Badminton - tehnica jocului de badminton - elemente tehnice cu minge

I Scurt istoric al jocului de badminton

Jocul de badminton are o vechime de cateva mii de ani.

In antichitate, grecii practicau un joc foarte popular numit "Sferica" in care intrebuintau rachete confectionate cu racordaj din intestine de animal cu care loveau fructe uscate, in care erau infipte cateva pene de pasari.

Romanii au preluat acest joc sub denumirea de "Paganica".

IN China se practica "Di - Dsien - Dsi" cu rachete din lemn, joc preluat si de Japonia sub numele "Oibane" in secolul al XIX-lea.

Calatorul englez R. Parkinson descrie in cartea sa jocul "Tabane", considerat un stramos al jocului de badminton.

Incasii si astecii practicau si ei un joc asemanator cu badmintonul, care consta in lovirea unei mingi de piele, ornata cu pene de diferite culori, cu rachete usoare.

Adevaratul stramos al jocului a aparut in Europa in secolul al XVII-lea, primind denumirea "Sen volant" (jocul zburator). Regulamentul jocului, care, cu mici modificari, este valabil si in zilele noastre, a fost adus de ofiterii britanici din India in jurul anului 1860, jocul practicat atunci fiind denumit "Poona", de fapt jocul "Oibane" din Japonia.

Primele concursuri au fost organizate in 1872 de catre printul Beaufort, pe domeniul din BADMINTON - Anglia, de unde a primit denumirea sub care s-a facut cunoscut in intreaga lume.

In 1934 ia fiinta I.B.F. la Londra cu participarea a 5 tari.

Din 1903 se desfasoara anual Campionatele Internationale ale Angliei, care pana in 1977 erau considerate neoficial, mondialele la probele de simplu.

Incepand din 1948 se organizeaza din trei in trei ani Cupa Thomas¹ la masculin, iar din 1956 Cupa Uber² la feminin, considerate de asemenea neoficial, Campionate Mondiale pe echipe.

Din 1968 se organizeaza din doi in doi ani Campionatele Europene la toate cele 5 probe.

In Romania, badmintonul se practica de un timp relativ scurt si anume din anii' 60. Primele competitii au fost organizate incepand cu anul 1975 la Targu-Mures, anul 1976 aducand primul concurs interjudetean (peste 100 de jucatori si jucatoare din 12 judete). In 1979 s-a organizat primul concurs international judetean la copii in Targu-Mures precum si primele intalniri internationale.

In 1990 ia fiinta F.R.B. care asigura desfasurarea activitatii pe plan national si international.

II Tehnica jocului de badminton

Totalitatea elementelor si procedeelor tehnice care prin forma si continutul lor asigura posibilitatea practicarii acestui sport, in conformitate cu regulamentul de joc, constituie tehnica jocului de badminton.

Elementele tehnice constituie forme generale ale miscarii caracteristice badmintonului.

Procedeele tehnice reprezinta modul concret de executare a elementelor tehnice in functie de conditiile de joc.

Elementele tehnice se impart in doua categorii;

a)      Elemente tehnice fara minge:

Priza rachetei

Pozitia fundamentala

Miscare in teren

b)      elemente tehnice cu minge:

serviciul;

loviturile propriu-zise.

Datorita dinamicii jocului, dezvoltarii materialelor si modificarii regulamentului de desfasurare, miscarile pot prezenta si alte structuri din punct de vedere tehnic, accentuand caracterul evolutiv sau dinamic al acesteia.

A. Elemente tehnice fara minge

A.1. Priza rachetei

Priza reprezinta modul in care racheta este tinuta in mana si sta la baza invatarii si perfectionarii miscarilor de lovire a mingii.

Racheta trebuie tinuta cu destula forta incat sa nu cada din mana, dar nu rigid, astfel incat sa permita sportivului sa imprime mingii o lovitura puternica si in mare viteza.

