Psihologia Creativitatii - grile

Psihologia Creativitatii - grile

True/False


1. Caracteristicile esentiale ale produsului creator sunt originalitatea si utilitatea sociala. A *

2. S. Freud explica procesul creativ prin anularea complexului de inferioritate si prin autorealizarea individului. F *

3. Conceptele fundamentale folosite in abordarea psihanalitica pentru explicarea fenomenului creativ sunt: sublimarea, regresia adaptativa, elaborarea. A *

4. Abordarea gestaltista prezinta demersul creator ca pe unul de tip aleator. F *

5. Behavioristii apreciaza ca potentialul creator al unui individ este influentat preponderent de modul in care au fost recompensate initiativele sale creative. A *

6. Modelul tridimensional al intelectului prezentat de J. P. Guilford prezinta urmatoarea structura: 5 operatii. 4 continuturi si 5 produse. F *

7. Flexibilitatea gandirii reprezinta volumul si rapiditatea debitului asociativ sau numarul raspunsurilor obtinute. F *

8. Afectivitatea este importanta pentru demersul creator pentru ca asigura energizarea si valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale. A *

9. Temperamentul este responsabil, mai ales, de stilul activitatii, care poate fi continuu sau in salturi: A *

10. Aptitudinile speciale asigura atingerea unor performante superioare in domenii cum sunt arta, tehnica, stiinta si constituie un ansamblu de insusiri: A *

11. Aptitudinile speciale constituie o rezultanta a combinarii in grade si ponderi diferite a mai multor componente, si anume: senzoriale, psihomotrice, intelectuale si fizice: A *

12. Lehman explica declinul productivitatii creative prin interventia urmatorilor factori: reducerea flexibilitatii, diminuarea vigorii fizice, a acuitatii vizuale, a starii de sanatate, modificari ale sistemului motivelor ca urmare a raspunderilor familiale, multiplicarea sarcinilor administrative. A *

13. Dovada influentei factorilor socio-istorici, a spiritului timpului cum spunea Goethe, este existenta unor descoperiri simultate a unor cercetarori ce au lucrat independent. A *

14. In modelul Mihaelei Roco procesul creator este descris ca un proces de dezvoltare care implica 3 etape cu ponderi diferite in creatie. F *

15. Iluminarea este o etapa de rascruce, in care are loc atat fructificarea eforturilor din celelalte etape, cat si demararea activitatii de executie a produsului creator. A *

16. Efectul Zeigarnic de care vorbeste S. Bruner, desemneaza tendinta creatorului catre gasirea metodelor de rezolvare. F *

17. Factorii care sunt comuni creativitatii individuale si a celei de grup sunt: coordonatele majore (atitudini si aptitudini) si trei segmente (orientativ-motivational, operational-cogntiv, volitional-reglatoriu). A *

18. Este functionalitatea grupului influentata de performantele sau esecurile in rezolvarea sarcinilor de catre fiecare membru? A *

19. Eterogenitatea este stimulativa pentru creativitatea de grup cand este prezenta la nivel aptitudinal si motivational si omogenitatea la nivelul stilurilor cognitive, al atitudinilor, pregatirii si experientei profesionale. F *

20. Intre grupul creativ si cel necreativ se stabilesc direfente, mai ales prin ponderea de interactiuni existente in cadrul grupului: in cel creativ predomina discutiile pe tema atmosferei din grup (comportamentul sefului, nemultumirile). F *

21. In privinta marimii unui grup, s-a constatat ca un grup redus este util pentru calitatea solutiilor identificate si unul extins pentru viteza, eficienta si productivitatea activitatii respective. F *

22. Distinctia realizata de M. Roco intre grupul creator si grupul creativ este urmatoarea: grupul creativ este constituit pentru stimularea creativitatii membrilor sai, iar grupul creator este unitatea dintr-un anumit departament al unei institutii care si-a demonstrat performantele creative in mod spontan. A *

23. Personalitatea creatorului din arta face parte din categoria tipului artistic si are tendinta de a reflecta realitatea prin intermediul unor imagini concret-senzoriale, prin intermediul senzatiilor, reprezentarilor. A *

24. Una din diferentele intre creativitatea din stiinta si tehnica si cea din arta este ca, in primul caz produsul il exprima pe creator, personalitatea acestuia, iar in cazul artei sunt reflectate cerintele si scopurile mediului. F *

