Istoria educatiei fizice si sportului - izvoarele istoriei educatiei fizice si sportului

1.1 Izvoarele istoriei educatiei fizice si sportului

1.2 Exercitiul fizic si evolutia acestuia in toate etapele comunei primitive

1.1 Def.: Obiectul educatiei fizice si sportului este reprezentat de origniea, evolutia si diversificarea formelor de practicare a axercitiilor fizice. In  acelasi timp cunoasterea, interpretarea aparitiei si dezvoltarii exercitiilor fizice constituie obiectul istoriei educatiei fizice si sportului.

Istoria educatiei fizice si sportului abordeaza in mod stiintific legile aparitiei si dezvoltarii ideilor, a formelor organizatorice, a mijloacelor si metodelor de cultura fizica si sport in functie de conditiile politice si sociale ale societatii.

Izvoarele educatiei fizice si sportului sunt determinate din punct de vedere gnoseologic de cunoasterea istorica si pot fi impartite in izvoare dircte si izvoare indirecte.

Izvoarele indirecte sunt izvoare nescrise lipsite de semne conventionale care reprezinta realitatea istorica (la statui, la diferite monumente, obiecte, folclor, morminte), iar izvoarele directe sunt scrise si ele reprezinta semne conventionale (scriere, limbaj si fapte istorice).

1 Ivor. este reprezentat de descoperirile arheologice (sunt dispuse in pesteri si asezari stravechi). Imaginile reprezentate in desenele rupestre, pictograme, sculpturi, inscriptii si basoreliefuri reliefeaza imagini reprezentative ale exercitiului fizic practicat de omul primitiv. Desenele rupestre infatisseaza semnele de aruncare ale omului primitiv. Dintre picturile murale cele mai importante sunt frescele de la Beni-Hassan in care exista 100 figuri care alcatuiesc chinograma miscarilor. Sculpturile Regele Mycermas, Discobolul, Alergatoarea Dorica, si Numitul Hosi sunt marturii reprezentative ale practicarii exercitiului fizic din cele mai vechi timpuri. Sapaturile de la Tomis din punct de vedere arheologic si istoric evidentiaza faptul ca serbarile hermice se desfasurau pe perioada a 6 zile in palestrele si gimnaziile din cetatile Histria, Calattis si Tomis.

2-lea Izvor. Epica populara aduce o serie de argumente suplimentare care evidentiaza faptul ca exercitiul fizic este tratat de literatura populara.

Ex: Balada Mihu Copilul contine o lupta in care aruncarea buzduganului se realiza dupa regulile cavaleresti ale evului mediu. In Altarul Manastirii Putna de Vasile Alecsandri sunt evidentiate intuitiile tragatorilor cu arcul. Epinikia reprezintaun volum al poetului grec pindar in care sunt 100 de ode inchinate invingatorilor la jocurile olimpice antice.

3-lea Ivor. Diferite documente ale vremii. Acest izvor este semnificativ deoarece realizeaza  trecere in revista a momentelor inportante din punct de vedere istoric sub aspectul documentatiei.

a)      Cronici - Cronica lui Ion Neculce

Anul 1776 Cronicile luiIpsilanti care mentioneaza pentru prima data ca la Colegiul Sf. Sava gimnastica se practica sub indrumarea unui profesor, iar toate celelalte discipline erau predate de alt profesor.

b)      Regulamente. - Cel mai important regulament dateaza an anul 1831 si se numeste Regulamentul Organic (Prima Constitutie Romaneasca). In ceea ce priveste exercitiul fizic regulamentul precizeaza faptul ca la Colegiul Sf. Sava precum si la Scoala Centrala din Craiova funtionau 2 profesori de gimnastica. Regulamentul elaborat de Spiru Haret (Ministrul Departamentului Instructiei) viza imbunatatirea continutului si metodologiei predarii gimnasticii in scoala.

c)      Legi - Prima lege (1864) Legea Instructiei Publice (Reforma lui Al. I. Cuza). Prin aceasta reforma gimnastica devine obligatorie in licee.

- a 2-a lege. Legea invatamantului secundar si superior data de Spiru Haret in 1898 prin care gimnastica se introduce obligatoriu in programul orar 1 ora pe saptamana, iar joia sa sambata se introduc obligatoriu jocurile gimnastice si excursiile. Prin aceasta lege se introduce examenul de capacitate pentru obtinerea titlului de maestru in vederea ocuparii unei catedre de gimnastica.

