Trasaturile de caracter si comportament dupa expresivitate si tipologia fetei

Trasaturile de caracter si comportament dupa expresivitate si tipologia fetei

Trasaturile de caracter si comportament pot fi stabilite daca examinam cu atentie expresivitatea faciala, sau prin analiza etajelor fetei.

1. Expresivitatea si tipul de fata privit din norma

frontala

Omul poate fi caracterizat psiho-neurologic si comportamental dupa tipul si expresivitatea fetei. Pot fi intalniti indivizi cu fata larga sau ingusta.

a) Persoanele cu fata larga se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi caracterologice: dinamism, dorinta de viata si petrecere. Daca fata este deschisa emana spirit practic si realism, gustul lucrului bine facut, multa iubire si sociabilitate. Este tipul de fata a bonomului, senzualului, usor despotic, altruist si extrovertit. Dispretuitor al obstructiilor, apreciaza sentimentele si intelectul interlocutorilor, pretuieste elementele materiale.

b) - Fata ingusta, subiectiv, exprima spirit practic, inclinatii spre meditatii, inclinatie redusa spre actiuni individuale. Persoana cu acest tip de fata este idealista, plina de umor. In familie si in cadrul socio-cultural se impune prin idei si umor. Persoana cu o independenta pronuntata, usor acomodabila si integrabila in grup. Are simt critic si gusta sarcasmul. Orgolioasa, cu reactii impulsive.

Cand examinam fizionomia fetei trebuie sa respectam doua reguli fundamentale:

- daca trasaturile fetei sunt orientate ascendent, in sus, exprima bucurie, satisfactii deosebite, veselie, optimism, altruism, etc.;

- cand orientarea trasaturilor fetei sunt orientate descendent, in jos, exprima suparare, tristete, pesimism, timiditate, introvertism.

Trasaturile de caracter raportate la dimensiunea

si aspectul etajelor fetei

Compartimentarea fetei pe segmente de analiza psiho-neurologica caracteriala foloseste reperele: eurion, zighion, gonion si gnation (fig. 7). Folosind aceste repere se obtin planuri de delimitare si dimensionare a segmentelor faciale. Sunt criteriile elaborate de Corman in "La morpho-physiologie" (Encyclopédie Psychologique, vol. I, Paris).

Prin analiza morfo-anatomica pe segmente faciale putem stabili, intuitiv sau deductiv, trasaturi constitutional genetice de caracter si comportamentul individului.

Folosind reperele si planurile de delimitare a fetei, se obtin trei segmente faciale: superior sau frontal-cerebral, mijlociu si inferior.

Pentru corecta caracterizare si portretizarea trasaturilor caracteriale, este necesara prezentarea unor notiuni, frecvent folosite in psiho-caracterologie. Ca notiuni importante retinem:

Primaritatea - este atitudinea de apropiere, de "contact", de adaptare rapida la realul ambiental. Este reactia individului de adaptare rapida si prompta, spontana. Persoana, cu aceasta particularitate, traieste prezentul ca efecte mentale, refuza datele trecutului sau.

Secundaritate - este opusul primaritatii. Este atitudinea de refuz, de distantare, de inadaptare la realul socio-familial, cultural, factori de mediu. Este persoana care actioneaza, gandeste si traieste in functie de experienta propriului trecut. Este individualista, cu actiuni de inchidere si recul fata de datul familial si social. Este recalcitrant.

Plasticitatea - din punct de vedere psiho-neurologic, este actiunea de conciliere, de deschidere a persoanei fata de realul inconjurator. Este usurinta si prioritatea de adaptare la real. Este persoana optimista, altruista, sociabila si cu dorinta de a se bucura.

Sejunctivitate - este atitudinea de recul, de refuz categoric, neconciliere si obstructionism al respectivei persoane. Persoana cu aria "fetei mici" prezinta dezinteres pentru concret, pentru realul inconjurator. Este rupta sau se autoizoleaza de realitate si influenta mediului inconjurator. Este incapabila de adaptare, needucabila, nemodelabila caracterial. Are capacitatea de autoprotectie si individualista prin excelenta.

