Renasterea si iluminismul - psihologia

RENASTEREA SI ILUMINISMUL - PSIHOLOGIA

Renasterea si iluminismul ca miscare globala in stiinta, economie, drept

Reprezentanti marcanti ai filozofiei, literaturii si psihologiei renascentiste

Leonardo da Vinci: intre legenda si mit

Michel de Montagne si psihologia motivatiei si afectivitatii(noua psihologie)

Renasterea (FFF IMPORTANT) si iluminismul ca miscare globala in stiinta economie si drept((

Renasterea s-a lansat in secolul al XIV-lea in Italia, prin critica Evului Mediu de catre Parteca, primul care formuleaza conceptul de "timpuri intunecate" - tenebre, de "barbarie" medievala. Apoi Boccacio este cel dintai care defineste noua era culturala atribuindu-i meritul restaurarii literelor si artelor dupa o lunga perioada de uitare. De retinut este faptul ca termenul de Renastere vine din italiana - renascita - si inseamna renastere fiind folosit pentru prima data de autorul italian Giorgio Vasari (1550) in istoria artei. Apoi in secolul al XVI-lea umanistii francezi (J.Anergot, G. Bude, Cl. Marot, Fr. Roblais) vor relua teza contrastului dintre tenebrele medievale si noua epoca de renastere a literelor - termenul fiind folosit mai frecvent in Franta decat in Italia. Spre deosebire de toti acestia, umanistii germani, nu pot nega valoarea istorica si culturala a Evului Mediu deoarece pentru ei este perioada eroica a neamului germanic.

Reintoarcerea la spiritul filozofiei Antichitatii, studiul pasionat si influenta filozofilor

2 Reprezentanti marcanti ai filozofiei, literaturii si psihologiei renascentine

Renasterea este o perioada remarcabila in special in ceea ce priveste noile descoperiri care au rezultat din studiile empirice. In timpul Renasterii, intocmirea de harti a fost redefinita ca activitate stiintifica. Descriptii si desene foarte precise ale liniilor de coasta, porturilor si peninsulelor aveau la baza observatii amanuntite ale exploratorilor.

Niccoló Machiavelli (1469-1527) a fost secretar al cancelariei florentine si pe langa scrierile sale politice si a consumarilor activitatii sale a ramas in istorie prin sistemul sau de gandire fundamentat metafizic: natura umana este un aliaj intre bine si rau, un amestec care circula dintr-o tara in alta, civilizatia umana nu progreseaza, nivelul mediu

Una dintre cele mai importante descoperiri revolutionare din gandirea psihologica a Renasterii tarzii s-a nascut sub penita lui Juan Huarte( 1530-1592). Huarte poate fi privit in mod justificat ca unul dintre pionierii importanti in studiul aptitudinilor, al temperamentului si al diferentelor interindividuale. Cartea sa. "Examen de Inegios para las Sciencias"( "Examinarea capacitatii oamenilor de a lua rapid cele mai bune decizii" )este o lucrare de referinta pentru psihologia diferentiala.

3. Leonardo da Vinci: intre legenda si mit; trecut, prezent si viitor

Leonardo da Vinci (1452-1519) - pictor, sculptor, anatomist, inventator, om universal a fost precursor in multe domenii ale stiintei si tehnicii arata o pasiune moderna pentru adevar. Adevarul pentru el era certitudinea data de observatie si experienta. El considera ca experienta este invatatoarea celor ce au scris bine iar stiinta nu trebuia confundata cu educatia. Leonardo da Vinci considera ca fenomenele din natura sunt conduse de un strict determinism neexistand nici un fenomen din natura care sa nu aiba cauza, el a anticipat behaviorismul.

De asemenea el a sustinut ca, cunoasterea vine din experienta senzoriala, toate cunostintele omului vin prin simturi si experienta nu se inseala niciodata. De retinut este faptul ca el facea si studiu de anatomie si-si consemna observatii relative la organele interne, inima, la miscarea

Michel de Montagne si psihologia motivatiei si afectivitatii(noua psihologie)! !!!!!!

Michel de Montaigne (1533-1592) se dedica in intregime studiului omului si scrie studiindu-se pe sine si modul sau de viata, cautand sa descopere pe aceasta cale trasaturile generale ale firii omenesti.

Terapia oculta, bazata pe superstitii (religioase sau profane) era formulata si in secolele Renasterii si acceptata tacit chiar in mediile intelectuale, medicale si universitare. Astfel ca se recomandau pietre pretioase in tamaduirea bolilor: rubinul - contra otravurilor si putreziciunilor; smaraldul - fortifica memoria si inlatura poftele carnale; safirul - vindeca ulcerele intestinale etc. Se aplicau diferite terapii, terapia aerului si a pietrelor pretioase - indicate pentru prelungirea vietii si insanatosire.

Cresterea si educarea copilului. Montaigne si-a exprimat intristarea pentru practicile crude de a creste copiii al caror martor fusese in vremea sa si s-a intrebat deschis de ce curtea ignora toate abuzurile suferite de copii. El credea ca multi parinti folosesc pedeapsa nu pentru corectie, ci pentru razbunare. El a condamnat de asemenea scolile de pe vremea sa pentru disciplina stricta care era impusa. Scolile, a spus el, erau ca inchisori si elevii erau torturati de invatatori lipsiti de sentimente. Montaigne credea ca placerea este cea care ar trebui sa ii motiveze pe copii sa invete, caci prin pedeapsa ei nu ajungeau decat prosti si lipsiti de imaginatie.

Experienta nu e niciodata pura. Multe dintre eseurile lui Montaigne aduc in discutie un subiect despre experienta, care urma sa fie punctul principal de concentrare a atentiei pentru multi dintre psihologii de la inceputuri. Intrebarea care se pune este daca exista experiente pure a unor obiecte simple si elementare sau daca experienta este intotdeauna compusa dintr-o combinare de lucruri elementare. De exemplu, exista sentimentul pur de bucurie sau exista simtul pur al dulcelui? Exista elemente in experienta noastra care sa nu fie legate de alte elemente sau care se prezinta intr-o forma nealterata? Raspunsul lui Montaigne la aceasta dilema, care are la baza

Inconsistenta actiunilor umane. Ca un observator atent al comportamentului uman, Montaigne gasea ca consistenta actiunilor la nivelul indivizilor este rara, in timp ce inconsistenta este aproape o regula de actiune.                           

Renasterea a avut contributii notabile in gandirea psihologica, desi o asemenea gandire poate fi reprezentata asemenea unor insule izolate intr-o mare a ignorantei. O data cu trecerea la perioada moderna ( din 1600), vom descoperi parti mult mai usor de discernut ale unei gandiri ce are la baza idei care se intemeiaza una pe cealalta, care se leaga. Asemenea componente de gandire se vor face evidente in capitolele ce urmeaza despre empirism, rationalism si cresterea perspectivei descrierii punctuale, graduale, bine puse la punct a comportamentului. Revenind la discutia despre caile batatorite ale istoriei din Capitolul I, istoria poate fi intr-adevar uneori haotica si alteori lineara.