teoria educatiei fizice si sportului - educatie fizica si sport - fenomen social

EDUCATIE FIZICA SI SPORT - FENOMEN SOCIAL

 I. Introducere

• Educatia fizica si sportul constituie activitati cu caracter specific care au la baza exercitiile fizice practicate de oameni de diferite varste, de ambele sexe si din motive diferite.

Cea mai mare parte a acestor activitati are un pronuntat caracter practic, specific.

Pentru unii, exercitiile fizice inseamna obligatii profesionale, scolare, sub forma de lectii si activitati sportive, pentru altii inseamna activitati recreative, compensatorii, de refacere psihomotrica sau neuropsihica, activitati optionale, in timp ce pentru altii, cei mai multi, inseamna distractie, loisir, sustinere, participare emotionala, incurajari la competitii sportive, dar si in fata televizoarelor. Pentru alte categorii de practicanti, exercitiile fizice inseamna miscarea ca medicament, tratament de recuperare, refacere, intretinere, cele mai multe platite si conduse de cadre de specialitate. Pentru o alta categorie, din ce in ce mai mare de practicanti, exercitiile fizice inseamna profesionism, afacere, conducere, organizare, perfectionare etc.

Se poate spune astfel ca formele de practicare ale exercitiilor fizice s-au diversificat foarte mult dupa interesele sociale, individuale si de grup.

Facand parte din viata membrilor societatii pe care o influenteaza, educatia fizica si sportul devine o problema sociala de interes national avand in vedere numarul in crestere al practicantilor acesteia.

In aceasta situatie, se poate spune ca educatia fizica pentru a fi eficientizata trebuie studiata ca fenomen social - complex dinamic la scara nationala, cu implicatii, motivatii, conceptii, interese individuale, de grup, variate si schimbatoare etc.

Rezolvarea atator probleme presupune conceptii realiste, stiintifice, obiective, capabile sa ofere deciziilor respective informatii permanente, ontice si obiective. Nu mai poate fi acceptat conceptul potrivit caruia sistemul educatie fizica are numai trei subsisteme: institutionalizat (invatamant), performanta si recreativ, pentru ca raman in afara celor trei subsisteme foarte multe alte categorii de practicanti direct sau indirect cu motivatii, scopuri directe si schimbatoare, organizati pana la nivel central sau neorganizati - individual, dar care practicand exercitiile fizice se incadreaza in exigentele acestora.

Intelegem astfel ca fenomenul social - educatie fizica si sport grupeaza toate categoriile de oameni, de relatii si toate categoriile si formele de practicare ale exercitiilor fizice.

Prin exercitiul fizic intelegem actul motric sau o forma adaptata executata sistematic si constient in scopul influentarii pozitive a starilor: fizice, psihice, motrice, fiziologice, morale, spirituale si materiale a oamenilor, in consens si cu interesul social general (concept modificat de noi).

Este foarte interesant de subliniat ca acest fenomen cu valentele sale multiple si diverse, influentand viata oamenilor de toate varstele si sexele, de toate categoriile sociale, este cautat sustinut si monitorizat de conducerea societatii in scopurile sale: formative, educative, recreative dar si politice si materiale.

Fenomen social complex si dinamic, educatia fizica si sportul urmeaza aceleasi legi ale progresului, legi conditionate in etapa actuala de cantitatea si mai ales de calitatea obiectiva a informatiilor si a managementului lor. A ignora aceste doua discipline necesare progresului social, inseamna a nu se asigura educatiei fizice si sportului dezvoltarea in ritmul necesar, comparabil nivelului international spre care tinde intreaga noastra societate.

Informatiile care s-au folosit si care se folosesc la ora actuala in intregul fenomen social al educatiei fizice si sportului in toate procesele activitatile si actiunile, cu cateva mici exceptii, sunt informatii secundare, recoltate si prelucrate pe baza unor concepte teoretice clasice depasite, prevazute la ora actuala in literatura de specialitate consacrata la nivel national.