Daca analizam bine intre primaritate si plasticitate, respectiv intre secundaritate si sejunctivitate apar similitudini de comportament caracterial psiho-neurologic.

Datul sensibil sau sensibilitatea este capacitatea de a intelege lumea ca reprezentare, ca un ansamblu de solicitari, de indatoriri concrete si diversificate. Este perceptia prin simturi pentru ceea ce ii inconjoara.

Datul social sau sociabilitatea interrelationala, este atitudinea raportata la existenta celor din jur, este ansamblul relatiilor intersubiective stabilite de individ cu societatea, cu membrii familiei.

Datul sinelui este manifestarea impulsurilor psiho-neurologice naturale, este forta de rezolvare a trebuintelor personale.

Egocentrism - este trasatura de caracter la care predomina sentimentul "Eu-lui". Prioritatea propriilor trebuinte. Pune mult accent pe propria-i persoana si foarte putina atentie fata de semenii sai.

Alocentrism - predomina grija fata de oameni, de persoanele cu care vine in contact.

Aviditate - dorinta de posesiune, posedare de lucruri sau fiinte.

Avaritie - dorinta de a-si conserva posesiunea, averea, de a se bucura de ea fara sa o instraineze.

Ambitie - dorinta de a-si spori puterea, autoritatea, avutia, titlurile.

Retractia - miscarea de protectie, refuzul influentelor mediului, ambientului.

Emotivitatea - este sensibilitatea psihicului la factorii cauzali interni sau externi. Persoana usor impresionabila, susceptibila, vulnerabila. Sunt trairile intense. Emotivitatea poate fi constitutionala genetic sau dobandita ontogenetic. Este efectul primar si are radacini viscerale.

Activitate - din punct de vedere caracterologic este usurinta de a actiona, de a trece de la idee la actiune, la fapte. Usurinta indeplinirii chiar a unor sarcini neplacute sau plictisitoare. Are radacini cerebrale. Subordonarea mediului vointei sale. Este capacitatea introspectiva.

Inactivul - considera viata grea. Suspicioneaza o rezistenta permanenta din partea interlocutorului. Pentru a contracara rezistenta opusului trebuie sa lupte, lupta cu efecte secundare.

Rezonanta este repercursionarea unui eveniment asupra psihicului unei persoane.

Excitabilitate - rapiditatea psiho-motorie, o iritabilitate excesiva.

Stenie - caracter cu tendinte bogate si puternice, reactii vii, violente. Individul se lanseaza "orbeste" in actiuni, in afaceri si are mare capacitate de lucru (nu oboseste).

Astenici - repulsie la efort, lipsa de interes, lenesi si moderati psiho-motor. Se opun fortei, apatici, indolenti, nu fac nimic. Are o falsa prudenta.

Ciclotimie - sau sintonii - bunatate, cordialitate, bunavointa, simpatie activa, toleranta, franchete, naturalete, spontaneitate, sinceri si necomplexati.

Schizotimie - individ rece in raporturile cu oamenii, cu exteriorul. Nesociabil, singuratic, necomunicativ, mizantrop. Resimte culorile tipatoare si sunetele ascutite ale vietii reale. Hipersensibilitate.

Cerebrotonicul - individ cu miscari controlate. Mare consum de energie nervoasa. O acuitate a atentiei si intensificarea constiintei. O hipersensibilitate, exces de reactie la emotii, la durere. Cerebrotonicul este, in general emotiv.

Viscerotonicul - ca si amorful este atasat familiei, altruist, binevoitor, sensibil, compatimitor, amabil, comunicarea libera si usoara a sentimentelor.

Extrovertitul - tip psihologic caracterizat prin impunerea tendintelor psihice interioare asupra lumii inconjuratoare. Isi exteriorizeaza ideile, sentimentele. Este foarte sociabil, atentie spre lumea exterioara, usor integrabil. Nu accepta singuratatea.

