Obiectul de studiu al istoriei psihologiei

OBIECTUL DE STUDIU AL ISTORIEI PSIHOLOGIEI  

1.1       Conceptul de istorie a psihologiei determinat istoric si socio-cultural

Dupa Nick, Hayes si Sue Orrell (1993) exista in prezent sase abordari principale ale psihologiei:

- abordarea behaviorista (comportamentala) ce examineaza modul in care mediul influenteaza comportamentul;

- abordarea cognitiva - ce se refera la studiul proceselor noastre mentale considerand ca pentru a intelege modul in care actioneaza oamenii este necesar sa intelegem felul in care gandesc ei, memoreaza si argumenteaza;

- abordarea biologica - se orienteaza in cercetare pe modul in care procesele fiziologice interne si structura genetica influenteaza comportamentul uman;

- abordarea sociala - se bazeaza pe studiul relatiilor si interactiunilor umane in grupuri sociale;

- abordarea dezvoltarii - modul in care oamenii se modifica de-a lungul timpului, odata cu dezvoltarea si diversificarea mediului social, tehnologic, biologic;

Stadiul oral primitiv (supt) corespunde primului semestru al vietii. Gura este atunci locul unui mod de apropiere dominant dar nu exclusiv; inglobarea inter­vine nu numai in suptul sanului matern, dar si in absorbtia prin organele senzoriale si piele a tuturor stimulilor care intra in campul accesibil copilului. Acceptarea a ceea ce i se da se realizeaza cu atat mai bine cu cat anturajul si mai ales mama sunt mai adec­vate nevoilor. Ea se insoteste de o satisfactie libidinala intensa numita "orala'. In frustrare, tensiune, asteptare, copilul invata repede sa suga o parte din propriul corp, cel mai des degetele in special degetul mare, dandu-si astfel o satisfactie autoerotica.

Stadiul oral tardiv incepe cu al doilea semestru. Incor­porarea prin miscare se substituie suptului; nu numai ca prinde placerea de a musca, dar activitatile senzo­riale si motorii ale copilului "musca' mai mult reali­tatea in relatia cu semenul, comportamentul tipic consta in a lua si a pastra. Tensiunea legata de eruptia dentara determina copilul sa muste mai mult, punandu-i insa problema de a suge fara sa muste, altfel ca mama isi retrage sanul, la aceasta se adauga iminenta sevrajului. Oricat de adecvata ar fi atitudinea anturajului, nu poate fi evitat un conflict; durerea dentara, furia impotriva mamei, furia neputintei antreneaza copilul in experiente sado-masochiste confuze, lasand impresia generala ca este distrusa unitatea cu mama. Cum uniunea intima cu obiectul implica distrugerea sa, se spune despre copil ca este ambivalent; intrucat el se intereseaza mai ales de propriul corp, se spune ca este narcisist.

Stadiul sadic anal se intinde intre al doilea si al treilea an. Tensiunile se descarca in principal prin defecatie. Satisfactia libidinala este legata de evacuarea si excitarea mucoasei anale; excitatia poate fi crescuta prin retinere. Susceptibile de a fi ori eliminate, ori retinute, materiile fecale devin obiecte ambivalente. Iesite din corp pentru a se transforma in obiect exte­rior, ele reprezinta "posesia'. Asocierea sadismului la analitate este datorata indeosebi in sensul distructiv al eliminarii si faptului ca, in invatarea curateniei, con­trolul sfincterelor devine un instrument de opozitie fata de adulti. Stadiul sadic anal este caracterizat prin ambivalenta si bisexualitate.

- abordarea umanista - pune in centrul atentiei omul si experienta sa, analizand dezvoltarea umana din punctul de vedere al dezvoltarii personale si a experientei sale subiective.

Astfel cei trei factori: ereditatea, mediul, educatia, in dezvoltarea umana ne trimit in timp la cunoasterea istoriei umane; a filozofiei pana la egipteni si vechii greci. Transmisia genetica (modalitatea prin care dobandim insusiri genetice de la parinti dar si stramosii nostri) este intarita de transmisia cunostintelor si descoperirilor efectuate de mii de ani.