Precizia aterizarii cu parasuta - abaterea si corectia traictoriei

ABATEREA SI CORECTIA

Cuprinde toate operatiunile pe care un parasutist trebuie sa le execute pentru a efectua o aterizare de precizie la un punct fix. Este necesara efectuarea urmatoarelor calcule:

- Calculul abaterii ;

- Calculul corectiei.

Abaterea este distanta masurata in metrii, de la verticala locului de lansare si pana la locul aterizarii.

V v x H V v = viteza vantului

A = ------ H = inaltimea de salt

V c V c = viteza de coborare

Corectia este spatiul, masurat in secunde, de la verticala punctului fix pana in momentul saltului.

A

C = --- V a = viteza aeronavei

V a

Pentru executarea salturilor de precizie se foloseste metoda observarii directe care consta in lansarea unei parasute sonda (de dimensiuni mici; V c. este aproximativ egala cu cea a parasutelor cu care se efectueaza salturile, 4 m/s). Se lanseaza aceasta parasuta la verticala punctului fix apoi la urmatoarea trecere a avionului se cronometreaza timpul parcurs de la verticala locului de aterizare a parasutei sonda, pana la verticala punctului fix. Deci parasuta sonda se lanseaza pentru a determina abaterea si pentru a efectua corectia.

Pentru precizia aterizarii este necesara amenajarea pe sol a unei platforme de aterizare, conform urmatoarei scheme:

Punct fix cu diametrul de 3 cm;

Platforma cu nisip sau saltea din buret;

Panouri de autorizare;

Panou de restrictie;

Sageata pentru indicarea directiei de aterizare.

Spatiul dintre doua panouri de autorizare se numeste zona. Panourile sunt astfel asezate in jurul platformei de aterizare incat NORDUL sa coincida cu zona I. Pentru a ne fixa cat mai corect directia din care sa intram spre punctul fix, fiecare zona este impartita imaginar in patru culoare. Deci "zonarea cercului" reprezinta: zone de lucru de la platforma cu nisip.

Pentru precizia aterizarii parasutistul piloteaza parasuta prin intermediul celor doua comenzi de pilotare. Prin actionarea acestora se poate modifica viteza de deplasare a parasutei inainte si de asemenea se pot efectua rotiri. Toate acestea sunt indicate a se efectua in axul vantului (± aprox. 200 m stanga-dreapta). Axul vantului este linia imaginara, paralela cu directia vantului care trece prin centrul punctului fix.

Pilotarea parasutei se face conform schemelor de pilotare, functie de viteza si directia vantului.

2. PILOTAREA PARASUTEI ARIPA

Se executa prin actionarea comenzilor de pilotare de la valoarea 0 la 100 %.

Este necesar a se gasi cantitatea de comenzi cu care se va lucra pentru coborare fara a dezechilibra voalura si care este de fapt, pilotarea pentru aterizare la punct fix. Cantitatea de comenzi cu care trebuie lucrat se stabileste in functie de inaltimea intrarii in priza directa si de intensitatea vantului. In general este cuprinsa intre 50 - 75 % comenzi pentru a putea tine sub control permanent parasuta.

Pentru pierderea inaltimii si apropierea de cercul de 100 m se pot folosi urmatoarele procedee: pilotarea parasutei in zig - zag; viraje 90, 180, 360^0. Cantitatea de comanda pentru efectuarea acestor procedee sa nu depaseasca 75%.

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

Pierderea de inaltime in zona de asteptare prin procedeele invatate (zig-zag, rotiri sau trepte)

Apropierea de cercul de 100 m cu vant de spate si executarea primului tronson cu vant lateral

Executarea celui de-al doilea tronson cu vant de spate

Executarea celui de-al treilea tronson cu vant lateral

Intrarea si pilotarea in priza directa pentru aterizarea de precizie

Este indicat ca virajele ce se executa pentru intrarea pe tronsoane sa se faca cu comenzile trase 50% pentru a se executa virajul in ax si a nu fi aruncati in afara schemei care trebuie respectata.

La intrarea in priza directa trebuie sa fim perfect axati in vant (ca reper de orientare este maneca de vant de la platforma de aterizare) sa avem comenzile 50 % trase si sa se inceapa pilotarea parasutei pentru aterizarea de precizie care trebuie sa se faca pe o panta constanta

Este important ca privirea sa fie fixata pe discul marcat colorat (alb, galben, etc) cu diametrul de 3 cm, in aceasta situatie exista posibilitatea de a corecta orice deviatie stanga - dreapta de la ax sau de a regla inaltimea.

Vp - viteza parasutei fata de fileurile de aer

Vs - viteza parasutei fata de sol

Unghiul prizei directe variaza in functie de intensitatea vantului reprezentat in figura urmatoare.

