stari emotionale negative de genul furiei, maniei, depresiei, anxietatii si altele.

2. Stiluri de a conduce, de a administra emotiile personale (Mayer). Pentru a te cunoaste pe tine insuti trebuie sa-ti recunosti sentimentele, trairile negative si sa vrei sa scapi de ele.

Cei constienti de propria stare emotionala - acesti oameni sunt autonomi si siguri in ceea ce priveste limitele lor si tind sa aiba o gandire pozitiva in viata. Cand se afla intr-o dispozitie proasta nu devin ingrijorati si obsedati, reusind sa se debaraseze repede de acele stari. Intelegand propriile emotii ei reusesc sa intervina in desfasurarea lor.

Cei coplesiti de emotiile lor - acestia sunt oameni care se simt biciuiti de trairile lor emotionale, fiind neajutorati, neputand sa scape de ele, gandurile lor despre propriile dispozitii ii conduc spre autoinvinovatire. Nu prea sunt constienti de sentimentele lor si de aceea nu au posibilitatea de a-si imagina cum ar putea depasi situatiile critice, de multe ori avand  de pierdut. Ei incearca doar sa scape de dispozitiile rele, lucru destul de dificil, si de aceea nu pot sa-si controleze viata emotionala, fiind adesea nimiciti de emotiile proprii.

Cei care accepta propriile emotii - acesti oameni stiu clar ceea ce asimt, tinzand sa-si accepte dispozitiile, fara sa incerce sa si le schimbe. De obicei, acestia sunt putin interesati sa-si schimbe dispozitiile, in ciuda constientizarii lor, cu toate ca ele le provoaca uneori disconfort psihic. Aceasta atitudine este frecvent intalnita la persoanele depresive, care se resemneaza usor si cedeaza rapid in cele mai diferite situatii.

Exista un tip de furie legat de formatiunea nervoasa denumita nucleu amigdalian.  Ea are un caracter primitiv si este mai putin controlabila de catre individ. De exemplu, cand un sofer imprudent pune in primejdie viata unui individ, reactia de furie pe are o incearca acesta din urma este mai mult instinctiva. Al doilea tip de furie este dependent de neocortex; mintea persoanei este mai clara decat in prima situatie, ea fiind capabila de razbunare calculata, bine gandita. Goleman ii citeaza pe romani, si, mai tarziu, pe crestini care spuneau ca in viata trebuie sa fii temperat si sa nu faci exces de emotii. Ei numeau acest lucru temperantia (echilibru). Dar Aristotel a observat ca emotiile trebuie sa fie in concordanta cu situatia, proportionale cu ea . O viata fara pasiune ar fi anosta si neutra. Coborasurile, ca si urcusurile condimenteaza viata, dar trebuie sa fie in echilibru. Autorii studiilor asupra dispozitiilor sufletesti a sute de femei si barbati au ajuns la concluzia ca subiectii nu cauta sa evite sentimentele neplacute. Pentru a se simti multumiti, oamenii doresc mai degraba ca sentimentele navalnice sa nu vina necontrolate. Dupa Goleman, constructia mintii are in vedere faptul ca noi avem adesea un control slab aupra emotiilor si ca de multe ori nici nu stim ce emotii avem. Astfel, nu stim cand suntem coplesiti de emotie sau despre ce fel de emotie a fost vorba, dar putem spune cat timp va dura acea emotie. Cand emotii ca mahnirea, ingrijorarea, supararea sunt de mare intensitate si durata lor depaseste un anumit punct, acestea se transforma in extreme periculoase - anxietate cronica, furie necontrolata, depresie. Exista un punct de vedere traditional, care porneste de la premisa ca starile sufletesti proaste trebuie schimbate.

Problema de a avea numai o furie adecvata, cum pretinde Aristotel, ne reaminteste ca furia noastra scapa de sub control mult mai des decat ne dam seama. Goleman il citeaza pe Benjamin Franklin: niciodata furia nu este fara motiv, dar uneori este buna. Desigur, sunt diferite tipuri de furii - spune Goleman. Astfel, sunt furiile gandite, care, dupa cum s-a exprimat Franklin, au motive bune sau par a avea motive bune. Dintre toate starile sufletesti de care vor sa scape, furia pare a fi cea mai intransigenta. Oamenii  pot foarte greu sa-si stapaneasca furia. Desigur, furia este cea mai seducatoare dintre emotiile negative. Spre deosebire de mahnire (tristete), furia energizeaza, chiar amuza. Puterea seductiva, persuasiva a furiei poate sa explice de ce unele pareri despre ea sunt atat de comune: ca furia este necontrolabila sau ca, in orice caz, ea poate fi controlata cu greu si ca varsarea furiei - catharsis-ul - este spre binele persoanei.

Una dintre caracteristicile proprii trairilor emotionale o constituie bipolaritatea, faptul ca ele sunt plasate intre doua extreme, una pozitiva si alta negativa (bucurie -tristete, placere - neplacere). Nu se poate absolutiza importanta unuia dintre poli. Oamenii sunt educati sa acorde atentie si sa aprecieze doar extrema pozitiva, dar nu poate exista iubire fara ura, liniste fara agitatie, etc. Cei doi poli se unesc intr-un tot unitar. Psihologii care se ocupa de inteligenta emotionala recomanda orientarea atentiei spre cunoasterea starilor emotionale negative, a intelegerii si acceptarii lor in scopul diminuarii efectelor negative.