25. Creativitatea actoriceasca presupune imbinarea a trei dimensiuni majore: cognititiva, afectiva, expresiva. A *

26. Scalele lui J. L. Holland pentru evaluarea creativitatii prezinta doua variante: una pentru investigarea creativitatii artistice si una pentru evaluarea creativitatii stiintifice. A *

27. Prin metoda interaprecierii se pot identifica unele comportamente si performante creative, dar putem, de asemenea, sa validam prin metoda criteriului extern, rezultatele obtinute prin testele de creativitate. A *

28. Desemnarea cazurilor extreme este una din tehnicile metodei interaprecierii, prin care colegii realizeaza o ierarhie pe un anumit criteriu. F *

29. Specificul brainstorming-ului consta in separarea intre etapa de elaborare a ideilor si cea de evaluare a lor. A *

30. Este recomandat ca liderul grupului de brainstorming sa nu aiba experienta in domeniu. F *

31. In cadrul sedintei de braistorming, secretarul are ca functie stabilirea ordinii in care participantii iau cuvantul. F *

32. Spre deosebire de brainstorming, sinectica este o metoda calitativa intrucat se elaboreaza o singura idee care se ajusteaza ulterior. A *

33. Cele doua principii esentiale ale sinecticii sunt transformarea straniului in familiar si transformarea familiarului in straniu. A *

34. Metoda listelor este o metoda imaginativa de stimulare a creativitatii prin care se realizeaza matrici bi, tri sau multidimensionale: F *

35. Inteligenta simbolica permite operarea cu notiunile verbale, cu informatii sub forma intelesurilor atasate cuvintelor. F *

36. Stilul cognitiv reda modul specific in care se exprima inteligenta sau creativitatea si este influentat de experienta personala si educatie. A *

37. Ch. Hughnes apreciaza ca nevoile de dezvoltare pot motiva conduite umane, cum sunt cele din demersurile creatoare. A *

38. Intre copii superior inzestrati si ceilalti au fost inregistrate diferente la urmatoarele nivele: intelectual, afectiv, caracterial, interese, relatii interpersonale. A *

39. Creativitatea nu este neaparat o conditie a supradotarii intelectuale sau a talentului. F *

40. Creativitatea productiva presupune abilitatea de a realiza legaturi noi intre elementele deja existente. F *

41. Creativitatea este o potentialitate general umana care exista in diferite grade si proportii la fiecare persoana. A *

42. Cand intre factorii de mediu si cei ereditari exista diferente prea mari de nivel si calitate, aptitudinile speciale nu se pot dezvolta corespunzator. A *

43. Planul organizational la care se poate structura creativitatea de grup cuprinde componenta profesionala (relatiile stabilite intre membrii in scopuri profesionale) si componenta interpersonala (ansamblul conduitelor membrilor in cadrul grupului). F *

Multiple Choice


44. Termenul de creativitate a fost introdus in psihologie de catre:

a. G. Allport; *
b. J. P. Guilford;
c. E. P. Torrance;


45. Creativitatea, dimensiune complexa este:

a. latura dinamico-energetica a personalitatii;
b. latura transformativ-constructiva a personalitatii; *
c. latura relational-valorica;


46. Printre criteriile prin care putem diferentia activitatea creatoare de cea reproductiva exista si urmatoarele:

A tipul de experienta preferat (experientele noi, neuzuale); *
B domeniile de activitate alese;
C natura obstacolului ce trebuie depasit (situatii problematice noi); *

a. A+B+C
b. A+C *
c. B+C


47. Factorii interni ai gandirii creatoare amintiti de C. Rogers sunt:

A toleranta la ambiguitate; *
B autoevaluarea produselor activitatii; *
C conformismul;
D aranjarea spontana si inedita a elementelor; *
E dependenta de grup.

a. B+C+D
b. A+B+D *
c. C+D+E


48. In psihologia romaneasca exista un model factorial al creativitatii, model ce-i apartine lui:

a. T. Vianu;
b. M. Ralea;
c. P. Popescu-Neveanu. *


49. Trasaturile caracteriale importante pentru stimularea creativitatii sunt:

A perseverenta; *
B constiinciozitatea; *
C conformismul;
D increderea in sine; *
E acceptarea neconditionata a normelor de grup.

