SENZATIA
1. Definitia senzatiei
Senzatia este primul nivel psihic de procesare a
informatiei despre proprietatile obiectelor si fenomenelor
lumii externe si despre starile propriului nostru organism. Este
sursa primara a cunostintelor. Altfel decat prin senzatii
nu putem dobandi nici un fel de date despre realitatea inconjuratoare
si despre propria noastra existenta fizica. In disputa
lor cu rationalistii care sustineau existenta ideilor
innascute inaintea oricarei experiente, senzualistii au
demonstrat ca "nu exista nimic in intelect, care mai inainte sa
nu fi existat in simturi" (J. Locke).
In psihologia clasica avem disputa dintre scoala
asociationista care absolutiza rolul si statutul senzatiei
considerand ca intreaga noastra viata psihica este o
suma de senzatii, si scoala gestaltista care nega
existenta ca atare a senzatiei, absolutizand perceptia.
In prezent, se admite ca senzatia este, din punct de
vedere genetic, primul proces psihic de cunoastere, ea reflectand
proprietati singulare ale stimulilor modali specifici - din
afara - si ale starilor organismului propriu. Ea ne permite
sa diferentiem un stimul de altul, un obiect de altul, dar nu sa
si le identificam.
2. Proprietatile senzatiilor
Ca proces psihic constient, senzatia se
caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:
modalitatea - senzatia este produsa de stimuli
modali specifici (luminosi, acustici, mecanici, chimici); specificitatea
informational-designativa - orice senzatie desemneaza
informational o anumita insusire a stimulului;
referentialitatea - orice senzatie ne relationeaza
si ne raporteaza la lumea externa, indeplinind o functie de
cunoastere;
intensitatea - orice senzatie are o claritate sau o
forta mai mare sau mai mica, corespunzator
intensitatii stimulului;
durata - orice senzatie se manifesta atata timp cat
dureaza actiunea stimulului;
tonalitatea afectiva - orice senzatie se
acompaniaza de o traire emotionala pozitiva sau
negativa, in functie de natura proprietatilor stimulului.
3. Tipurile de senzatii
Senzatiile se realizeaza intr-o gama
intinsa si eterogena. Dupa natura surselor care le
determina continutul informational, le clasificam in trei
mari clase:
a) senzatii exteroinformative - care reflecta
realitatea externa;
b) senzatii proprioinformative, care reflecta
starile posturale ale corpului in stare de repaus si in miscare;
c) senzatii interoinformative, care reflecta
starile mediului intern al organismului.
Senzatiile exteroinformative includ: senzatiile
cutano-tactile, senzatiile vizuale, senzatiile auditive,
senzatiile olfactive si senzatiile gustative.
Senzatiile cutano-tactile reflecta insusiri
mecano-fizice ale stimulilor care actioneaza asupra invelisului
cutanat in care se gasesc receptorii.
Pe baza informatiei despre asemenea insusiri, precum
duritatea, asperitatea, rugozitatea, substantialitatea, temperatura se
structureaza constiinta materialitatii lumii,
Receptorii sensibilitatii cutano-tactile sunt:
corpusculii Meissnner si Vater-Pacini - pentru atingere, discurile Merkel
- pentru presiune (apasare), corpusculii Krause - pentru stimulii reci,
corpusculii Ruffini - pentru stimulii calzi.
Veriga corticala a analizatorului, care produce in final
senzatia de atingere, de apasare sau de cald si rece se
situeaza in circumvolutiunea postcentrala - ariile 3, 1, 2
Brodmann.
Senzatiile vizuale reflecta proprietatile
stimulilor luminosi. Principala proprietate este lungimea de unda.
Lumina este un segment al spectrului electromagnetic cuprins intre 390 si
800 milimicroni. Prin descompunere, fasciculul de lumina face
posibila senzatia de culoare. Primul care a demonstrat acest fapt a fost
fizicianul englez Newton. Analizatorul vizual al omului realizeaza doua forme de
sensibilitate: Luminoasa si cromatica. Receptorii pentru
sensibilitatea luminoasa sunt celulele fotosensibile denumite
bastonase; receptorii pentru sensibilitatea cromatica sunt celulele
fotosensibile numite conuri. Ambele tipuri de celule receptoare se gasesc
in retina. Reprezentarea corticala a analizatorului vizual se
afla in lobul occipital, ariile 17, 18 si 19 Brodmann.
Senzatiile de culoare poseda urmatoarele
proprietati; tonul cromatic, saturatia si luminozitatea.
Culorile au efecte psihofiziologice excitator, activator (rosul,
portocaliul), relaxante (verdele) sau depresive (negrul).