In acest context teoretic secundar, fapt subliniat in randurile precedente, sunt elaborate legi, instructiuni, norme organizatorice, planuri, programe, modele de instruire, de lectii - antrenamente etc., care de care mai sofisticate, dar rupte total de realitatea carora se adreseaza.

Putem exemplifica:

• fenomenul social national - educatie fizica si sport (EFS) este administrat neunitar, in lipsa unei conceptii stiintifice unitare, este fragmentat pe "felii' si nu pe subsisteme, ceea ce atrage dupa sine mari lacune in derularea acestora, respectiv: educatia fizica si sportul in invatamant, educatia fizica si sportul in invatamantul de specialitate, educatia fizica si sportul pentru toti, educatia fizica si sportul de performanta, educatia fizica si sportul recuperator etc.;
• in invatamantul superior de educatie fizica si sport, cel care pregateste specialistii pentru procesele si activitatile specifice, planurile de invatamant sunt dominate de teoriile educatiei fizice si sportului, clasice care deturneaza informatizarea, managementul, aprofundarea motricitatii generale si practicarea sporturilor pe baze stiintifice, obiective;
• federatiile de specialitate, mai ales cele de jocuri sportive, dar nu numai, opereaza cu programe, recomandari, modele de joc sau de pregatire teoretice, cu foarte putine exceptii, determinate in afara informatiilor ontice si obiective si fara ajutorul specialistilor pregatiti interdisciplinar;
• exista principii, legi, axiome, care nu se regasesc in toate aceste modele;
• Ne intrebam care este structura si care este esenta modelelor determinate?
• jocurile sportive din tara noastra sunt in cadere libera, atat la nivel de inalta performanta, cat si la nivel de sport pentru toti (recreativ) si acest lucru se datoreaza, dupa parerea noastra, si crizei de conceptie stiintifica existenta la acest nivel.
• Amestecate la nivel superior, lucrurile raman amestecate si la nivel inferior al practicarii jocurilor sportive in invatamant unde programele de educatie fizica nu reusesc sa se desprinda de: "invatarea corecta a procedeelor tehnice'. Ce nevoie au copii din scolile generale sa invete corect procedeele tehnice in lectiile de educatie fizica, cand aceasta, invatarea, este o problema foarte grea si stresanta si pentru colegii lor din cluburile sportive de performanta.

Jocurile sportive, ca fenomene sociale specifice, sunt eficiente si isi pot etala si valorifica uriasul lor potential educativ numai in conditii de competitii autoorganizate si autoconduse. Competitia este cea care poate asigura repetarea multipla a factorilor educativi pentru toti elevii din clasa.

Atentie insa! competitia, pentru a-si realiza misiunea si scopurile educative, trebuie bine organizata si trecuta atent prin toate etapele cerute de orice curriculum, respectiv: conceptii, obiective, demers, mijloace etc. Acestea sunt informatii care lipsesc din teoria si din practica de specialitate, din programele jocurilor sportive din scoli, dar si din facultatile de educatie fizica.

O alta problema existenta la nivelul facultatilor de specialitate este proliferarea anumitor metodici ale educatiei fizice, care, impreuna cu anumite teorii, s-au transformat in discipline de sine statatoare, cu intentia vadita de a fi in centrul proceselor practice respective, uneori si cu intentia de a le suplini.

Cui servesc afirmatiile scrise de genul: "Educatia fizica - componenta a domeniului de cercetare al teoriei educatiei fizice si sportului', sau "Sportul - componenta a domeniului de cercetare al teoriei educatiei fizice si sportului'?

Parerea noastra este ca actele psihomotrice, activitatile psihomotrice din cadrul fenomenului social Educatie fizica si sport au un profund caracter practic si cu aceste valente specifice trebuie sa se regaseasca integral in centrul preocuparilor teoretice ale celor interesati sa le influenteze.