a. C+D+E
b. B+C+D
c. A+B+D *


50. Printre conditiile socio-economice si culturale stimulative pentru creativitate amintim:

A un nivel ridicat de aspiratie al grupului; *
B aderarea stricta la normele grupului;
C conditii socio-economice medii. *

a. A+B
b. B+C
c. A+C *


51. Modelul lui G. Wallas prezinta creativitatea ca pe un proces ce se deruleaza in:

a. 2 etape;
b. 6 etape;
c. 4 etape. *


52. In actul de creatie se impun tipurile de pregatire:

A pregatirea de specialitate; *
B cultura generala; *
C pregatirea pentru o anumita tema, problema. *

a. A+B
b. B+C
c. A+B+C *


53. Principalele surse pe care le poate folosi creatorul in literatura, in derularea etapei de pregatire sunt:

A experienta proprie de viata; *
B operele create anterior. *

a. B
b. A+B *
c. A


54. Mijloacele de exprimare ale creatorului in etapa de executie, careia ii este specific un proces de gandire imaginativa, pot fi urmatoarele:

A sunetele ordonate, astfel incat, sa redea sentimentele; *
B cuvintele aranjate in coordonate expresive logico-afective; *
C culorile, care prin combinare redau un peisaj, un personaj. *


a. A+B+C *
b. A+B
c. B+C


55. Abilitatile creatorului necesare pentru a transmite mesajul operei sunt:

A gasirea unor modalitati verificate deja, comune, pentru a reda anumite aspecte;
B stapanirea contrastelor pentru a sugera tensiunea starii interioare; *
C capacitatea de a doza elementele componente ale actiunii operei, al schitarii trasaturilor personajelor, a evolutiei acestora. *

a. A+B+C
b. B+C *
c. A+B


56. Cele mai importante criterii de evaluare ale produsului creator sunt:

A numarul elementelor componente;
B originalitatea; *
C utilitatea sociala. *

a. A+B
b. A+B+C
c. B+C *


57. M. Roco a stabilit, prin intermediul unei abordari sistemice, urmatorul numar de planuri la care poate structura creativitatea de grup:

a. 4;
b. 2;
c. 3. *


58. Printre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o sarcina pentru a fi abordata in grup mentionam:

A sarcina sa permita delimitarea partilor componente si a contributiei fiecarui membru; *
B stabilirea unor corelatii intre performantele individuale si cele de grup; *
C numar mare de membrii

a. A+B *
b. B+C
c. A+C


59. Analiza produselor activitatii, ca metoda de estimare a creativitatii la copii presupune aprecierea:

A produselor realizate de copii din proprie initiativa; *
B produselor realizate de copii la cererea scolii. *

a. A
b. A+B *
c. B


60. Calculul originalitatii la testele de creativitate poate fi realizat prin urmatoarele procedee:

A procedeul indicelui de noutate;
B procedeul indicelui de frecventa; *
C procedeul indicelui de ingeniozitate. *

a. A
b. B+C *
c. B


61. Prin metoda biografica se pot obtine informatii asupra:

A personalitatii creatorului; *
B actului creator si conditiilor creatiei; *
C natura, geneza si specificul activitatii creatoare. *


a. A+C
b. A+B+C *
c. A+B


62. Metoda caselor de evaluare a fost elaborata de:

a. M. Roco;
b. J. P. Guilford;
c. F. Barron. *


63. M. Stein considera ca metodele psihoterapeutice influneteaza creativitatea in urmatoarele directii:

A eliberarea creativitatii potentiale; *
B relanseaza creativitatea manifesta candva dar care s-a blocat; *
C asigura mentinerea in forma optima a creativitatii active; *
D permite gasirea unei singure solutii creatoare;
E permite selectia prealabila a solutiilor deja identificate.

a. B+D+E
b. A+B+C *
c. A+C+E


64. In etapa luminii rosii, se realizeaza evaluarea ideilor emise, considerandu-se ca sedinta a avut succes atunci cand au fost selectate:

a. 30-40% din ideile emise;
b. 50% din ideile emise;
c. 10-15% din ideile emise. *


65. Braisntorming-ul poate fi aplicat in domeniile:

A productie; *
B cercetare; *
C invatamant. *

a. A
b. A+B+C *
c. B+C


66. Sinectica, una din metodele de stimulare a creativitatii a fost elaborata de :

a. Al. Osborn;
b. M. Roco;
c. W. J. Gordon. *


67. In cadrul discutiei Panel auditoriul poate interveni in discutiile purtate de esantionul panel prin intermediul:

a. unor biletele pe care se trec doar intrebari;
b. unor cartonase de diverse culori pentru intrebari, sentimente, informatii; *
c. luarilor de cuvant in ordine alfabetica.