Extrovertitul poate fi de:

- tip logic - diferenta intre bine si rau, intre frumos si urat. Fata de interlocutor, accepta numai ceea ce gandeste el in timp ce opusul este fals. Isi impune conceptiile si regulile de conduita. Este abstrac in idei;

- dilatatie - destindere a zonei frontale cu orientarea accentuata a sprancenelor, altruism, veselie, accepta influentele ambientului, ale mediului;

- tip sentimental - este extravertitul cu tonalitati afective variate. Se transpune usor sentimental in situatiile interlocutorului. Manifesta o exteriorizare exagerata a sentimentelor; este tandru;

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

- tip senzitiv - este extrovertitul fara un ideal, fara un scop anume. Este extrem de cuceritor, accepta numai concretul si realul. Lipsit de scrupule.

- tip intuitiv - Extrovertitul de tip intuitiv are un fler ascutit pentru actiunile anticipative, a ideilor, a formelor, a evenimentelor. Dornic permanent de noutati, ignora lucrurile vechi. Nu este respectuos cu semenii. Este imoral, aventurier, brutal.

Introvertitul - este individul obsedat sau preocupat numai de propria-i persoana, de lumea sa interioara. Manifesta indiferenta fata de lumea din mediul social sau fata de membrii familiei.

Este timid, visator, neindemanatic, pasnic.

Ca si extrovertitul, putem mentiona mai multe tipuri in cadrul caracterului introvertit si anume:

- introvertitul de tip logic, subiectiv in aprecieri, influentat de propriile idei. Este lipsit de scrupule in a-si impune ideile, orgolios, ursuz, inabordabil. De regula, ideile sale nu sunt favorabile societatii. Utopic;

- introvertitul de tip sentimental - este discret, calm, manifesta buna dispozitie, emotiv, foarte susceptibil. Rezervat comportamental. Este tandru;

- introvertitul senzitiv - un calm deosebit, pasiv, mare stapanire de sine determinata cerebral. Subiectiv in aprecieri, nu accepta realul si considera lumea (prin comportamentul sau) ca un spectacol de comedie;

- introvertitul intuitiv - visator, originar, vizionar, multa fantezie, premonitii. Imaginatie si simt artistic. Capacitate de perceptie, intuitiv si se izoleaza de realitatea exterioara.

Apaticul - este persoana interiorizata, melancolica. Putin comunicativa, sobra. Este obsedata de ideile proprii, putin melancolic, conservatoare, dusmanoasa, neconcilianta. Intransigenta in activitatile sociale. Sunt totusi onesti, doresc linistea.

Amorful - Este o persoana concilianta, tolerenta, incapatanata, cu indiferenta rece si persistenta. Este neglijenta, leneta, nepunctuala. Are preferinte pentru arta, muzica.

Indulgenta analitica - persoana cu un comportament de teoretician, prin abstractizare sau spirit practic.

Pasiune intelectuala - Dorinta persoanei de a intelege lucrurile. Este curiozitatea intelectuala (nu inteligenta). Gust pentru lucrurile simple si pure. Are capacitatea de abstractizare si cunoastere teoretica, rationala, notionala.

Dupa expunerea notiunilor, frecvent folosite in definirea trasaturilor de caracter, sa analizam fiecare etaj facial (al fetei).

1. Etajul superior sau frontal-cerebral

Etajul superior este delimitat de doua planuri:

- planul sau diametrul cranian transvers maxim denumit si diametrul bieurion sau bipariental, deoarece uneste enrioanele care, antropometric, sunt punctele proeminente ale parietalelor;

- planul facial transvers maxim sau diametrul bizigomatic. Este planul care uneste reperele zighion de la nivelul proeminentelor arcadelor zigomatice (fig. 3).