In jocul de badminton se disting trei tipuri de prize:

priza forhand

priza backhand

priza rush (folosita in apropierea fileului mai ales de catre jucatoare partidele de dublu)

A.1.1. Priza forhand

Denumirea provine de la faptul ca aceasta priza se intrebuinteaza la loviturile executate pe partea mainii care tine racheta, palma fiind orientata spre fileu. Se mai intalneste sub denumirile de "priza ciocan" sau "priza de dreapta".

Racheta este tinuta cu mana stanga (pentru dreptaci) in fata liniei mediane a corpului, cordajul perpendicular pe sol, manerul orientat spre corpul sportivului. Palma dreapta cu degetul mare departat se pune pe cordajul rachetei dupa care se muta de-a lungul tijei in directia manerului pe care il infasoara. Degetul mic si inelar fixeaza manerul, celelalte degete avand un rol important in dirijarea loviturilor.

A.1.2. Priza backhand

Se intrebuinteaza pentru loviturile de pe partea opusa mainii care tine racheta, de unde si denumirea acesteia. Poate fi intalnita si sub denumirea de "priza de stanga".

Trecerea la aceasta priza se realizeaza cu ajutorul degetului mare care se aseaza longitudinal pe maner si executa o usoara rasucire a rachetei spre partea stanga. Dupa lovirea mingii se revine la priza forhand, acest tip de lovitura fiind mai des folosita.

A.1.1.3. Metodica invatarii prizei

Invartirea rachetei in mana, la semnal invartirea inceteaza si se apuca priza corecta.

Lovirea mingii succesiv pe verticala de pe loc, din mers si din alergare.

Lovirea mingii succesiv pe verticala cu trecerea rachetei in mana neandemanatica si reapucarea acesteia dupa fiecare lovitura.

Lovirea mingii pe verticala, alternativ cu forhand-ul si backhand-ul (o lovitura forhand, una  backhand)

Lovirea mingii aruncate de partener.

Schimburi de lovituri intre parteneri: forhand - forhand; backhand - backhand; alternativ forhand - backhand.

Analiza: Bucataria romaneasca, franceza si italiana - caracteristici Referat: LIPIDELE (sau GRASIMILE) - grasimile care maresc colesterolul

A.2. Pozitia fundamentala

Pozitia in care se afla jucatorul atunci cand asteapta mingea de la adversar reprezinta pozitia fundamentala.

Picioarele sunt departate aproximativ la nivelul umerilor, piciorul opus bratului indemanatic mai in fata, corpul este indoit din articulatiile gleznelor, genunchilor si soldului, greutatea egal repartizata pe ambele picioare, mai mult pe varfuri.

Bratul care tine racheta este indoit din articulatia cotului, astfel incat, cordajul rachetei sa se afle aproximativ in dreptul pieptului. Bratul liber, usor in lateral, indoit din cot, ajuta la mentinerea echilibrului. Privirea urmareste miscarile adversarului si zborul fluturasului.

Jucatorul trebuie sa ocupe in teren, o pozitie centrala si la o distanta de aproximativ 2 - 2,5 m. de linia de fund. Adoptand aceasta pozitie, jucatorul poate reactiona in cel mai scurt timp, deplasarile si pregatirea loviturilor fiind de asemenea favorizate.

A.3. Miscarea in teren

Totalitatea deplasarilor pe care le realizeaza jucatorii in vederea plasarii cat mai avantajoase pentru lovirea mingii, reprezinta miscarea in teren.

In jocul de badminton, se folosesc cu precadere alergari, deplasari cu pasi adaugati, sarituri, fandari sau combinari ale acestora. Datorita complexitatii jocului si dimensiunilor terenului, miscarile se efectueaza in toate directiile, pregatirea fizica fiind un factor important in obtinerea victoriei.

Deplasarea trebuie sa inceapa intotdeauna cu piciorul din directia in care urmeaza a fi efectuata. Important este ca ea sa se termine inainte de executarea loviturii pentru ca aceasta sa poata fi realizata dintr-o pozitie echilibrata.