Senzatiile auditive reflecta proprietatile
undelor acustice: amplitudinea - senzatia de tarie a sunetului,
frecventa - senzatia de inaltime a sunetului (sunetul este
segmentul spectrului acustic perceput de urechea omului si este cuprins
intre 18 (20) - 18.000-20.000 cicli pe secunda; sub 16 cicli avem infrasunetele,
iar peste 20.000 cicli avem ultrasunetele).
Receptorii sensibilitatii auditive se situeaza
in urechea interna, in organul lui Corti, dispus pe membrana
bazilara.
Veriga corticala a analizatorului auditiv se
localizeaza in lobul temporal, ariile 22, 41 si 42 Brodmann.
Sistemul auditiv al omului cuprinde trei subsisteme
functionale: auzul natural (sunetele fizice din natura), auzul
muzical (structurile muzicale) si auzul verbal sau fonematic (structurile
lingvistice, sunetele vorbirii).
Senzatiile olfactive reflecta caracteristicile
moleculare ale substantelor volatile (mirositoare).
Receptorii sensibilitatii olfactive se afla
dispusi in epiteliul cavitatilor nazale, iar veriga
corticala - in lobii olfactivi de pe fata fronto-bazala a
emisferelor cerebrale.
Mirosurile se realizeaza intr-o gama intinsa de
tonalitati si nuante, clasificarea lor fiind dificila.
Orientativ, putem mentiona urmatoarele grupe:
eterice (eteruri etilice si metilice, acetona, cloroformul etc.);
balsamice (flori, vanilie); aromatice (citrice, migdale); usturoiate
(ceapa, usturoi, soricioaica); torefcate (cafea arsa, paine
arsa, naftalina); neplacute (narcoticele); cadaverice (cadavru,
indol, scatol).
Senzatiile gustative reflecta
proprietatile moleculare ale substantelor solubile in apa
sau saliva (sipide). Receptorii sensibilitatii gustative
(papile) se dispun pe suprafata limbii si invelisul valului
palatin, fiind diferentiati pe patru gusturi de baza: dulce,
sarat, acru si amar.
Veriga corticala a analizatorului gustativ se afla
in portiunea postero-inferioara a lobului frontal, aria 43 Brodmann.
Senzatiile gustative sunt implicate in reglarea apetitului si in
formarea preferintelor alimentare.
Senzatiile proprioinformative includ: senzatiile
proprioceptive si senzatiile kinestezice. Primele
functioneaza la nivel semiconstient sau subconstient
si sunt determinate de pozitiile posturale ale trunchiului si
membrelor in stare de repaus, intretinand schema corporala (Eu-l
fizic); cele kinestezice se produc in cursul miscarilor si
asigura coordonarea lor.
Pentru ambele tipuri de senzatii, receptorii se
situeaza la nivelul fusurilor musculare, ligamentelor si
articulatiilor, iar veriga corticala - in circumvolutiunea
precentrala (lobul frontal), ariile 4, 6, 8 - Brodmann.
Senzatiile interoinformative includ: senzatia de
foame, senzatia de sete si senzatia de durere (viscerala).
Receptorii sunt terminatii nervoase libere dispuse la nivelul mucoaselor
si muschilor netezi. Veriga corticala se situeaza la
nivelul sistemului limbic si al portiunii bazale a lobului temporal.
Aceste senzatii semnalizeaza modificarile care
se produc in functionarea organelor interne si in starea
generala a organismului, avand un rol adaptativ esential.
2. Intrebari de autoevaluare
1. Ce este senzatia? 2. Care este
mecanismul prin care se realizeaza senzatiile? 3. Ce este o senzatie exteroinformativa?
4. Ce proprietate reflecta senzatia de culoare?
5. Ce proprietate a undei acustice produce senzatia de
inaltime?
6. Ce proprietati reflecta senzatiile
cutano-tactile?
7. Ce proprietati reflecta senzatiile
olfactive si gustative?
8. Ce semnalizeaza senzatiile proprioceptive?
9. Ce semnalizeaza senzatiile interoinformative?
R a s p u n s u
r i:
1. Reflectarea proprietatilor individuale ale
obiectelor.
2. Analizatorul.
3. Cea care ne furnizeaza informatii despre lumea
externa.
4. Lungimea de unda.
5. Frecventa.
6. Duritate, asperitate, rigurozitate, substantialitate,
temperatura.
7. Chimice.
8. Pozitiile posturale ale trunchiului si membrelor
in stare de repaus.
9. Modificari in functionarea organelor interne
si in stare generala a organismului.