Acest etaj incadreaza: fruntea, tamplele, bosele frontale, arcadele sprancenoase in calitate de cadru osos, sprancenele si ochii in calitate de organ senzorial.

Este etajul de importanta psiho-neurologica deosebita, deoarece exprima: perceptia, decizia, reflectia, inteligenta, imaginatia, creatia.

Vestibularele si zonele morfo-anatomice integrate in segmentul frontal sunt elementele de analiza fizionomica cu interpretare caracterologica.

Pentru interpretare folosim aspectul fruntii (fruntea cu bosele frontale¹⁾, culoarea, stralucirea si expresivitatea ochilor, tonicitatea si miscarile muschilor pielosi ai fruntii. Sunt muschii care misca sprancenele, pleoapele.

In raport de "dilatarea" sau "retractia" morfo-anatomica a fruntii, dupa aspectul vestibularelor, putem "citi" etajul superior cerebral si descrie portretul caracterial psiho-neurologic.

De exemplu:

- apreciem atitudinea de deschidere, de intelegere, de acceptare si receptivitate pozitiva a ambientului socio-familial, sau a factorilor de mediu. Este fizionomia fronto-cerebrala pe care caracterologul, psihologul o denumeste "plasticitate", "dilatare", sau "primaritate (a se vedea definirea notiunilor si datele din tabel);

- atitudinea reticenta fata de evenimentele socio-familiale, refuzul categoric de integrare in diversele actiuni socio-economico-culturale, recul fata de prezenta unor factori incomodanti in ambiental. Psihologii si caracterologiii denumesc un astfel de etaj fronto-cerebral "retractare", "secundaritate" sau "sejunctivitate".

R. Mucchielli (1963), folosind terminologia bio-psiho-neurologica mentionata, a elaborat un "sablon" - tabel de interpretare fizionomica a etajului frontal-cerebral (tabel 1).

In raport de dinamica muschilor pielosi ai fruntii si vestibulalelor din segmentul frontal si dupa aspectul morfo-anatomic, apreciem atitudinea de deschidere sau reticenta a individului, stabilim trasatura spre concret sau abstract.

Trasatura spre concret - este concretul care exprima:

- latura senzoriala - capacitatea persoanei de a retine elementele generale, de suprafata a persoanelor sau obiectelor care-l inconjoara;

- latura logica - este capacitatea persoanei de sinteza

¹⁾ Bosa frontala - ridicatura pe suprafata osului frontal. Sunt porminente osoase

frontale, cu aspect plan convexe.

a fenomenelor esentiale a obiectelor, de a le analiza in complexitatea lor.

- Trasatura spre abstract. Este capacitatea persoanei de a reflecta asupra proprietatilor esentiale, de a generaliza un fenomen, un proces, un mecanism, o actiune, de a elabora un concept ideal asupra acestor fenomene. Este capacitatea de maxima generalizare a notiunilor, a actiunilor, a proceselor, a fenomenelor.

Atitudinea de "dilatare-retractare" si "concret-abstract" sunt corect interpretate daca respectam criteriile si aspectul fizionomic descrise de Mucchielli.

Etajul mijlociu si atitudinea fata de semen

Este etajul care, fizionomic, exprima latura afectiva a omului.

Este cuprins intre doua planuri sau diametre:

- planul bizigomatic obtinut prin unirea reperelor antropometrice zighion de la nivelul epofizelor zigomatice;

- planul bigonion care uneste reperele gonion de la nivelul mandibulei (fig, 3).

In etajul mijlociu sunt incadrate: nasul, gura cu buzele, ce pot fi analizate si interpretate caracterologic. Acest etaj exprima natura introvertita ("ingusta") sau "extrovertita" (clara, deschisa, aerata).

Caracterologic, etajul mijlociu exprima predilectia persoanei analizate spre conciliere sau opozitie.

Concilierea este capacitatea persoanei de intelegere si usor de induplecat, este impaciuitoare. Urmareste aplanarea divergentelor si rezolvare pasnica a conflictelor.