Metodica invatarii pozitiei fundamentale si a miscarii in teren.

Luarea pozitiei fundamentale pe loc;

Din deplasare, la semnal, oprire in pozitie fundamentala (la inceput din mers si apoi din alergare);

Sarituri variate (cu intoarceri, de pe aparate, etc.), dupa aterizare luarea pozitiei fundamentale.

Deplasari in pozitie fundamentala (la inceput fara racheta si apoi cu racheta in mana);

Din pozitie fundamentala, deplasari in diferite directii cu imitarea loviturilor (la inceput fara racheta si apoi cu racheta);

Combinari de deplasari din pozitie fundamentala: pasi adaugati - fandare; pasi adaugati - saritura; alergare - fandare; etc., in toate directiile, fara si cu racheta;

Combinari de deplasari, in teren cu imitarea loviturilor (dupa fiecare lovitura se revine in pozitie fundamentala).

Simularea unui joc cu accent pe pozitia fundamentala si miscarea in teren.

B. Elemente tehnice cu minge

B.1. Serviciul

Element tehnic de baza in jocul de badminton, serviciul nu este doar o modalitate de punere a mingii in joc, ci si o posibilitate de luare a initiativei. El trebuie executat astfel incat adversarul sa i se reduca orice sansa de a ataca chiar de la inceput.

Se poate realiza atat prin lovitura forhand cat si backhand.

Dupa traiectoria imprimata fluturasului, serviciul poate fi lung sau scurt. Serviciile lungi, folosite cu precadere in jocul de simplu, pot fi inalte sau joase, in functie de adversar.

Serviciile scurte, trebuie executate cat mai razant cu fileul si se folosesc cu precadere in jocul de dublu.

Faza pregatitoare

Din pozitie fundamentala, se retrage bratul cu racheta, trunchiul se rasuceste usor spre dreapta, greutatea trece mai mult pe piciorul din spate, cordajul rachetei este paralel cu solul printr-o extensie din incheietura mainii. Bratul liber, indoit din cot, tine fluturasul cu degetul mare si aratator in dreptul pieptului.

Lovitura propriu-zisa

Fluturasul este eliberat din mana, simultan cu impingerea din piciorul dinapoi si ducerea bratului cu racheta spre inainte. Trunchiul se rasuceste spre fileu, are loc translatia greutatii dinapoi spre inainte, racheta loveste fluturasul printr-o flexie a antebratului pe brat, umerii ajung paraleli cu fileul.

Faza de incheiere

Bratul cu racheta isi continua miscarea spre inainte sus, greutatea este pe piciorul din fata, piciorul din spate este ridicat pe varf, dupa care jucatorul revine rapid in pozitie fundamentala.

Forta loviturii este diferita, in functie de traiectoria imprimata fluturasului.

Metodica invatarii

Balansul bratului dinapoi - inainte, similar efectuarii serviciului;

Balansul bratului de lovire cu rasucirea trunchiului spre stanga;

Idem cu transferul de greutate de pe piciorul din spate spre cel din fata;

Eliberari ale fluturasului;

Eliberari ale fluturasului cu balansul bratului dinapoi - inainte;

Toate exercitiile efectuate fara fluturas si fara racheta.

Cu fluturas, cu racheta:

Executarea serviciului fara fileu;

Executarea serviciului in teren fara fileu;

Servicii peste fileu la inceput pe tot terenul si apoi in zonele de serviciu;

Servicii inalte, joase, lungi, scurte, etc.

B.2. Loviturile propriu-zise

B.2.1. Criterii de sistematizare a loviturilor

In functie de priza rachetei:

Lovituri forhand (de pe partea bratului care tine racheta);

Lovituri backhand (partea opusa);

Lovituri cu priza rush.