36. Urmatorii sunt factori primari de risc pentru depresie cu exceptia:
a. comorbiditate medicala
b. sex masculin
c. istoric familial de boala depresiva
d. perioada postpartum
37. Medicina actuala se indreapta spre o orientare psihologica in privinta
aprecierii factorului psihic ca:
1. agent etiologic
2. factor de risc sau trigger
3. agent furnizor de sanatate
4. cauza fundamentala a bolii somatice
38. Psihologia medicala este
1. un domeniu intrinsec practicii
medicale
2. un domeniu intrinsec teoriei medicale
3. resursa importanta in ceea ce va fi medicina viitorului
4. alta abordare a unui grup de specialisti in terapia anumitor
boli
39. Domeniul psihologiei medicale poate
fi regasit in toate faptele din practica medicale unde
1. e vorba de raportul unui eveniment
traumatizant din punct de vedere afectiv (doliu, despartire)
2. in derularea tratamentului chirurgical al unei afectiuni somatice
3. in relatia medic-pacient a proiectiei
acesteia in diagnosticul, tratamentul sau urmarirea bolilor
4. in contratransferul in special cu conotatie erotica care
intervine inerent in medicina
40. Personalitatea este un concept global, o structura care are
1. o dezvoltare secventiala
2. o dinamica
3. o economie proprie
4. un anumit grad de permanenta
41. FROMM E. leaga conceptul realizarii individului de concordanta cu restul
indivizilor din comunitatea respectiva, care este in continua:
1. cautare
2. permanent progres
3. schimbare
4. goana dupa bunuri
42. Dificultatile cele mai importante in raport cu dezideratul detectarii unei
norme a sanatatii mintale sunt urmatoarele
1. tripla ipostaziere si dimensionarea
contradictorie fiintei umane
2. terapia disfunctiilor corporale este guvernata de legile naturii in timp ce
disfunctiile vietii psihice si, mai ales cele ale relationarii sociale
3. istoricitatea normelor
4. dezvoltarea fara precedent a mijloacelor de investigatie
biologica si psihologica
43. Interesul pentru adaptare din ultimele doua decade poate fi privit prin
urmatoarele perspective:
1. schimbarea in definirea starii de
sanatate
2. cresterea recunoasterii ca indivizii si nu medicii sunt si trebuie sa fie
responsabili de starea lor de sanatate
3. relationarea cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea tulburarilor
(bolilor)
4. bombardamentul informational fara precedent
44. Antonovski A definit coerenta ca: "o orientare globala care exprima masura
in care individul are un sentiment de incredere sustinut si durabil, dar si
dinamic ca stimulii care deriva din mediul intern sau extern de-a lungul vietii
sunt:
1. structurati,
2. beneficii pentru investitia afectiva si angajare
3. predictibili
4. explicabili
45. Adaptarea este promovarea cresterii si dezvoltarii umane prin utilizarea
activa a resurselor biopsihosociale fata de stresul generat de conditii
externe/interne prin
1. control
2. transformare
3. stapanire
4. prevenire
46. Adaptarea ne protejeaza in fata bolii prin :
1. eliminarea sau modificarea conditiilor
care creeaza probleme
2. scaderea considerabila a distresului pe care il transforma in stres
3. perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa
se neutralizeze caracterul ei problematic
4. pastrarea consecintelor emotionale ale problemelor in limite in limitele
bunului simt
47. Cateva din caracteristicile principale ale sanatatii mintale sunt:
1. capacitatea de a produce si de a
tolera tensiuni suficient de mari
2. capacitatea de a-si adapta conduita la diferite moduri de relatii cu
ceilalti indivizi
3. capacitatea de identificare atat cu fortele conservatoare cat si cu cele
creatoare ale societatii
4. capacitatea de a organiza un plan de actiune pentru a prelua
conducerea grupului si a-l adapta la satisfacerea propriilor aspiratii
48. Urmatoarele asertiuni sunt prejudecati privind comportamentul anormal:
1. caracterul ereditar al anormalitatii
2. intre normal si anormal s-ar putea face o delimitare neta
3. opinia ca o abatere extrema de la normal, indiferent de natura ei, este
patologica
4. boala psihica limiteaza sever capacitatea de creatie
49. Un model pluriaxial de definire a anormalitatii ar trebui sa cuprinda (dupa
Purushtov):
1. criteriul existentei la individ a unor
stari de insecuritate, teama, apatie, anxietate
2. criteriul explicarii printr-o patologie fizica a comportamentului
dezadaptativ
3. criteriul contextului social (normele si valorile socio-culturale existente
la un moment dat) in care se produce comportamentul
4. criteriul diminuarii randamentului si eficientei individului
50. Boala psihica trebuie considerata ca interesand intreaga fiinta umana in
complexitatea ei
1. biologica