Daca in prezent, in teoriile de specialitate, sunt prezentate si analizate ca ultimele componente ale structurilor ramurilor sportive, elementele si procedeele tehnice, conceptie de mult depasita, aplicarea metodei "cutiei negre' in urma evaluarii unei ramuri de sport ca sistem ierarhizat a facut posibila si a permis stabilirea unui nou palier subiacent acestora, respectiv elementele actiunii motrice. La ora actuala, aceste elemente ale actiunilor sunt considerate cele mai mici parti componente ale ramurilor de sport, formand noul camp informational al acestora.

Aceste elemente sunt:

• sarcini psihomotrice;
• analize situationale;
• pregatiri - deplasari;
• decizii;
• executii - procedee;
• autoevaluari - reconsiderari.

Aceste elemente exista in realitate, in executarea fiecarui act motric si se prezinta sub forma unei executii unitare subordonate total sarcinii motrice asumate de actiunea motrica respectiva.

Absenta unuia dintre elementele enumerate mai sus scoate executia actului, procedeului in afara fenomenului educatie fizica si sport, anulandu-i eficienta si existenta sa.

Functiile T.E.F.S. :

1.Functia cognitiva relevata prin:

- analiza permanenta a tuturor aspectelor domeniului

Document online: Organisme si alimente modificate genetic Document online: Remediu cu ardei iuti contra durerilor sciatice

- explicatia cauzala a noutatilor si generalizarea acestora

- prezentarea idealului, functiilor, obiectivelor E.F.S. in raport cu comanda sociala

- prezentarea celor mai eficiente forme de organizare a procesului instructiv-educativ.

2. Functia formativa:

- de inzestrare a celor care conduc procesul de practicare a exercitiilor fizice cu norme, reguli, legi, cerinte generale, necesare in activitate.

3. Functia tehnica :

- concretizata in capacitarea celor care conduc procesul de invatamant cu tehnologiile de predare si pe elevi cu tehnici de invatare.

Din aceste functii se desprind si sarcinile T.E.F.S.

Functiile educatiei fizice

Functiile sunt destinatii constante ale unui fenomen si ele deriva din ideal, in sensul ca se subordoneaza acestuia.Prin functii se realizeaza idealul educatiei fizice, se face apropierea fata de aceasta. Toate functiile educatiei fizice sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in sistem influentandu-se si completindu-se reciproc. Functiile educatiei fizice sunt de doua feluri, specifice si asociate. Functiile specifice vizeaza cele doua coordonate ale obiceiului de studiu propriu Teoriei si Metodici : dezvoltarea fizica si capacitatea motrica. Functiile asociate intregesc efectele practicarii exercitiilor fizice asupra fiintei umane.
- Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice face parte din categoria celor specifice si are rol prioritar mai ales in educatie fizica a tinerei generatii. Rolul dezvoltarii fizice armonioase , a unor indici superiori pe plan somatic si pe cel functional , pentru viata si activitatea oamenilor de toate varstele este prea binecunoscut si nu este negat sau contestat de nimeni.
- Functia de perfectionare a capacitatii motrice face parte tot din categoria celor specifice educatiei fizice. Prin aceasta functie sunt vizate cele doua elemente componente ale capacitatii motrice : calitatiile motrice, deprinderile si priceperile motrice. Rolul capacitatii motrice pentru un randament sporit pe toate planurile vietii si in intregirea personalitatii umane nu mai trebuie argumentat.
- Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza cerinta fundamentala de mentinere a unei stari optime de sanatate a oamenilor. Prin educatia fizica se actioneaza prioritar preventiv pe acest plan. Se poate , cu ajutorul exercitiilor fizice sa se actioneze si pentru corectarea unor deficiente pe planul sanatatii.
- Functia recreativa este o alta functie asociata pentru educatia fizica . Ea trebuie inteleasa cel putin in urmatoarele doua sensuri:
- - asigurarea , prin activitatea de educatie fizica a fondului de calitatii , deprinderi si priceperi motrice necesare ca oameni de diferite varste sa poata petrece in mod util si placut , adica recreativ timpul lor liber (cotidian, sau in vacante si concedii ).
- -asigurarea conditiilor si dezvoltarea interesului pentru urmarirea, tot in timpul liber , direct sau prin mass-media , a intrecerilor motrice de buna calitate sau a unor activitatii motrice desfasurate necompetitiv.
- Functia de emulatie face parte tot din categoria celor asociate pentru educatia fizica. Aceasta functie trebuie sa se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv care caracterizeaza in general fiinta umana, a dorintei permanentei de depasire si autodepasire dar numai in limitele regulamentare corecte si cu atitudine de fair-play. In acest sens se impune promovarea frecventa in educatia fizica a intrecerii prin jocuri de miscare sau jocuri sportive, stafete, parcursuri aplicative, concursuri, etc. Prin aceasta modalitate se dezvolta si creativitatea subiectilor, dorinta de a castiga, de a obtine victoria, de a se situa pe primele locuri, etc., aspecte deosebit de importante mai ales pentru elevi.
- Functia educativa este tot o functie asociata a educatiei fizice dar este considerata ca fiind mai complexa prin prisma influentelor asupra dezvoltarii personalitatii umane in integritatea sa. Influenta educatiei fizice este evidenta pe planul dezvoltarii laturii fizice a personalitatii. in acelasi timp, insa sunt influente deosebite pe care le poate avea educatia fizica, bine conceputa si realizata asupra dezvoltarii celorlate laturi ale personalitatii umane: intelectuala, morala, estetica si tehnico-profesionala.