3. PILOTAREA CU COMENZI 50 %

Este interzisa bruscarea comenzilor in apropierea solului.

Balansari fata-spate sau laterale.

Parasutistul trebuie sa-si aleaga o pozitie cat mai comoda si mai lejera in sistemul de echipare iar sistemul sa fie reglat corespunzator.

Primele salturi cu parasuta aripa trebuie sa serveasca scopului de cunoastere a caracteristicilor de zbor si de pilotare ale parasutei.

Executarea manevrelor de pilotare si de franare trebuie sa se faca pe directia vantului impotriva acestuia si transversal pentru a cunoaste bine comportarea parasutei in aceste situatii.

Aterizarile la categoria incepatori se vor face in cercul de 50 m., in jurul platformei cu nisip.

O aterizare lina poate fi facuta in mod obisnuit, aterizand cu fata in vant si utilizand tehnica franarii totale. Aceasta procedura este realizata prin tragerea usoara in jos a comenzilor de pilotare pana in pozitia de franare 100%, exact inainte de aterizare. Cu voalura cu fata in vant si in planare totala (manerele in sus cat de mult puteti), incepeti franarea totala cand picioarele voastre sunt la aproximativ 2 - 4 m de sol (depinde de viteza vantului), aduce-ti incet manerele in jos pana la pozitia de franare 100%. Cand manevra este facuta corect voalura va schimba unghiul de planare si aceasta miscare va permite o aterizare foarte lina.

Variatiile vitezelor vantului si a celorlalte conditii meteorologice pot determina modificari ale acestei tehnici. In cazul in care nu avem vant poate fi util sa incepeti franarea totala cu aprox. 1 m mai sus si apoi sa aduceti manerele foarte usor in jos astfel dand voalurii mai mult timp sa-si micsoreze viteza de inaintare, inainte de aterizare. In conditii de vant mai puternic poate sa nu fie necesar sa aduceti manerele chiar atat de mult in jos pentru a realiza o aterizare prin "tehnice franarii totale".

Daca o situatie de urgenta va lasa cu o comanda de pilotare rupta, este posibil sa controlati voalura tragand in jos de chingile port-suspanta spate. Voalura se va intoarce in sensul chingii care este trasa in jos. In orice caz, trebuie sa fiti foarte precaut cand incercati o aterizare prin "tehnica franarii totale" cu ajutorul chingilor port-suspante spate, mai ales cand una din comenzile de pilotare este inca fixata. ATENTIE! O "franare totala" cu chingile port-suspanta poate produce o "infundare" foarte brusca si numai o tragere in jos de cativa cm poate cauza "infundarea". Din acest motiv, "franarea totala" cu chingile port-suspanta spate va fi incercata doar intr-o situatie de urgenta in conditii meteo foarte bune.

Dupa aterizare, in mod normal voalura se va dezumfla daca este un vant slab sau deloc. In orice caz, daca vantul este puternic, exista pericolul de a fi tarat pe voalura umflata. Daca aterizati in conditii de vant puternic, eliberati unul din manerele comenzilor de pilotare imediat dupa aterizare, si trageti de celalalt maner (succesiv cu amandoua mainile daca e necesar) pana voalura se dezumfla.

Evitati la aterizare curentii produsi de copaci sau cladiri inalte. Obiectele mari de la sol produc turbulente care pot fi periculoase pentru parasutist la aproprierea finala de sol. Este indicat ca in zonele cu turbulenta sa zburati cu voalura franata 25%.

4. PREGATIREA PENTRU ATERIZARE

Aterizarea se face conform schemei de pilotare anexata la curs. Obligatoriu se face cu vant din fata si cu mainile pe comenzi pentru a putea controla in permanenta directia de deplasare a parasutei si franarea acesteia, pentru a reduce viteza la aterizare.

5. ATERIZAREA

Dupa executarea tuturor manevrelor pregatitoare, parasutistul ia pozitia de aterizare.

Aterizarea se face in functie de caracteristicile vantului, infundand comenzile pana la franarea totala a inaintarii, la cca. 2 - 4 m fata de sol;

Se urmareste reducerea socului la aterizare prin pasire, alunecare sau genuflexiune si rostogolire;

MANEVRE INTERZISE LA PARASUTA ARIPA

1. Eliberarea parasutei extractoare prea aproape de corp;

2. Intoarceri sub H = 60 m;

3. executarea de infundari si viraje repetate sub H = 400 m;

4. Aterizarea cu vant de spate;

5. Aterizarea cu comenzile infundate mai mult de 100%;

Tragerea de chingile de fata sub H = 60 m;

7. Bruscarea comenzilor;

8. Viteza maxima la deschidere  55 m/s;

9. aterIzarea in zonele turbulente;