Opozitia este raportul contradictoriu dintre doua idei, dintre doua conceptii sau ipoteze. Este contrastul comportamental fata de semen. O asemenea persoana considera ca numai ideile, conceptiile si actiunile proprii sunt corecte.

TABEL I

Trasaturile de caracter in raport de plasticitatea (dilatarea) si

sejunctivitatea (retractarea) etajului frontal-cerebral

(dupa R. Mucchielli, 1963

¹⁾ Bara de reflectie - este zona mediana a fruntii cu aspect concav, sau o

depresiune marcata (delimitata) de un rid orizontal in zona

mediana.

Daca depresiunea este foarte pronuntata se numeste "bara de

oprire" (denumire data de Corman), inhiba actiunea.

²⁾ Bombare supraorbitara - este zona de deasupra arcadelor sprancenoase, unde

frontalul se bombeaza. Apar proeminente.

Dupa aspectul gurii, buzelor, nasului si dinamicii muschilor bruccinatori si ai obrajilor, segmentul mijlociu, caracterial, exprima trasatura de incredere-sociabilitate sau neincredere-insociabilitate. Sunt trasaturi ce exprima capacitatea de adaptare sau neadaptare a persoanei, de a trai intr-un mediu, socio-familial dat, de a se integra sau nu la factorii externi.

In tabelul care urmeaza, Mucchielli expune criteriile de analiza si interpretare a etajului mijlociu.

TABEL II

Trasaturile de caracter raportate la plasticitatea-sejunctivitatea¹⁾ etajului mijlociu dupa Mucchielli (1963).

¹⁾ A se revedea definitia plasticitatii si sejunctivitatii

3. Etajul inferior

Este delimitat de:

planul bigonion;

tangenta la reperul gnation (fig. 3).

Etajul inferior incadreaza o parte a mandibulei (ramura

orizontala a mandibulei) si barbia. Mucchielli considera segmentul corespunzator "Eu-lui". Maxilarul inferior poate avea o dezvoltare extensiva, o "dilatare", sau o dezvoltare redusa cu imaginea unei "retractii" (la fata triunghiulara sau hexagonala).

Daca etajul inferior este bine dezvoltat (fata de latimea fruntii), exprima forta de expansiune, de dominare a respectivei persoane, robustete. Exprima dorinta de subordonare a oamenilor, aviditatea de putere, o ambitie exagerata.

Cand etajul inferior are latimea mai mica fata de etajul superior-frontal, caracterizeaza persoana putin robusta, vulnerabila, hipersensibila, cu activitate cerebrala intensa, introverta, preocupata, in special, de satisfacerea simturilor si trairilor proprii.

Dupa gradul de "dilatare" sau "retractare" a etajului inferior, putem identifica trasaturile de tip plasticitate sau sejunctivitate.

Plasticitatea exprima trasaturi ca: optimism, sociabilitate, de deschidere si conciliere la factorii socio-familiali.

Sejunctivitatea exprima refuz, recul. Persoana neconcilianta, obstructiva.

In tabelul III prezentam, sintetic, criteriile de interpretare caracterologica.

TABEL III

Trasaturile de caracter in raport de

plasticitatea sau sejunctivitatea etajului inferior

(dupa Mucchielle, 1963)

De retinut urmatoarele (foarte important):

Fizionomia etajelor faciale permite "citirea" morfo-psiho-neuronala a trasaturilor de caracter si manifestarilor comportamentale. Asa cum s-a observat, aceste trasaturi sunt dependente de echilibrul proportiilor dimensiunilor intre cele trei etaje, sau dependente de neproportionalitatea dimensiunilor.