Unitatile care functioneaza in subordinea

Ministerului Tineretului si Sportului

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE EDUCATIA FIZICA SI SPORTUL

Originea Educatiei Fizice si Sportului

Educatia fizica si sportul sunt activitati complexe, complexitatea fiind determinata de continutul, structura , desfasurarea si organizarea lor.

Aceste activitati sunt componente ale culturii fizice si cuprind in componenta lor exercitii fizice, aspecte tehnice, organizatorice, discipline teoretice, institutii , cadre de specialitate, instalatii si materiale. Cele doua au aparut in mod separat, fiecare avand propria lor istorie.

Cele doua categorii ale domeniului nostru de activitate au ca element comun exercitiul fizic , aceste fiind mijlocul de baza prin care se realizeaza obiectivele propuse.

Fenomenul practicarii exercitiilor fizice se regaseste in evolutia istorica a omenirii, avand originea in procesul muncii. Munca a fost factorul esential care a dus la evolutia fiintei umane .Nu exista societate umana fara munca, dar aceasta nu poate exista in afara unui proces de indrumare si control.

Munca este un fenomen istoric, care se amplifica si se adanceste continuu, devenind tot mai complex si impunand in acest fel existenta unor oameni cu capacitati fizice deosebite si special pregatiti. Aceasta pregatire speciala s-a realizat intr-un proces special organizat, denumit in prezent- educatie fizica- aceasta devenind o noua realitate sociala, ne fiind integrata direct in procesul de productie, dar asigurand perfectionarea celor direct implicati.

Exercitiul fizic, ca mijloc al educatiei fizice si sportului, vazut in terenul fertil al muncii, a aparut si s-a perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala.

Astfel, in comuna primitiva, exercitiul fizic era ca o prelungire a activitatii productive, avand uneori si caracter religios si ludic, ca apoi in oranduirea sclavagista, feudala sa apara caracterul de clasa al practicarii exercitiilor fizice.

Conceptul actual de E.F. reprezinta o etapa noua in evolutia notiunii, in antichitate utilizandu-se termenul de "gimnastica", care astazi are un continut mai restrans.

La noi expresia acestei conceptii de E.F. se reflecta in adoptarea Legii E.F. si Sportului, conform careia cele doua activitati sunt de interes national.

Conceptul de E.F. trebuie sa sublinieze influentele multiple ale acestei activitati asupra vietii individului.

E.F .trebuie privita ca:

- mod de viata -adresandu-se corpului si persoanei, ea fiind o educatie prin miscare.

1.       E.F. este un tip de activitate motrica, constituita din actiuni motrice sistematizate conform unor criterii specifice subiective.