- a 3-a lege. 1928 Legea Invatamantului secundar. Prin aceasta lege termenul de gimnastica se transforma in educatie fizica

d) Instructiuni si circulare. Prin intermediul instrctiunilor gimnastica este introdusa in scolile primare. Circularele au fost elaborate de Spiru Haret.

• Profesorilor de sport li se recomanda sa organizeze concursul de gimnastica si sa-i determine pe cei mai buni elevi sa castige si profesorii sa se respecte reciproc.
• Primarilor si prefectilor li se recomanda infiintarea de societati ale gimnasticii, organizarea de jocuri si serbari locale, concursuri de tir, natatie si canotaj, precum si competitii inter-judetene.

Incepand cu a -2 a jumatate a sec. al 17-lea gimnastica devine obiect de invatamant si se practica sub indrumarea unor atleti proveniti din circuri sau sub indrumarea unr ofiteri proveniti din armata.

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

4-lea Izvor. Literatura medicala, pedagogica si filozofica.

Literatura medicala: Hipocrate s-a preocupat de vindecarea bolilor. In vindecarea acestora el recunoaste si descrie actiunea binefacatoare a bailor in mare, a masajelor si a gimnasticii.

Gallen: este un celebru medic igienist care a lucrat in preajma gladiatorilor de la Roma unde a redactat 2 lucrari reprezentative Stiinta igienei, Trasybul (el face legatura intre gimnastica si igiena)

Literatura pedagogica: este un izvor incontestabil pentru secolele 17 si 18 secolele care il au ca reprezentant pe Comenius. Lucrarile lui Lumea simturilor zugravita in imagini, Didactica Magna, Scoala jocurilor. In secolul 18 reprezentativ este pedagogul Jean Jaque Rousseau cu lucrarea lui Emil sau despre Educatie. Reprezentanti romani ai literaturii pedagogice sunt: Simion Barnutiu - Pedagogia in care accentueaza rolul educatiei corporale ca parte componenta a educatiei integrale; Dumitru Ionescu - Isotricul gimnasticii si educatiei fizice la noi; C-tin Chiritescu - Palestrica.

Literatura filozofica: Platon - Legile si Republica. In aceste lucrari el sustine ca gimnastica este o stiinta si un factor al educatiei integrale.

Aristotel.  El considera ca gimnastica este indispensabila educatiei

Kant considera ca rolul educatiei fizice este de a forma oameni cu personalitate puternica. El considera si recomanda in procesul formativ eucational introducerea exercitiilor gimnice si a jocurilor.

5-lea Izvor. Lucrarile de specialitate Filostrat -  De arte gimnastica in care este prezentat istoricul si tehnica exercitiului fizic

Merculialis - Gimnastica pentru tineret. Este o lucrare in care reuseste sa reconstituie exercitiile fizice care se practicau in antichitate.

Autorii romani: Gheorhe Moceanu - Gimnastica

Dumitru Ionescu - Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi

C-tin Chiritescu - Palestrica

Au demonstrat atat rolul exercitiului fizic in procesul educational integrativ cat si apartenenta acestuia inca din sistemul educational antic.

6-lea Izvor. Practica instructiv educativa. Si-a demonstrat stabilitatea temporala daca avem in vedere faptul ca indiferent de etapa istorica exercitiul fizic a devenit un mijloc de instructie, dar mai ales un mijloc de educatie.

Metodele de cercetare ale istoriei educatiei fizice si sportului sunt reprezentate de metoda directa (istorica) si metode indirecte.

Metoda directa este legata si determinata de realitatile economice, politice, sociale, precum si de gradul de dezvoltare a stiintelor, a artelor si a educatiei generale. Aceasta metoda exprima faptul ca exercitiile fizice reprezinta o preocupare constanta pentru toate popoarele lumii si pentru toate timpurile. Astfel istoria educatiei fizice si sportului poate fi tratata:

1. Metodologic
2. Institutional
3. In functie de personalitatile domeniului
4. In functie de relatiile specifice domeniului
5. In functie de impactul social din diferite epoci si al relatiilor internationale

Metodele indirecte: Metoda analizei (sunt cercetate conceptiile, sistemele si teoriile evolutiei exercitiului fizic)

Metoda sociologica (stabileste conditiile sociale in care a aparut si a evoluat un anumit fenomen al educatiei prin intermediul exercitiului fizic)

Metoda monografica (cerceteaza fenomenul supus cercetarii)

Metoda comparativa (studiaza comparativ evolutia unor fenomene istorice aparute intr-un anumit moment sau etapa sociala cu alt fenomen aparut in aceeasi etapa sau in etape distincte.

