Tehnica in probele de fond

TEHNICA IN PROBELE DE FOND

Rolul tehnicii consta in a permite alergatorului sa realizeze o eficacitate si o economie cat mai mare in miscarile executate, ceea ce duce la parcurgerea distantei respective intr-o viteza de regim cat mai ridicat.

Startul si lansarea de la start

La comanda « pe locuri » atletul aflat in spatele liniei de plecare se apropie de aceasta, ocupandu-si locul corespunzator, dupa care isi aseaza piciorul cel mai puternic langa linia de plecare. Celalat picior se afla la o distanta de 0,5-1 m inapoi si usor lateral.

Trunchiul e aplecat inainte, iar greutatea corpului e trecuta pe piciorul din fata. Bratele sunt indoite din articulatia cotului, bratul opus piciorului din fata e dus inainte, celalalt inapoi, capul se gaseste in prelungirea trunchiului, iar privirea e indreptata inainte si in jos, dincolo de linia de plecare. In aceasta pozitie asteapta pocnetul.

Alergarea incepe printr-o impingere energica in piciorul din fata, simultan cu ducerea rapida a celuilalt picior inainte. Miscarile energice efectuate de membrele inferioare sunt insotite de cele ale bratelor.

Lansarea de la start se face printr-o alergare accelerate, pe o distanta care variaza in functie de lungimea cursei, de numarul participantilor precum si de valoarea lor.

Astfel, in cazul alergarii de fond, lansarea de la start poate fi efectuata pe 30-50 metri.

Alergarea pe parcurs

Pe parcursul probelor de fond, alergatorul foloseste pasul lansat, care in functie de viteza de deplasare sufera modificari de la o proba la alta.

Pricipalele caracteristici ale pasului alergator folosit in probele de fond :

- asezarea piciorului pe sol se face intr-o maniera care sa satisfaca cerintele unei amortizari corecte, in functie de viteza de deplasare

- contactul talpii piciorului cu solul cat mai aproape de prioectia centrului general de greutate al corpului, pentru reducerea componentei tangentiale a fazei de amortizare

- pentru fiecare alergator in parte exista o lungime optima a pasului alergator, pansul lansat folosit in alergarile de semifond, fond si mare fond prezinta o serie de caracteristici particulare

- alergarile de fond prezinta pe parcursul lor uniformitate si fluenta

- frecventa si lungimea pasilor in alergarile de fond au valori care variaza in limite destul de largi : lungimea pasului alergator variaza intre 135-215 cm, in functie de caracteristicile somatofunctionale ale alergatorului si lungimea distantei de concurs.

In alergarile de fond si mare fond, frecventa pasilor capata importanta din cauza duratei mare a efortului. In alergarea cu pasi mai scurti, impulsia si pendularea se fac mai putin energic decat in alergarea cu pasi lungi si, ca urmare, efortul va fi mai redus si consumul de energie va fi mai mic.

O alta caracteristica se refera la viteza de deplasare. Pe masura ce creste distanta va scadea proportional si viteza, scadere cauzata de micsorarea lungimii pasilor, frecventa ramanand aceeasi sau, in unele cazuri creste usor.

In mod obisnuit la alergarile de fond, contactul se ia mai intai cu calcaiul, laba piciorului fiind in acest moment flexata pe gamba. Avand in vedere viteza redusa a alergatorului, socul la aterizare nuatinge o valoare ridicata.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

Pendularea piciorului se executa cu o cheltuiala energetica minima. In faza pasului posterior, flexia gambei pe coapsa e mai redusa decat in alergarea de viteza. In pendulare, piciorul etras inainte, coapsa anticipand miscarea gambei, care se deplaseaza numai sub propria ei greutate.

Trunchiul e de obicei vertical, umerii sunt relaxati si putin « cazuti », iar bratele au mai mult un rol de echilibrare, fiind indoite din coate sub un unghi de 90.

In timpul alergarii, capul ramane permanent in prelungirea trunchiului. Abaterile de la aceasta pozitie pot stanjeni alergarea, ingreunand in acelasi timp respiratia.

In alergarea de rezistenta, respiratia trebuie sa fie profunda, cu o expiratie cat mai comleta si o inspiratie asigurata in mod automat.

Finisul si sosirea

In functie de gradul de pregatire si posibilitatile de a sustine un sprint prelungit, alergatorul incepe finisul de la distante diferite. Se recomanda totusi ca aceasta sa inceapa de la 200-250 metri inainte de sosire.

In unele curse de fond, aceasta alergare finala poate incepe de la 300-400 metri si chiar mai mult.

Factorii ce trebuie luati in considerare in instruirea miscarilor de alergare includ urmatoarele :

• Diferentele individuale in stilul de alergare trebuie respectate in timp

ce si principiile de baza ale miscarilor trebuie indeplinite ;

• Lungimea fuleului (distanta dintre talpi) si frecventa fuleului (pasii pe

secunda) sunt componente de baza ale vitezei alergarii ;

• O postura de alergare buna este produsa prin « alergare dreapta », cu

umerii alergatorului in unghi drept cu soldurile, si greutatea centrata pe solduri si respectiv pe talpa support ;

• Cu cat este mai mare accelerarea, cu atat este mai accentuata

aplecarea in fata ; nu se face aplecarea in fata la viteza lenta, deoarece aceasta are ca rezultat un stil de aplecare inefficient (actiunea de aplecare inainte obliga corpul sa intinda talpa piciorului in fata pentru a preveni caderea. Aceasta are ca rezultat ruperea ritmului, ceea ce-l incetineste pe atlet si cere un efort fizic mare pentru a reveni ; de asemenea scurteaza lungimea pasilor) ;

• Alergatorii de fond trebuie sa caute un stil de alergare care sa fie

eficient pentru majoritatea curselor, dar trebuie lasati sa fie eficienti in provocarile dintr-o cursa, cum ar fi sa decida cand sa prinda un adversar sau cand sa atace la sfarsitul cursei ;

• Actiunea bratelor trebuie sa fie « un balans confortabil inainte si

inapoi », cu unghiul intre antebrat si biceps mai mic de 90⁰ , pana se cere o actiune desprint si unghiul optim se schimba la aproximativ 90⁰ ; in timpul actiunii de balansare a bratului inainte si inapoi, alergatorul trebuie sa evite o ducere a bratului mai sus de linia mediana a corpului, deoarece acest lucru are ca rezultat o descrestere a lungimii pasilor ;

• Bratele controleaza alergarea, deoarece ritmul bratelor sustine

frecventa pasilor;

• Bataia optima a talpilor este o bataie pe "jumatatea talpii", in care

atletul aterizeaza pe talpa piciorului dreapta intr-o pozitie de sustinere sub solduri, in timp ce greutatea corpului se misca continuu inainte spre rotula si piciorul respectiv se indreapta, iar in final spre faza de impingere cu degetele mari ale picioarelor.