2.       E.F. este o componenta a educatiei integrale, realizata in cadrul procesului instructiv-educativ.

2. E.F. se reflecta ca un ansamblu de idei, norme si reguli, reunite intr-o conceptie unitara de organizare si aplicare la diferite categorii de subiecti.

3.       E.F. se constituie intr-un ansamblu de forme de organizare ,ce valorifica sistematic exercitiile fizice in scopul realizarii obiectivelor.

4.       E.F. este un sistem de instrumente care actioneaza asupra individului , favorizand ameliorarea conditiei fizice, psihice si integrarea sociala.(A. Dragnea)

Sportul - componenta a domeniului de cercetare a T.E.F.S. este greu de

definit datorita complexitatii sale. Intelesul termenului de "sport" este unul dintre cele mai controversate in literatura de specialitate atat din punct de vedere al continutului cat si al originii sale.

Sportul este un fenomen social, un fenomen al lumii moderne, cu caracter complex, bio-psiho-social. Astfel sportul trebuie privit ca:

q      Activitate de intrecere, constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice, prin care se urmareste perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice concretizate intr-un record.

q      Reuneste toate formele de activitate fizica

q      Activitate motrica de loisir sau de intrecere, desfasurata intr-un cadru institutionalizat sau independent.

q      Structura de activitati motrice codificate si institutionalizate(se desfasoara pe baza de reguli oficiale)

q      Mediu propice pentru insusirea atitudinilor, valorilor si comportamentelor social-personale.

SISTEMUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT DIN ROMANIA

Conceptul de sistem: In evolutia sociala problematica sistemelor a preocupat multi cercetatori. La jumatatea secolului XX, Ludvic von Bertalanffi pune bazele "teoriei generale a sistemelor", considerand ca un sistem este acel fenomen a carui componente se intrepatrund reciproc. La ora actuala toate domeniile stiintifice au trecut la o abordare sistemica. Conform teoriei academicianului Mircea Malita, pentru a cunoaste un sistem este nevoie sa se descopere si sa se studieze toate elementele componente precum si interrelatiile dintre ele.

Sistemele sociale sunt constituite din subsisteme de natura economica, aparare si securitate, cultura, invatamant, dar si un sistem de practicare a exercitiilor fizice cunoscut sub denumirea de sistemul de educatie fizica si sport

Pentru a fi mereu adecvate necesitatilor sociale, sistemele se regleaza tinand cont de receptionarea, prelucrarea, transferul de informatii ti transmiterea lor (reglare si autoreglare).

In istoria educatiei fizice se pot remarca aparitia, in secolul al IXX- lea a sistemelor nationale de educatie fizica: sistemul francez a lui AMOROS, sistemul suedez a lui P.H. LING, sistemul german a lui F.L. JAHN si cel a lui ARNOLD, sistemul englez, sisteme are au influentat orientarea , continutul si organizarea educatiei fizice si sportului din diferite tari, inclusiv si tara noastra.

Definirea sistemului de educatie fizica si sport:

" Este ansamblul unitatilor organizatorice si a continutului acestor activitati concepute corelativ pe plan national, in scopul perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a tuturor categoriilor de populatie in concordanta cu prioritatile solicitate de comanda sociala" (GH.Carstea).

" Este ansamblul de idei, metode si mijloace structurate dupa principii unitare in vederea realizarii unor obiective politice ,sociale si biologice ale educatiei fizice" (Terminologia E.F.S.).

La ora actuala, specialistii in domeniu, considera ca in abordarea stiintifica si sistemica a educatiei fizice si sportului trebuie distinse urmatoarele componente:

1.     componente materiale - numarul de elemente si calitatea acestora;

2.     componente structurale - relatiile dintre ele;

3.     componente functionale - reactia sistemului la solicitarile interne si externe;

De asemenea specialistii considera importante urmatoarele caracteristici ale sistemului de educatie fizica si sport:

q      sistemul are o temeinica fundamentare teoretica si stiintifica;

q      are un caracter national fiind unitar la nivelul intregii tari;

q      are un caracter dinamic si deschis;

q      are o permanenta capacitate de reglare si autoreglare;

q      prezinta particularitati la nivelul diferitelor lui subsisteme;

