Prima copilarie

PRIMA COPILARIE

Copilul dumneavoastra incepe sa fie constient de el insusi, de faptul ca s-a nascut. Sa comparam aceasta constienta de sine cu o pereche de ochelari. Pentru fiecare din cele 4 etape ale dezvoltarii pana la varsta de 6 ani, copilul adapteaza o noua lentila ochelarilor sai. Lentila care corespunde fiecarei etape se adauga peste precedentele.

Sa examinam lentila primei varste. Aceasta perioada incepe cu nasterea si se prelungeste pana in momentul in care copilul stie sa mearga. Pentru cea mai mare parte a copiilor aceasta perioada coincide cu primul an. Pentru cei care incep sa mearga foarte devreme, ea corespunde primelor noua luni; primelor 16 luni pentru unii copii, mai tardivi.

Unele mame privesc poate copilul in aceasta perioada initiala si isi spun: "Nu se gandeste la nimic important. La urma urmei, un bebelus nu-i decat un bebelus. Cea mai mare parte a timpului o petrece dormind. Cand se trezeste ii dam sa bea, il schimbam, il inbaiem. Asta-i viata unui bebelus. Este inca mult prea tanar ca sa invete ceva."

Nu exista greseala mai mare. Departe de faptul ca este prea tanar pentru a invata, copilul incepe sa invete din momentul in care se naste. Optica constiintei de sine s-a format inainte de a deschide ochii. In timpul acestei etape care este prima varsta, ceea ce copilul capata cel mai important, este viziunea fundamentala a vietii. Din punctul sau de vedere de bebelus, isi stabileste propria filosofie a vietii si sentimentele esentiale asupra a ceea ce inseamna faptul de a trai.

Increderea sau neincrederea, sentimentul profund care se va stabili la copil, este determinata de mediul pe care i-l oferiti. Acest mediu va constitui un element al sistemului optic al constiintei de sine, prin care va vedea lumea. Daca i se da, in aceasta perioada, o pereche de "ochelari optimisti", va deveni un adult optimist. Daca nu, atunci copilul va deveni un adult pesimist.

Primul an este de o importanta de-a dreptul cruciala, mai mult chiar decat etapele ulterioare ale dezvoltarii sale psihologice. Asta deoarece micutul depinde complet de dumneavoastra in ceea ce priveste universul sau.

Indata ce incepe sa mearga, incepe sa exercite un control mult mai mare asupra mediului sau. Invatarea exprimarii verbale va largi si mai mult acest control. Dar, un copil mic actioneaza putin asupra mediului inconjurator. Dvs. sunteti aproape singura persoana care hotarati ce va deveni.

Ce trebuie sa-i asigurati bebelusului? Ce trebuie sa faceti pentru a dezvolta la maxim posibilitatile copilului dumneavoastra? Daca dumneavoastra, ca parinti, va dati seama cand nevoile fundamentale ale copilului sunt satisfacute, acesta va atinge gradul cel mai mare de dezvoltare. Sa vedem, deci, care sunt aceste necesitati fundamentale.

Cea mai mare importanta o are nevoia de hrana. Bebelusul resimte foamea ca pe o realitate intensa si imediata. De foarte tanar, sa zicem la varsta de o luna, senzatia dureroasa de foame il trezeste. Dupa ce a baut, readoarme pana ce durerile provocate de foame il trezesc din nou. Apoi perioadele de veghe se prelungesc: nu mai adoarme imediat dupa ce a baut. Cum sa va comportati in fata acestei nevoi alimentare? Foarte simplu: satisfaceti-o. Pare extrem de simplu, si este de fapt simplu, dar societatea a complicat inutil ceea ce la inceput era un demers foarte natural pentru mame si copii.