68. Lista interogativa, utila pentru stimularea debitului creativ si alcatuita din 9 categorii de intrebari a fost elaborata de:

a. E. P. Torrance;
b. W. J. Gordon;
c. Al. Osborn. *


69. Definirea supradotarii a fost realizata in psihologie prin mai multe modalitati:

A obiectiv; *
B subiectiv;
C descriptiv; *
D comparativ. *

a. B+C+D
b. A+C+D *
c. A+B


70. Printre atitudinile creative dominante identificate de M. Roco sunt:

A interes fata de nou; *
B atractie fata de problemele obisnuite, uzuale;
C dependeta in gandire si actiune;
D nonconformism; *
E perseverenta. *

a. A+B+C
b. A+D+E *
c. B+E


71. Printre blocajele metodologice ale creativitatii amintim:

A fixitatea functionala; *
B teama de a nu gresi;
C rigiditatea algoritmilor. *

a. B+C
b. A+C *
c. A


72. Chestionarul Minnesota, ca metoda de evaluare a creativitatii la copii presupune estimarea activitatilor:

a. realizate din proprie initiativa; *
b. realizate la solicitarea anumitor persoane (profesori, parinti).


73. Asociatiile de tip creativ identificate de Mednick sunt urmatoarele:
a. serendipitatea; *
b. asemanarea; *
c. medierea prin simboluri. *

a. a+b+c *
b. b+c
c. a+c


74. Din punct de vedere al rezonantei intime, ca factor stilistic al personalitatii, se considera ca stimulator pentru creativitate este tipul:
a. centripetal orientat
b. centrifugal orientat
c. ambiegal orientat *


75. E. P. Torrance apreciaza ca productivitatea de tip creativ presupune o imbinare a caracteristicilor femeilor cu cele ale barbatilor si anume:
a. sensibilitate si deschidere fata de probleme; *
b. independenta si divergenta gandirii; *
c. dorinta de contacte sociale;
d. dependenta de grup.

a. a+b+c+d
b. a+b+c
c. a+b *
d. b+c


76. Varsta unui grup este benefica pentru creativitate atunci cand este de:
a. 1-2 ani
b. 4-6 ani
c. 3-5 ani *
77. Studiul de caz poate fi folosit:
a. in scop diagnostic; *
b. in scopul stimularii creativitatii; *
c. nici unul.
a. c
b. a+b *
c. a


78. Brainstorming-ul ca metoda de stimulare a creativitatii a fost conceputa de:
a. G. Allport
b. Al. Osborn *
c. E. P. Torrance


79. Srategiile euristice ce pot fi folosite in sedintele de sinectica sunt:
a.serendipitatea;
b.empatia; *
c.inversiunea; *
d.analogia si evaluarea; *
e. asociatia.
a. a+b
b. b+c+d+e
c. c+d+e
d. a+c+d+e
e. b+c+d *


80. Modelul tridimensional al intelectului, util in descifrarea structurii intelectului a fost elaborat de:
a. G. Allport
b. J. P. Guilford *
c. J. Piaget


81. Inteligenta semantica permite operarea cu notiunile:
a. figurale
b. Verbale *
c. nonverbale


Completion


82. A. Munteanu propune o abordare pe verticala a creativitatii, in care putem distinge urmatoarele nivele: creativitatea expresiva, creativitatea productiva, creativitatea inventiva, creativitatea inovativa si creativitatea.. emergentiva*.

83. Asociationistii definesc fenomenul creatiei ca pe un proces de .. asociatie *. intre anumite elemente, prin care se ajunge la combinatii noi.

84. Intelegerea unei probleme in demersul de gasire a solutiilor de tip creativ este prezentata de gestaltisti ca fiind realizata prin intermediul. intuitia *
.

85. Prin modelul tridimensional al intelectului J. P. Guilford introduce notiunea psihologica de . gandire divergenta *.

86. Un factor intelectual important pentru creativitate este gandirea convergenta *..cu rol in asimilarea informatiilor, ducand la asigurarea unui nivel corespunzator mecanismului creativ.

87. Factorul stilistic al personalitatii ce reda modul in care experientele traite se reflecta la nivel individual este. rezonanta intima *


88. Factorul de natura biologica ce indica nivelul superior pana la care se pot dezvolta potentele creative, fara a garanta in mod obligatoriu atingerea acestora este.. ereditatea *
..