2. psihologica
3. axiologica si sociala
4. religioasa
51. Din punct de vedere antropologic boala psihica va fi:
1. absenta libertatii interioare a
subiectului
2. incapacitatea de a se adapta armonios in mijlocul colectivitatii
3. imposibilitatea de a creea pentru semeni, prin si cu ei
4. neputinta de a intelege sensul fenomenelor inconstientului
colectiv
52. Domeniul psihologiei medicale a devenit pentru psihologie in tarile
puternic dezvoltate:
1. zona centrala de rezistenta
2. un concurent care tinde sa inlocuiasca conceptele psihologiei
clasice
3. un domeniu in care isi desfasoara intr-un
fel sau altul activitatea, cei mai multi din absolventii facultatilor de profil
4. un teren experimental in care noile tehnici de psihoterapie
isi gasesc aplicatia
53. Factorul psihic poate fi privit in majoritatea bolilor somatice
plurifactoriale:
1. ca factor favorizant al unor cauze organice
2. ca agent etiologic
3. ca teren vulnerabil pe care se dezvolta maladiile
4. ca agent "furnizor de sanatate"
54. Obiectul psihologiei medicale trateaza
1. procesele, sistemele si insusirile
psihice integrand si problematica generica a personalitatii, studiul
psihologiei medicale se poate restrange la domeniile relatiilor interpersonale
si ale grupurilor mici (Golu P)
2. psihologia bolnavului si al relatiilor sale cu ambianta, legaturile sale
subiective cu personalul medico-sanitar (in mod predominant cu medicul) si cu
familia
3. reactia psihica a bolnavului fata de agresiunea somatica si/sau psihica
(posibila generatoare de boala) si mijloacele psihice de tratament
4. atitudinea in fata mortii fenomenele de transfer si contratransfer,
beneficiul secundar, relatiile umane de la nivelul spitalului
55. In sfera de preocupari a psihologiei medicale intra:
1. problematica psihologica a profesiunii
medicale
2. problemele legate de dezvoltarea unor noi sisteme de testare
a imunitatii
3. problematica relatiei interpersonale
medic-pacient
4. problematica privitoare la siguranta experimentelor biologice
din cancerele care afecteaza sistemul nervos central
56. Cateva din subiectele majore in studiul psihologiei medicale (dupa British
Psychological Society):
1. functiile psihice elementare
2. psihologia sociala
3. psihologia dezvoltarii
4. diferentele individuale
57. Domeniile din care psihologia medicala isi extrage datele:
1. ancheta sociala
2. tehnici experimentale
3. convorbirea de la om la om
4. etologia
58. Domeniile de interventie ale psihologiei medicale sunt dupa Huber Winfrid
1. dezvoltarea si promovarea sanatatii
2. preventia
3. functia terapeutica
4. functia de reabilitare
59. Psihologia medicala se refera la:
1. atitudinea fata de bolnav si boala
2. atitudinea fata de sistemele de ingrijire a sanatatii, atat ale individului
bolnav cat si ale celui sanatos
3. atitudinea medicului si celor ce lucreaza in domeniul medical fata de
propria profesiune
4. suportul logistic al activitatilor medico-psihologice,
bugete, finantari
60. Care din aceste argumente sunt in favoarea folosirii termenului de
"psihologie medicala
1. prezinta un domeniu mai vast decat
psihologia clinica prin cuprinderea problematicii psihologice adiacente
bolnavului
2. prezinta mari posibilitati de esentializare si teoretizare a datelor,
faptelor si observatiilor izvorate din analiza clinica
3. depaseste aria observatiei imediate directe si individuale pastrand ca
aspect fundamental elanul relational interpersonal
4. are legatura cu alte stiinte ale omului ca antropologia,
filosofia, sociologia, fiind in acest fel un domeniu de cuprindere mai larg
chiar decat medicina
61. Psihosomatica este o conceptie medicala care sta la baza diagnosticului si
terapiei celui aflat in suferinta si care inglobeaza la un loc:
1. datele furnizate de examenul medical
"obiectiv"
2. constante biologice, date de examinare a corpului, explorari functionale
3. perspectiva psihologica
4. considerarea factorilor psihosociologici in determinismul bolii
62. Urmatoarele caractere generale caracterizeaza conceptia psihosomatica in
medicina
1. conceptie holistica (integrativa) -
unitatea dintre SOMA si PSIHIC
2. observatii clinice (confirmate de cercetari epidemiologice), date
experimentale psiho-fiziologice, neuro-endocrinologice etc
3. includerea influentei mediului social (mediata prin psihicul bolnavului)
asupra bolii (Von Uexkuell)
4. date biografice privind familia, apartinatorii, datele genetice
si fenotipice ale acestora
63. Psihosomatica contemporana a investigat si a acceptat diferite mecanisme ca
generatoare ale suferintelor psihosomatice de sorginte:
1. psihanalitica
2. cognitiva
3. adaptativa
4. developmentala