Aceste caracteristici sunt exprimate pe baza unor cerinte:

precizarea clara a scopurilor, finalitatilor, obiectivelor finale ale sistemului integral si al subsistemelor sale;

stabilirea structurii sistemului de educatie fizica si sport;

precizarea cadrului legislativ de functionare a sistemului: in Romania educatia fizica si sportul s-au bucurat de sprijin din partea statului in scopul realizarii obiectivelor propuse. Mentionam emiterea in 17 iunie 1923 a " Legii de educatie fizica", una din primele legi de acest gen in Europa.

Legea actuala votata in 2000 reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania. Prin educatie fizica si sport se intelege toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel. E.F.S. sunt activitati de interes national sprijinite de stat.

Sursele de finantare pentru functionarea sistemului, provin de la bugetul de stat;

Specialistii ce actioneaza in cadrul sistemului sunt de tipuri diferite. Profesori, antrenori, medici, psihologi, fizioterapeuti, kinetoterapeuti, cercetatori, instructori; o categorie speciala o reprezinta: conducatorii de cluburi, managerii, directorii sportivi;

Baza materiala, patrimoniul de care dispune sistemul;

Buna organizare si functionare a sistemului nostru de educatie fizica si sport este asigurata prin aplicarea unor principii. Acestea sunt:

v    Organizarea E.F.S. la locul de munca;

v      Asigurarea practicarii continue a exercitiilor fizice , in randul tuturor categoriilor de populatie. Continuitatea se asigura in cadrul sistemului prin cuprinderea in structura sa a subsistemelor educationale( educatie fizica scolara, militara, profesionala si pentru persoane in varsta si cu nevoi speciale);

v      Diferentierea activitatilor de practicare a exercitiilor fizice in functie de preferinte si aptitudinile cetatenilor; Structurile sistemului trebuie sa ofere diferentieri de continuturi si forme de organizare pentru toti cetatenii in functie de preferinte si nivelul de dezvoltarea al aptitudinilor motrice care ii permit practicarea exercitiilor fizice. Acest principiu trebuie sa asigure realizarea prevederilor "Chartei Europene a Sportului pentru toti " care precizeaza ca: " fiecare persoana are dreptul de a practica sportul" Aceasta idee se regaseste si in Legea educatiei fizice si sportului, in Art.2(5).

v      Stimularea cresterii continue a nivelului de pregatire a celor care practica exercitiul fizic pe baza instituirii " Sistemului national de evaluare"

v      Asigurarea unei legaturi optime intre educatia fizica, sportul pentru toti si sportul de performanta, in vederea cresterii eficientei acestor activitati;

v      Concentrarea elementelor talentate in unitati de performanta in vederea valorificarii maxime a potentialului lor sportiv;

v      Principiul unitatii conducerii, raspunderii si competentei profesionale; sistemul de E.F.S. din tara noastra este conceput intr-o structura ierarhica astfel incat fiecare individ cu atributii de conducere sa aiba stabilite clar responsabilitatile si sfera sa de actiune. Pentru fiecare treapta ierarhica trebuie numite persoane competente care pot indeplini cerintele postului respectiv;

Structura sistemului de educatie fizica si sport

In structura sistemului nostru sunt cuprinse o serie de elemente: institutii, organizatii, structuri administrative care se interconditioneaza reciproc.

Organizarea actuala a educatiei fizice si sportului conform Legii educatiei fizice si sportului aprobata in anul 2000, este urmatoarea:

1.       Educatia fizica si sportul scolar si universitar, activitati coordonate de M.E.C.; E.F. este disciplina obligatorie, prevazuta in planurile cadru u n anumit numar de ore pentru trunchiul comun; activitatea sportiva din institutiile de invatamant se organizeaza in asociatiile sportive scolare si universitare, coordonate de Federatia sportului scolar si universitar; cei cu aptitudini deosebite pot urma clase, scoli si licee cu program sportiv;; sportul de performanta pentru elevi si studenti se desfasoara in cluburile sportive scolare si universitare;