89. climatul creativ *reprezinta ansamblul particularitatilor ambientale, materiale si psihosociale ce pot influenta creativitatea.

90. .. incubatia *.este o etapa a procesului creator de asteptare, in care creatorul, desi racordat la problema, isi muta terenul de confruntare din zona constientului intr-o zona mai obscura a psihicului.

91. Al Rosca explica prin fenomenul. perseveratia *aparitiile bruste ale solutiilor creatoare, fenomenul desemnanmd ansamblul proceselor asociative care au fost incepute cand s-a incercat rezolvarea problemei si care continua intr-o anumita masura, chiar cand atentia este orientata in alta directie.

92. iluminarea *.este etapa de aparitie brusca a solutiei la o problema aflata in centrul preocuparilor creatorului, fiind o pendulare intre planul afectiv si cel cognitiv.

93. R. L. Merton vorbeste de fenomenul serendipitatea *. pentru a descrie fenomenul de aparitie brusca a solutiei creatoare in mod intamplator, intr-un moment in care nu era in centrul atentiei creatorului.

94. Etapa de .. verificare *.este etapa prin care este obiectivata, materializata ideea creatoare intr-un fapt explicit, perceptibil.

95. .. verificarea *.presupune o confruntare permanenta intre modelul mental si rezultatele incercarilor de a pune in practica acest model.

96. . . syntalitatea ,sintalitatea. * de care vorbea R. B. Cattell desemneaza personalitatea grupului, prin care sunt delimitate aspectele psihosociale rezultate din dinamica grupului respectiv.

97. Tipul. ganditor *.de personalitate, reprezentat de cercetatori si inventatori realizeaza reflectarea realitatii prin imagini abstracte, create prin limbaj.

98. In tehnica reactiile publicului fata de produsele create sunt exprimate in termeni.. practici.*.

99. Intre creativitatea stiintifica si cea tehnica exista relatii de interconditionare * deoarce tehnica este influentata de teoriile stiintifice si asigura conditii pentru aplicarea conceptelor si a teoriilor stiintifice.

100. .. desemnarea cazurilor extreme *..este una din tehnicile metodei interaprecierii prin care evaluatorii, raportandu-se la un anumit criteriu stabilesc, in numar echitabil, care sunt primii si ultimii indivizi dintr-un colectiv.

101. Metoda. longitudinala *are ca scop stabilirea biografiei stiintifice a profilului psihologic al unei persoane creatoare, pe baza datelor culese zilnic sau la intervale apropiate, datele fiind obtinute prin observari si examinari sau reexaminari ale aceluiasi subiect la diferite varste sau perioade succesive.

102. Terapiile individuale pot fi folosite pentru inlaturarea anxietatea *.care poate fi inhibitoare, frenatoare pentru actul creatiei, asigurand dobandirea unui tonus psihologic constructiv.

103. Terapia. cognitiva *..poate corecta distorsiunile, erorile de gandire, care pot fi inlocuite cu interpretari mai flexibile, foarte utile pentru demersul creator.

104. Metoda . metoda marionetelor *..este o metoda asemanatoare cu psihodrama, in care transpunerea in rol a subiectului se realizeaza prin intermediul marionetelor.

105. Metoda. Philips 6-6; Philips 66 *.este un blitzbrainstorming prin care grupuri mari, eterogene, de 30-50 persoane sunt impartite in grupuri de 6 membri in care problemele sunt discutate timp de 6 minute.

106. Datorita fenomenului. Condorcet *.are loc retusarea si ajustarea raspunsurilor date de catre experti in cadrul metodei Delphi.

107. Metoda Frisco *.se bazeaza pe principiul brainstorming-ului regizat in care fiecarui membru al grupului i se atribuie un rol.

108. Pentru E. P. Torrance potentialul creativ se contureaza la nivel optim atunci cand exista un anumit prag minim al inteligentei de aproximativ. 120 *..

109. . .. originalitatea *este abilitatea de a produce idei si imagini noi, de a gasi solutii noi, fiind una din dimensiunile gandirii divergente.

110. Inteligenta . inteligenta sociala *.este o forma a inteligentei importanta pentru profesori, psihologi, medici si asigura intelegerea atitudinilor, dorintelor, intentiilor, perceptiilor personale si ale celorlalti.

