Stresul psihologic in penitenciar

Stresul psihologic in penitenciar

Butoi, T. (2000), stresul reprezinta un "raspuns al organismului la orice solicitare" (presiune, incarcare, aparare, solicitare). Hans Selye (1907-1982) a definit in 1935, pentru prima data termenul de stres. In acceptiunea sa stresul este o caracteristica a materiei vii, lipsa totala de stres fiind echivalenta cu moartea, (Matthews G., Deary J., Whiteman M.C., 2005).

Termenul de stres apare intr-o dubla utilizare. Una se refera la situatia stresanta, (presiunile, constrangerile, privatiunile), cealalta are in vedere starea de stress a organismului (suferinta, uzura lui, etc).

Se spune despre un individ ca este stresat cand se simte amenintat, frustrat, incapabil sa faca fata unor solicitari crescute. Cand accentul cade pe situatie, factorii provocatori, se are in vedere de obicei caracterul lor neobisnuit, neasteptat, agresiv, (Florian Gh., 1996).

Majoritatea infractorilor veniti pentru prima oara in penitenciar sunt deprimati si dominati de nevrotism; izolarea sociala reprezinta un comportament care tradeaza atmosfera stresanta in care este individul. Prin acest comportament se exercita in mod diferentiat influienta stresanta asupra conduitei, nu numai in functie de particularitatile individual, dar si de relatiile dintre persoanele aflate in aceste conditii.

Comportamentul oamenilor aflati in captivitate, undestresul atinge limitele extreme, este determinata de complexitatea de factori care nu pot fi indentificati decat socio-cultural.

Stresul nu reprezinta numai o stare nervoasa, nu este intotdeauna consecinta unei actiuni nocive, efectul stresului persista si dupa incetarea influientei stresorului. Rezistenta la stress este diferita de la individ la individ.

Anxietatea si depresia contribuie la mentinerea unui nevel inalt de nevrotism, astfel de indivizi sunt sensibili la reactiile emotionale negative la diversele hartuieli si suparari din partea celor din mediul carceral, (Matthews G, Deary J, Whiterman M.C., 2005).aceiasi autori confirma ca exista dovezi care ar atesta asocierea nevrotismului cu tulburari de comportament care sunt atribuite partial stresului. Infractorii cu un nivel ridicat al nevrotismului, sunt mai predispusi la suicid.

Enachescu C-tin (2007), afirma ca un alt corelativ al nevrotismului este reprezentat de probleme sexuale, cu care infractorii mai ales cei de lunga durata se confrunta, de asemena cu nevrozitatea, culpabilitatea, inhibitia.

Unii specilsti afirma ca nevrotismul este asociat cu dificultatile de interactiune cu alte personae si cu o calitate mai slaba a relatiei sociale. De asemenea exista tendinta ca nevrotismul sa aiba nivelul mai inalt la anumite tipuri de criminali cum sunt inadaptatii social precum si alcoolici si la drogati s-a constat un nivel scazut al stimei de sine care se asociaza cu sentimental de disperare.

Restrangerea spatiului de miscare a infractorului in celula, supraglomerarea, schimbarea permanenta a colegilor de camera, lipsa subiectelor de discutie, lipsa unui spatiu de intimidate, nesatisfacerea nevoilor si chiar privarea lor genereaza infractorului mai ales indivizilor cu personalitati slabe, genereaza stres, pe care o suporta foarte greu.

Butoi, T., (2000), enumera cateva surse de stress prezente in penitenciar:

-cea mai mare presiune asupra detinutului vine din pozitia in care este privit mediul penitenciar, daca este privit ierarhic, marea majoritate a detinutilor se afla pe ultima treapta, asupra lor actionand raporturile de putere si inegalitate. Aceasta asimetrie este permanenta sursa de stres;

-o alta sursa de stres este atitudinea administratiei;

-a nu avea nimic de spus pentru propriul destin;

- intoleranta fata de individualitate este stresanta; daca un detinut vrea sa fie in echipa el trebuie sa se alature nu numai fizic ci si emotional, ceea ce inseamna sa se conformare si supuna sentimentelor si atitudinilor  lor.

-monotonia activitati, a programului zilnic, respectarea regulamentului.

Se realizeaza sentimente de simpatie si de antipatie intre acesti indivizi de camera.

O alta manifestare a individului care poate trada prezenta stresului este reprezentat de plictiseala si depresie. Depresia se poate cunoaste dupa strarile de tristete, ingandurare si existenta unei priviri ratacite.

Prin tristete se intelege afectele, emotiile, starile de tristete pe care le traiesc la un moment dat o mare parte din infractori ceea ce ei insisi numesc "deprimare". Plictiseala se caracterizeaza printr-o lipsa de interes, si senzatia ca timpul nu se mai scurge, ca nu serveste la nimic sa faca eforturi pentru a obtine ceva. Plictiseala reprezinta un scut de protectie impotriva emotiilor si pulsiunilor traite cu o intensitate excesiva (Marcelli D, Berthaut,2007)