2.       Educatia fizica militara si profesionala; E.F. este disciplina obligatorie, prevazuta in planurile de instructie si invatamant, activitatile fiind conduse de cadre militare sau civile de specialitate; E.F. profesionala se organizeaza in domeniile de activitate care implica diferite forme de practicare a exercitiilor fizice;

3.       Sportul pentru toti, un complex de activitati bazate pe practicarea libera a exercitiului fizic intr-un mediu curat si sigur, in vederea mentinerii unei stari optime de sanatate, a recrearii si socializarii cetatenilor.

4.       Sportul de performanta, indeplineste o functie reprezentativa pentru Romania in competitiile oficiale cu caracter international. Prin sportul de performanta se urmareste valorificarea aptitudinilor individului intr-un sistem organizat de selectie, pregatire si competitie, avand ca scop ameliorarea rezultatelor sportive, realizarea de recorduri si obtinerea victoriei. Activitatea sportiva de performanta se desfasoara in unitati de profil sub indrumarea federatiilor sportive nationale pe ramuri de sport iar intreaga activitate este coordonata de A.N.S.

Unitatile sistemului nostru de educatie fizica si sport sunt:

v    Educatia fizica din invatamant;

v    Asociatiile si cluburile sportive;

v    A.N.E.F.S. si Facultatile de educatie fizica din tara;

v    Organele centrale si locale cu atributii in educatie fizica si sport; (GH.Carstea)

Structuri organizatorice

a)     structurile administratiei publice pentru sport: A.N.S.; D.J.T.S;

b)     structurile sportive: asociatiile sportive; cluburile sportive; asociatiile judetene si a municipiului Bucuresti; ligile profesioniste; federatiile sportive nationale; C.S.O.R.;

Structurile sportive sunt asociatii de drept privat, formate din persoane fizice sau juridice , constituite in scopul organizarii si administrarii unei activitati sportive avand ca obiective promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de catre membrii sai participare la competitiile sportive. Indiferent de scop si forma juridica, toate structurile sportive se inscriu in Registrul Sportiv si li se atribuie Certificat de Identitate Sportiva si Numar de Identificare.

Structuri sportive:

1.            Asociatiile sportive - sunt structuri sportive fara personalitate juridica ce se pot constitui ca societati civile particulare, precum si in cadrul institutiilor publice sau private.

2.        Cluburile sportive - sunt structuri sportive cu personalitate juridica. Ele pot fi persoane juridice de drept privat sau de drept public.

3.        Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport sunt persoane juridice de drept privat, avand drept scop organizarea activitatii in ramura de sport respectiva.

4.        Federatiile sportive nationale - sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publica, autonome, neguvernamentale, apolitice fara scop lucrativ.

5.        Ligile profesioniste - sunt persoane juridice de drept privat, autonome, neguvernamentale, apolitice fara scop lucrativ.

6.        Comitetul Sportiv Olimpic - este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, nonprofit, neguvernamentala, apolitica si fara scop lucrativ.

Bibliografie

1.     Constantinescu, P., Sisteme ierarhizate. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1986.

2.     Dragnea, A., Teoria educatie fizice si sportului. Bucuresti, Editura Cartea Scolii, 2000.

3.     Dragnea, A., Teoria sportului. Bucuresti, Editura Fest, 2002.

4.     Dragnea, A., Bota A., Teoria activitatilor motrice. Bucuresti, EDP, 1999.

5.     Georgescu, F., Cultura fizica - fenomen social. Bucuresti, Editura Tritonic, 1998.

6.     Ghenadi, V., Informatizare - Curs. Universitatea din Bacau, 2001.

7.     Marolicaru, M., Educatie fizica si sport - abordare sistemica. Universitatea Cluj, 1996.

8.     Monitorul Oficial 137 din 2 martie 2010 (M. Of. 137/2010)

Universitatea "Dunarea de Jos", Galati

Facultatea "Educatie Fizica si Sport"

Specializarea "Educatie Fizica si Sport"