111. In Sociodinamica culturii, A. Moles, formuleaza teoria. teoria nivelului cultural*.in care vorbeste de straturile culturale dintr-o populatie, prin care se reflecta ponderea creatorilor in raport de instructia si nivelul cultural al diferitelor segmente sociale.

112. In 1977 este elaborat un model al supradotarii intelectuale, model ce-i apartine lui Renzulli *si care prezinta dimensiunile esentiale ale supradotarii: aptitudinile intelectuale; latura afectiv-motivationala; creativitatea.

113. Cea mai cunoscuta clasificare a fazelor creativitatii, in care se vorbeste de 4 etape este cea a lui .. G. Wallas ;G Wallas ;Wallas *
.

114. Dimensiunea stilistica a intelectului ce reflecta modalitatea de reactie a proceselor cognitive la problemele ce urmeaza a fi rezolvate este. aprehensiunea *..

115. .. procesul creator. *..desemneaza apectele psihologice ale activitatii creative, mecanismele si dinamica psihologica a creatorului, de la aparitia problemei la realizarea produsului creativ, obiectivizarea ideii creatoare.

116. .. prepararea ; pregatirea *este o etapa a procesului de creatie ce presupune acumularea, adunarea materialelor necesare in celelate etape.

117. Stilul de conducere adecvat pentru stimularea creativitatii de grup este cel. democratic * prin care sunt implicati si ceilalti membrii ai grupului in rezolvarea sarcinilor de grup si se instituie un sistem de apreciere obiectiv.

118. Criteriul de validare al produsului creat este. eficienta *in tehnica.

119. Metoda Delphi ; delphi., elaborata de O. Helmer se bazeaza pe tehnica consultarilor reciproce in care sunt antrenati diversi experti care au de completat un chestionar pe o anumita tema.

120. Inteligenta. concreta.*..cuprinde aptitudinile implicate in vehicularea informatiilor figurale, centrarea find pe lucruri concrete si pe proprietatile lor.

In 1922 are loc la Paris Congresul national pentru ameliorarea soartei orbilor, la care s-a discutat asupra a numeroase chestiuni, asa ca: problema invatamantului profesional, a manualelor si a cartilor scolare s. a., dar mai ales problema organizarii invatamantului orbilor.

In Belgia instructia orbilor se facea aproape numai de biserica, institutele fiind comune pentru orbi si surdomuti, conditii care sunt defavorabile ambelor categorii de copii cu handicap senzorial, mai ales pentru primii. La Bruxelles in 1819 calugarii misericordici infiinteaza un institut cu 56 baieti orbi, iar in 1839 calugaritele misericordice infiinteaza un institut pentru 56 fete oarbe. Tot in 1819 se infiinteaza la Liège un institut laic pentru surdomuti, caruia in 1837 i se adauga o sectie pentru orbi. In 1836 la Brügges ia nastere un institut mixt. Institutul din Bruxelles si cel din Brügges au fost infiintate de abatele Carton, care s-a preocupat mult de copiii anormali si publica lucrarea Le surd-muet et ľaveugle. A. Rodenbabach, care a orbit la 11 ani, fost elev al lui Haüy, devine ziarist, apoi si deputat, publica Lettre sur les aveugles (1829) si Les aveugles et les surd-muets (1855). Orbii iesiti din institute au infiintat asociatii de patronaj, intre care Federation des aveugles belges (1886).

In Anglia, sub influenta rezultatelor lui Haüy, se infiinteaza primul institut pentru orbi in 1791 la Liverpool, iar pana spre sfarsitul secolului urmator ajungandu-se la peste o suta, astfel ca la 1896 se ajunge la decretarea obligativitatii invatamantului pentru orbi. Se foloseste sistemul braille pentru scris si tiparit. Se publica carti  literare, periodice pentru copii, altele cu caracter distractiv, religios, muzical. Au fost tiparite peste 1.000 de volume. Predomina pregatirea industriala a orbilor. Au fost personalitati cu renume si inaintea infiintarii scolilor, asa ca marele poet Milton, care a orbit la 44 de ani, renumitul matematician dr. Saunderson, care a ajuns profesor la Cambridge. Un rol insemnat in rezolvarea problemelor educative, sociale si culturale ale orbilor l-au avut dr. T.R. Armitaj si Fr. J. Campbell.