In functie de inaltimea la care se executa:

Inalte (deasupra capului);

Medii (intre sold si cap);

Joase (sub nivelul soldului):

In functie de traiectoria mingii:

Lungi (in apropierea liniei de fund);

Scurte sau stopate (in apropierea fielului);

Razante (catre marginile laterale, razant cu fileul);

De atac (smeci).

Dupa directia in care se executa:

In lungul liniei;

In diagonala:

Lovituri speciale:

Lovituri taiate;

Lovituri inselatoare;

Lovituri fortate (in situatii limita).

B.2.2. Lovitura forhand

Foarte des folosita in jocul de badminton, lovitura forhand o intalnim atat la atac cat si la aparare, insusirea ei fiind o cerinta majora pentru fiecare jucator:

In functie de inaltimea la care se executa lovitura, aceasta poate fi: joasa, medie si inalta:

In executia loviturii, actiunea trunchiului si picioarelor este asemanatoare pentru toate cele 3 tipuri de lovituri. Difera doar actiunea bratului si nivelul la care acesta actioneaza.

Pregatirea loviturii

Din pozitie fundamentala se retrage bratul cu racheta in partea dreapta, odata cu rasucirea trunchiului si soldului in aceeasi directie. Greutatea trece pe piciorul din spate care este indoit din articulatia genunchiului, axa umerilor ajunge aproape perpendiculara pe fileu, privirea urmareste fluturasul.

Lovitura propriu-zisa

Simultan cu actiunea bratului spre inainte, printr-o impingere din piciorul din spate care se ridica pe varf, are loc translatia greutatii spre piciorul din fata, in momentul impactului, centrul de greutate avand inaltimea maxima.

Rotatia trunchiului si bazinului spre stanga imprima fluturasului o viteza crescuta, axa umerilor ajungand paralela cu fileul.

Finalizarea loviturii

Dupa contactul rachetei cu fluturasul se franeaza treptat miscarea bratului, greutatea este pe piciorul din fata, piciorul din spate este intins pe varf, dupa care se revine in pozitie fundamentala.

B.2.3. Lovitura backhand

Folosita mai putin decat cea de forhand, dar la fel de utila atat in atac cat si in aparare, necesita o insusire temeinica datorita tacticii care trebuie abordata mai ales in jocul de simplu.

Similar loviturii forhand, in functie de inaltimea la care se executa, poate fi joasa, medie sau inalta. Actiunea trunchiului si a picioarelor este asemanatoare, difera doar actiunea bratului si nivelul la care acesta actioneaza.

Pregatirea loviturii

Din pozitia findamentala se retrage bratul cu racheta in partea stanga odata cu pasul inapoi cu piciorul stang si rasucirea trunchiului si soldului in aceeasi directie. Greutatea trece pe piciorul din spate care este indoit din articulatia genunchiului, piciorul drept pivoteaza in acelasi sens, corpul se intoarce cu spatele la fileu, umarul stang mai coborat decat dreptul.

Lovitura propriu-zisa

Incepe printr-o impingere din piciorul dinapoi simultan cu actiunea bratului spre inainte, greutatea trece treptat pe piciorul din fata, trunchiul se rasuceste spre dreapta printr-o miscare continuu accelerata.

Finalizarea loviturii

Dupa contactul rachetei cu fluturasul se franeaza treptat miscarea bratului, umarul stang ajunge inainte, greutatea pe piciorul din fata, dupa care se revine in pozitie fundamentala.

REGULAMENT

Terenul de joc - date tehnice

Stalpii de sustinere a fileului au inaltimea de 1550mm, fiind plasati la mijlocul liniei laterale a terenului de dublu, indiferent daca se disputa o partida de simplu. Plasa din care este confectionat fileul este din fir subtire de culoare inchisa, dimensiunile ochiurilor fiind de minim 15/15 mm sau maxim 20/20 mm. Latimea plasei este 760 mm, inaltimea fileului la mijlocul terenului este de 1524 mm. Plasa are o banda superioara de 75mm, indoita peste un cablu care trece prin ea si pe partea superioara a stalpilor, fiind uniform intinsa, fara spatii intre plasa si stalpii sustinatori.

