Principalele teorii si modele privind personalitatea

Principalele teorii si modele privind personalitatea

Dupa cum a rezultat din cele expuse anterior, personalitatea - definita ca mod specific de organizare dinamica a insusirilor bio-psiho-sociale ale subiectului - este esentiala pentru intelegerea persoanei si structurilor relationale prin care aceasta fiinteaza si se manifesta activ, prin integrare in sistemul social real. In consecinta, diferitele teorii asupra personalitatii ofera implicit premisele analizei structurilor psihosociale ale persoanei, precum si ale mecanismelor de formare si evolutie a relatiilor interpersonale si sociale care circumscriu persoana in cadrul diferitelor tipuri de structuri sociale. Diversitatea teoriilor asupra personalitatii, departe de a constitui un impediment pentru aceste analize, reprezinta o baza adecvata pentru abordarea multitudinilor de aspecte si per­spective ale proceselor si fenomenelor psihosociale implicate la acest nivel al realitatii sociale. Fiecare teorie ofera o perspectiva distincta de abordare si intelegere a personalitatii ca sistem real si virtual de relatii, precum si a raporturilor sale cu structurile psihosociale si socioculturale

Teoriile asupra personalitatii indeplinesc multiple functii in cunoasterea si practica sociala:

Evidentiaza elementele prin intermediul carora se individualizeaza membrii unei colectivitati, oferind reperele cognitive si axiologice necesare autoperceptiei si cunoasterii de sine, precum si ale perceptiei, cunoasterii si comparatiei interpersonale.

Releva modalitatile de organizare a insusirilor si trasaturilor psiho­individuale si psihosociale in cadrul diferitelor tipuri de structuri ale personalitatii: structuri temperamentale, aptitudinale, caracteriale; structuri cognitive, afective, conative, motivationale, relationale, instrumental­actionale etc. Astfel, personalitatea devine un fenomen coerent si inteligibil, cu deosebite valente operationale in planul vietii personale si sociale.

Latura interna a activitații psihice nu o putem cunoaște in mod direct ci prin intermediul laturii externe, comportamentelor care devin indicatori obiectivi ai starilor, proceselor și conținuturilor mintale interne. Așadar pentru a cunoaște latura interna a activitații psihhice a persoanelor vom porni de la observarea, analiza și interpretarea comportamentelor ei pentru ca pe baza acestora sa putem extrage informații despre cauzele lor, ceea ce gandește, crede, simte, aspira, intenționeaza etc.

Structura activitații psihice - este alcatuit din unitați componente numite acțiuni, care sunt formate din operații iar acestea din acte psihice.

Acțiunile și operațiile pot fi:

Externe

o      De cunoaștere externa( au scop de pregatire a acțiunii practice)

Expliciteaza mecanismele psihice si psihosociale care stau la baza elaborarii comportamentelor, in functie de stimulii externi si factorii conditionali interni.

Identifica etapele dinamicii generale a personalitatii (formare, dezvoltare, involutie), precum si factorii care conditioneaza mutatiile si variatiile care intervin in cadrul acestui proces evolutiv.

Fac posibile predictii asupra comportamentelor persoanelor aflate in situatii determinate, in functie de particularitatile individuale si ca­racteristicile mediului social in care evolueaza; predictia comportamentala reducand apreciabil anxietatea in cadrul raporturilor interpersonale.

Faciliteaza cunoasterea si comunicarea interpersonala, oferind astfel premisele optimizarii raporturilor umane si activitatilor sociale. Totodata, pot fundamenta strategii de perfectionare a omului ca fiinta sociala si a societatii in ansamblu, in calitatea sa de mediu necesar formarii si mani­festarii personalitatii umane.

Fiecarei teorii i se poate atasa un model care are capacitatea de a sintetiza si operationaliza cadrul conceptual si legic al acesteia, amplificand si consolidand in acelasi timp suportul intuitiv necesar in practica sociala.

In continuare, vom prezenta cateva dintre principalele teorii si modele asupra personalitatii care au cea mai mare relevanta din perspectiva problematicii specifice psihologiei sociale si a practicii psihosociale, ca domeniu de aplicatie al acesteia.