In Tarile Germanice, Dr. A. Zeune, conduce Institutul din Berlin infiintat din ordinul regelui Frederic Wilhelm, care in 1806 avea 4 elevi. In 1809, se va deschide un alt institut la Dresda, de catre Emanuel Gottlieb Flemming, un elev a lui Zeune, Dresda devenind un centru tiflopedagogic al Saxoniei; dr. Karl August Georgi, director intre anii 1832-1867, publica lucrarea Indrumator pentru tratarea adecvata a copiilor orbi in cercul familiilor lor de la copilaria timpurie si pana la cuprinderea lor in institutul de orbi, una din primele scrieri despre educatia copilului orb la varsta mica si care a dus la infiintarea primei gradinite pentru copiii orbi din lume. Aceasta institutie prescolara a fost deschisa in 1862 la Hubertusburg de catre W. Riemer, care isi descrie activitatea in cartea Schloss "Hubertusburg".

Se deschid si alte institute: in 1818 la Breslau, in 1826 la Münchein, in 1828 la Stuttgart, in 1829 la Brauscheig, in 1830 la Hamburg. In 1900 erau deja 34 institute, unde se facea instructia scolara si manuala, ca si cea muzicala. Dupa mijlocul secolului XIX se tinde spre formarea de lucratori manuali; se incearca cu cizmaria, fara a se reusi, insa se reuseste cu confectia de cosuri, franghii, perii; unele din fete lucreaza la masina de cusut sau de tricotat; in unele institute se invata si masajul; se pregatesc si organisti, acordori de pian; sunt pregatiti si invatatori, unii orbi continua pregatirea in gimnaziu si chiar la universitate; la Brauscheig ia nastere un liceu si un institut de stiinte academice. Au loc din trei in trei ani congrese pentru institutorii orbi incepand cu cel european tinut la Viena in 1873. In 1876 se formeaza o Societate pentru promovarea instructiei orbilor; iau nastere biblioteci cu carti tiparite si scrise manual.

I. Kine, fundator si director timp indelungat al Institutului de orbi din Breslau, a orbit la 10 ani, iar la 15 intra la Institutul din Berlin pe care il termina dupa 5 ani. Hotarat sa se faca institutor urmeaza Universitatea din Breslau, unde studiaza matematica istoria, geografia etc.; in 1819 este numit institutor la noul institut din Breslau fundat pentru ostenii orbiti. In 1835 face singur o calatorie de studii in 10 orase din Austria si Germania, impresiile publicandu-le sub titlul Pedagogische Reise durch Deutschland im Sommer (1837, Stuttgart).

Martin Kunz, institutor si director al Institutului de orbi din Illzach, s-a ocupat mult cu modelari geografice, a creat un atlas geografic pentru orbi si unul cu figuri de istorie naturala.

In Austria, in 1804 se creeaza primul institut pentru orbi la Viena, la care Klein a inceput cu instruirea unui orb in 1804 - Jakob Braun de 9 ani; in 1816 existand 19 institute care au caracter instructiv sau industrial (azile); scopul acestora era de a face din orb un om de sine statator, cat se poate de independent. Institutele aveau material didactic suficient, biblioteci; biblioteca din Viena detinea 10.000 volume.

J.W. Klein a incepuse cu instruirea copilului orb amintit mai sus. In 1805 publica Beschrreibung eines gelungenen Verches blinde kinder zur bürgerlichen Brauchbarket zu bilden", lucrare tradusa si in limba italiana. In 1836 publica la Viena Anleitung, blinden Kindern die nötigs Bildung in den Schulen ihres Wohnortes und in dem Kteise ihrer Familien zu verschaffen (Indrumator pentru culturalizarea orbilor in scolile locale si in familie), care va aparea ulterior in mai multe editii. In 1837 a infiintat un muzeu al intuitiei pentru orbi. A inventat scrisul prin impungere cu ghimpi, inspirat fiind de domnisoara Alignac care prin 1770 scria fratelui sau cu litere scoase in relief.

In 1910 are loc la Viena cel de al XIII-lea congres european de tiflopedagogie, la care Alexander Mell, director al Institutului de orbi din Viena, pune problema pregatirii orbilor pentru muncile agricole. Acesta va si infiinta prima scoala de agricultura pentru orbi in 1916. In anul 1929 se tine la Viena Congresul international de tiflopedagogie.