Jocul propriu-zis

La jocul de simplu, de fiecare parte a fileului este cate un jucator, iar la jocul de dublu cate doi jucatori.

Inainte de inceperea meciului, partile adverse trag la sorti. Castigatorul poate alege sa serveasca, sa primeasca sau  sa joace intr-o anumita parte a terenului. Partea care a pierdut poate alege altermativele ramase.

Jocul este castigat de partea care care face prima 2 seturi din maxim 3.

Un set are 21 de puncte la toate probele. La 20 egal, partea care castiga doua puncte diferenta fata de adversar, castiga setul. La 29 egal, partea care castiga punctul 30, castiga setul.

In timpul unui set, cand una dintre parti ajunge la scorul de 11 puncte, se poate face o pauza de maxim 60 secunde.

Dreptul de a servi este decis de actiunea jucata anterior. Daca partea aflata la serviciu castiga actiunea de joc, atunci castiga  un punct si va servi pentru disputarea urmatorului punct. Daca actiunea de joc este pierduta de partea care a servit, se schimba serviciul si partea care anterior a fost la primire castiga un punct.

Mingea este lovita pe rand de partea care serveste si cea care primeste, pana cand se produce o greseala sau mingea nu mai este in joc.

Partea care castiga un set serveste prima in setul urmator, iar terenurile se schimba la sfarsitul fiecarui set.

Pauza dintre seturi este de maxim 120 secunde.

In caz de egalitate la seturi, in setul decisiv, terenurile se schimba cand una din parti a ajuns la 11 puncte. Daca se uita schimbarea terenurilor in setul decisiv si greseala este descoperita, scorul se pastreaza, efectuandu-se schimbarea imediat.

Serviciul este corect cand :

- mingea este lovita de sub sold,

- in momentul contactului cu mingea, partea superioara a rachetei este sub nivelul pumnului care tine racheta,

- miscarea mainii care tine racheta este continua, fara intreruperi,

- se realizeaza pe diagonala terenului, in careul corespunzator.

In jocul de simplu, jucatorii vor servi si vor primi, din si in suprafata de serviciu din dreapta fiecaruia, cand jucatorul care serveste a obtinut un numar par de puncte in setul disputat si vor servi si vor primi, din si in suprafata de serviciu din stanga fiecaruia, cand jucatorul care serveste a obtinut un numar impar de puncte in setul disputat.

La serviciu, atat jucatorul care serveste cat si cel aflat la primire trebuie sa fie cu ambele picioare in contact cu solul.

In jocul de dublu, jucatorii trebuie sa decida mai intai cine va servi si cine va primi primul serviciu din partea dreapta a terenului, (jucatorul A si jucatorul B, de exemplu).

Pozitia jucatorilor partii aflate la serviciu se va schimba cu fiecare punct castigat, parte aflata la primire, pastrandu-si pozitiile de pana la pierderea serviciului, urmand ca la castigarea punctului pe serviciul adversarilor sa serveasca, celalalt jucator din pozitia careului de serviciu dreapta sau stanga, functie de evolutia scorului partii respective, par sau impar.  Dupa ce serviciul a fost realizat si returnat, mingea va putea fi jucata de oricare din jucatorii partii care a servit si apoi de partea opusa pana cand se produce o greseala sau mingea inceteaza sa mai fie in joc.

Ordinea jucatorilor la serviciu  si la primire poate fi schimbata la inceputul fiecarui set.

Oprirea jocului sau/si repetarea actiunii, poate fi facuta numai cu acordul arbitrului, in conformitate cu Regulamentul Jocului de Badminton aprobat de IBF, (ex. daca partea aflata la serviciu executa serviciul inainte a partea de la primire sa fie in pozitie de asteptare a serviciului; daca o minge din alt teren deranjeaza jocul sau daca o minge lovita de o parte, nu din serviciu, ramane agatata pe fileu de parte cealalta a terenului).