1.2 Exercitiile fizice in comuna primitiva

Def.: Comuna primitiva reprezinta prima forma de organizare social - economica prin care au trecut tpate popoarele lumii.

1-a etapa. Paleoliticul gasit in istorie sub denumirea epocii pietrei cioplite (8.000 - 10.000 iHr.). In aceasta perioada omul primitiv era puternic dezvoltat fizic din punct de vedere intelectual - slab dezvoltat.

Miscarile fundamentale comune omului si animalelor erau: mersul, alergarea, saritra si catararea. Uneltele si armele folosite erau rudimentare din piatra. Deprinderea omului de animalitate este marcata de trecerea acestuia la statiunea bipeda. Aceasta trecere a determinat marirea campului vizual si eliberarea membrelor anterioare care devin membrele superioare care se vor dezvolta si specializa continuu. Din punct de vedere istoric aceasta etapa este considerata decisiva in istoria umanitatii.

Etapa a 2-a : Paleoliticul mijlociu. Caracteristic este omul din Neanderthal caracterizat prin limbaj si preocupari (cioplirea pietrei, prelucrarea lemnului si a osului). Omul din Neanderthal cunostea limbajul si focul pentru prepararea hranei. Din punct de vedere al exercitiului fizic omul din Neanderthal se preocupa de vanatoare, iar uneltele folosite erau din piatra slefuita potrivite si adecvate pentru prepararea si prelucrarea lemnului, pielii si a oaselor. Din aceste motive epoca este cunoscuta in istorie sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau epoca vanatorilor.

La vanatoare participau toti membrii colectivitatii, iar sarcinile erau bine delimitate. Astfel femeile si batranii haituiau vanatul, iar barbatii se luptau in mod direct cu acesta.

Etapa a3-a: Paleoliticul Superior. Caracteristic acestei etape este omul primitv homosapiens. Caracteristic acestuia este dezvoltarea lobilor cerebrali, fapt care ne indica prezenta activitatii nervoase superioare. Aparitia constiintei sociale si perfctionarea uneltelor de munca a determinat trecerea la urmatoarea etapa a comunei primitive si anume mezoliticul (10.000 - 7.000 iHr.). Aceasta perioada este considerata ca fiind faza de inflorire a comunei primitive sub aspectul indeletnicirilor. De la uneltele din piatra cioplita se va trece la folosirea sulitei, arcului cu sageata, cutitului si toporului. Aceasta trecere a determinat o serie de schimbari asupra vietii sociale. Vanatoarea a dat posibilitatea participarii intregii colectivitati. Forma de organizare pentru aceasta perioada Hoarda primitiva migratoare (in zonele geografice fertile din Valea Nilului).

Neoliticul (7.000 - 3.000 iHr.). Etapa se caracterizeaza printr-o imbunatatire a tehnicii prelucrarii pietrei si osului - in sensul ca s-a trecut la slefuirea acestora  - de la vanatoare s-a trecut la cules si pescuit, la cresterea vitelor si la cultivarea plantelor. Are loc prima diviziune a muncii in care femeia se ocupa de agricultura si de cresterea animalelor, iar barbatul se ocupa de pescuit si de vanatoare.

Trecerea tinerilor la categoria adultilor se realiza prin teste specifice prin care erau testate capacitatea de munca si de lupta a individului. Alergarea, saritura si catararea reprezinta principalele mijloace pentru supravietuire. Educarea tineretului se realiza din punct de vedere fizic in cadrul procesului muncii, iar dobandirea principalelor deprinderi erau aplicate in practica. Formele de practicare a exercitiului fizic in comuna primitiva erau alergarea, saritura, lupta, innotul, vaslitul, jocurile si dansurile. Miscarile fundamentale comune omului si animalelor (alergarea. Saritura si catararea s-au transformat in miscari specifice si perfectionate pentru individul uman). Trecerea la statiunea bipeda a determinat aparitia aruncarii. Toate aceste miscari au avut in comuna primitiva un caracter utilitar aplicativ si au constituit principalele mijloace de procurare a hranei si de supravietuire.