In Italia a intarziat mult ingrijirea orbilor, abia in 1818 se deschide la Neapole ospiciul pentru orbii curabili Sante Giuseppe e Lucia. In 1838, abatele Aloisiu Cofigliacchi, deschide la Padua un institut pentru orbi, iar in 1840 cavalerul Mihail Barozzi, directorul azilului saracilor, infiinteaza altul la Milano. Dupa 1859 s-au mai infiintat alte institute, astfel ca la inceputul secolului XX existau un numar de 23. Cele mai multe au fost infiintate de calugari si calugarite, statul ocupandu-se foarte putin de acestea. Erau instruiti cca. 20% dintre orbi,  urmarindu-se ca acestia sa poata scrie ortografic si fara greseli gramaticale, sa poata bine socoti. Multe institute dispuneau de un muzeu didactic cu forme geometrice, modele de animale, fructe, ierburi, unelte etc.; muzica era in atentie, considerandu-se ca un organist traieste mai bine decat oricare alt mester; in practicarea anumitor meserii numai mai muti orbi la un loc, condusi de un maestru vazator, poate avea rezultate. Doua treimi din cei instruiti puteau sa se intretina prin munca, cealalta treime avea nevoie de sprijinul societatilor de binefacere. Au fost create si societati de patronaj, asa ca Tommassco si Margherita la Florenta cu filiale la Padua, Roma si Neapole. Apar si primele periodice: Amico dei Ciechi si in braille Mentore dei Ciechi.

Luigi Vitali, preot, conduce din 1876 Institutul de orbi din Milano, scrie istoria acestui institut (800 pp.), pentru care primeste titlul de cavaler al coroanei italiene. Institutul instruia 120 de orbi si oarbe, separati unii de altii; avea orchestra si cvartet de coarde care se produc si in strainatate.

In Spania orbii sunt instruiti impreuna cu surdomutii, primii fiind mai neglijati; din cele 14 institute numai unul era de stat. Cel mai vechi institut este cel din Barcelona, infiintat in 1820; urmatorul infiintat in 1842 este cel din Madrid. Instruirea teoretica si practica este putin avansata; de exemplu, absolventii nu se puteau intretine din profesiuni muzicale.

In Portugalia, in 1889 se deschide un mic institut la Lisabona. In 1895 se deschide un atelier cu 10 lucratori orbi. In acelasi an apare si publicatia Jurnal dos cegos.

Don Aniceto Mascaro, renumit oculist cauta sa-i ajute pe orbi, scotand o brosura (1895); creeaza un sistem de scriere pentru orbi combinat din puncte si linii (punctele Braille pentru orbi, liniile pentru vazatori), in care sistem scoate Revue Mascaro.

In Olanda se face primul institut la Amsterdam (1808), considerat de importanta nationala, a carui efectiv de asistati va creste mereu, astfel ca pana in 1892 pe aici au trecut 416 baieti si 322 fete. Pentru orbii adulti se infiinteaza in 1843 un institut cu atelier cu 50-60 de lucratori barbati si femei, unde stau doi ani. Un alt atelier cuprinde 150 orbi si oarbe, unde acestia sunt adusi zilnic de acasa sa lucreze intre orele 8 si 16. Ateliere de ultimul tip sunt deschise si la Rotterdam, Haga, Utrecht, Middelburg si in alte parti ale tarii. S-a infiintat si un institut pentru orbii catolici, ca si alte societati de patronaj cu filiale prin orase. Orbii insisi au infiintat in 1895 o societate de ajutor reciproc cu 100 de membrii. In 1891 se infiinteaza o biblioteca (2000 volume), iar n 1893 incepe sa apara bilunar in Braille Blinden Vriend, care avea si un supliment muzical pentru orga sau pian.

In Danemarca, la 1811, se infiinteaza primul institut pentru orbi, caruia in 1825 i se mai ataseaza un institut de lucru si intretinerea orbilor. In 1861 se creeaza prima scoala fröbeliana pentru orbi, iar in 1863 se infiinteaza o societate pentru promovarea activitatii profesionale a orbilor. In 1883 fostii elevi ai institutului au fondat o societate de ajutor reciproc si o biblioteca.

J. Moldenhauer a studiat filosofia, a facut mai multe calatorii pentru a vizita institute de orbi si debili mintal din Danemarca. Este director al Institutului din Copenhaga din 1857 si a scris Istoricul institutului si chestiune orbilor din Danemarca de la 1811 la 1883. Intre 1867-1884, impreuna cu G. Keller, a scos "Revista de nord pentru instruirea orbilor, surdomutilor si debililor mintali" si ca anexa la "Suplimentul jurnalului scandinav al scolilor din tarile scandinave" a sos