Trasaturile de caracter sunt dependente si de armonia sau dezarmonia morfologica a viscerocraniului si vestibularelor fetei. Analiza si definirea "portretului" caracterial numai dupa aspectul segmentelor faciale, ar fi incompleta si cu unele erori. Pentru o portretizare corecta si completa a trasaturilor de caracter este necesara analiza generala a fetei, nu fragmentata pe etaje. Analiza etajata a fetei are valoare dar nu ne da generalul facial. De ce? Pentru ca aspectul general al fetei poate exprima trairile psiho-neurologice ale individului examinat. Exprima reactiile momentelor de bucurie, de ura, de pesimism sau optimism, de excelenta comportamentala sau timiditate. Predilectie: poeti, pictori contemplativi, pescari.

Fizionomia totala a fetei poate exprima emotivitatea sau trasaturi ce definesc activitatea individului.

3. Trasaturi faciale la individul emotiv.

Se considera emotiva orice persoana cu sensibilitate psihica dominanta, iar comportamentul si manifestarile caracteriale determinate de cauze interne (propria constitutie genetica) si externe (factorii ambientali), a caror doza si intensitate, induc puternice reactii neuro-psihice. Emotivul este usor impresionabil, vulnerabil, suspicios, caracterizandu-se printr-o excitabilitate excesiva.

Fata emotivului are urmatoarele trasaturi fizionomice:

- finetea trasaturilor fetei in desenul lor singular mai clare;

- invelisul cutanat delicat apar "riduri" delicate, putin adanci si conturate (a nu se confunda aceste "riduri" - pliuri care apar in momentul reactiilor psiho-neurologice cauzate de contractia muschilor faciali, cu ridurile de batranete, constant prezente);

- o mobilitate a muschilor pielosi ai fetei si mimica dinamica;

- vibratilitatea formelor vestibulare. De exemplu conturul gurii, al ochilor, sprancenelor si genelor, au o expresivitate calda, discreta. Ridics si arcuieste sprancenele.

Emotivul este un flegmatic.

4. Trasaturile faciale ale non-emotivului.

- Trasaturile faciale ingrosate in desenul lor singular.

- Tegumentul pielii cu aspect grosier, iar porii sunt spatiati si vizibili;

- lipsa de finete in insertia muschilor pielosi ai fetei, imobilitate spontana a fetei si inertie naturala a mimicii;

- pliuri cutanate grosolane, adanci, groase, vizibile;

- sprancenele apropiate si orientate in jos, privire atona, gura retractata si buzele subtiri in momentul receptarii semnalului excitant;

- ten palid si mat;

- contractia etajului inferior, gracilitatea orbicularului;

- emana un "singe rece", lentoare accentuata (foarte lent) si mult calm.

5. Trasaturile individului activ.

Se caracterizeaza prin (dupa Mucchielli);

- consistenta carnatiei si relieful fizionomic care exprima gradul de activitate. Carnatia faciala este moale, relief uniform rotunjit, fara riduri sau pliuri, care confirma o stenie accentuata;

- un echilibru dimensional intre cele trei etaje faciale. Fata putin inalta, un aspect rotund sau patrat.

- o fermitate in contractia muschiului patrat al barbiei;

- oblicitatea fantei ochilor, muschiul de la marginea pleoapei inferioare reliefat;

- nas ferm si reliefat, gura stenica cu buze ferme si stranse. Muschii orbiculari ai gurii sunt activi, comisura dreapta.

Este rece, necomunicativ, prefera introspectia. Reactioneaza violent, dur la excitantii interni sau externi. Are usurinta deosebita de a actiona, de a trece de la idee la actiune. Are usurinta de a exercita o sarcina mai putin placuta sau plictisitoare, dar constient de necesitatea executiei ei.

6. Trasaturile individului non-activ.

Are un facies cu asimetria celor trei etaje:

- fata relativ alungita (ovala);

- moliciunea musculara cu flasciditatea unor curbe faciale. Muschiul mot al barbiei contractat;

- ochii au oblicitate (fantele palpebrale inclinate in jos si in afara, cu reliefarea muschiului preseptal de sub pleoape);

- nas tombat, gura moale, buze interdeschise cu coborarea cloazonului buzelor.