Stapanirea emotiilor asigura calmarea, reducerea sau chiar inlaturarea anxietatii si chiar a ingrijorarii. Atunci cand frica pune stapanire pe creierul emotional, o parte a anxietatii rezultate in urma fricii fixeaza atentia pe amenintarea apropiata, fortand gandirea sa fie aosedata de modul de a o controla si facand-o sa ignore altceva pentru un timp. Ingrijorarea este repetarea la nesfarsit (obsesia) a ceea ce ar putea fi in neregula si cum ar putea fi combatut acest lucru. Scopul ingrijorarii este de a gasi solutii pozitive pentru riscurile grave ale vietii, anticipand primejdiile care ar putea aparea. De obicei, oamenii anxiosi se ingrijoreaza de pe urma propriei ingrijorari, atingand uneori valori atat de ridicate, incat practic paralizeaza persoana respectiva. Daca la un moment dat ei sunt nefericiti, ei isi spun: "Nu voi fi niciodata fericit". De obicei, ingrijorarile urmaresc astfel de linii - una narativa catre sine, care trece din preocupare in preocupare si cel mai adesea nu include catastrofizarea (imaginea unor teribile tragedii). Ingrijorarile sunt aproape intotdeauna exprimate cu "urechea mintii", nu cu "ochiul ei" - adica in cuvinte, nu in imagini, fapt important pentru controlarea ingrijorarii.

Nelinistea are doua forme:

a)      cognitiva - ganduri ingrijoratoare

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

b)      somatica - simptomele fiziologice ale nelinistii ( transpiratie, puls ridicat sau incordare musculara)

Borkovec a descoperit ca principala neliniste a celor care sufera de insomnie nu este fondata pe trezirea somatica; ceea ce ii tine treji sunt gandurile obsesive. Ingrijorarile cronice nu pot opri gandurile suparatoare si obsedante. Singurul lucru care functioneaza in cazul insomniei a fost scoaterea mintii din cadrul acestui complex obsesiv, determinand-o sa se focalizeze asupra altor ganduri si senzatii. Pe scurt, nelinistea poate fi contracarata prin concentrarea atentiei spre altceva.

Persoanele cu anxietate cronica si cele care isi plang de mila au anumite idei rigide, stereotipe, noncreative, care, bineinteles, nu le ajuta sa-si rezolve problemele. Aceasta rigiditate se traduce prin ganduri ingrijoratoare, care pur si simplu sunt repetate continuu. La nivel neurologic, acest lucru apare ca o rigiditate corticala, un deficit in abilitatea creierului emotional de a raspunde flexibil la circumstantele schimbatoare ale vietii.

Pe scurt, nelinistea cronica actioneaza in mai multe moduri, ele usurand unele anxietati, dar nerezolvand problema. Un lucru pe care nelinistitul cronic nu il poate face este sa urmeze sfatul pe care il primeste cel mai adesea: " Nu te mai ingrijora" (sau mai rau "Nu te ingrijora, fii fericit", "Incearca sa ai o gandire pozitiva"). Intrucat ingrijorarile cronice par a fi episoade de joasa categorie ale amigdalei, ele vin spontan si datorita naturii lor persista o data ce apar in minte.

Pentru a reusi in viata, Goleman considera ca fiecare dintre noi ar trebui sa invete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale:

Constiinta propriilor emotii:

sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;

sa fii in stare sa intelegi cauza lor;

sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni;

Controlul ("marginalizarea") emotiilor:

sa fii in stare sa-si stapanesti mania si sa-ti tolerezi frustrarile;

sa fii in stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit, fara agresiune;

sa fii in stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala si de familie;

sa-ti poti manipula stresul;

sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietate sociala

Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor in  mod productiv):

sa fii mai responsabil;

sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa iti mentii atentia asupra ei;

sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;

sa-ti imbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare);

Empatia - citirea emotiilor:

sa fii in stare sa privesti din perspectiva celuilalt;

sa inveti sa ii ascultii pe ceilalti;

sa iti imbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti.

Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale;

sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si intelege relatiile interpersonale;

sa poti rezolva conflictele si sa negociezi neintelegerile;

sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;

sa fii mai decshis (asertiv, pozitiv) si abil in comunicare;

sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat in mod echilibrat;

sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos);

sa fii prosocial si sa te integrezi armonios in grup;

sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, indatoritor;

sa fii mai democratic in relatiile de afaceri, in modul de a te purta cu altii, in modul de a-i trata.

Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel incat coeficientul de emotionalitate sa reuseasca sa se ridice peste medie. Abilitatea emotionala va fi foarte utila in crestera si educarea copiilor. Parintii vor putea sa le dezvolte copiilor potentialul emotional si social invatandu-i sa adopte si sa-si dezvolte caracteristicile inteligentei emotionale:

sa-si identifice sentimentele personale si sa le diferentieze;

sa invete mult mai mult despre modul cum si unde se pot exterioriza sentimentele;

sa-si dezvolte empatia - abilitatea de a-si pune sentimentele in acord cu altii;

sa citeasca limbajul trupurilor si alte aspecte nonverbale, pentru a intelege comunicarea;

sa invete sa asculte;

sa invete sa fie constructivi (afirmativi).