Psihologie
Mutismul psihogen - electiv sau voluntarMUTISMUL PSIHOGEN - ELECTIV SAU VOLUNTAR Definitie In literatura de specialitate este descris un mutism acut (dupa momente de groaza sau panica, socuri emotive sau traumatisme fizice etc.) si unul cronic, general sau electiv, fata de anumite persoane (cadre didactice, straini etc.). A fost considerat o tulburare "psihogena" de vorbire, adica o nevroza "pur functionala", trecandu-se peste faptul ca nevroza apare pe un organ, aparat sau sistem care au compensat un deficit functional - consecutive unei leziuni sau dupa o suprasolicitare, afectand functia, in anumite conditii, ca o leziune. Mutismul electiv este o reactie nevrotica pasiva, de aparare, care se manifesta printr-o blocare a vorbirii in conditii de stress afectiv. Deci, este considerat ca o tulburare "psihogena" de vorbire. Sinonimii : mutism psihogen, mutism isteric. Forme clinice Mutismul de situatie - copilul refuza sa vorbeasca in anumite situatii. Mutismul de persoane - copilul refuza sa vorbeasca cu anumite persoane, desi vorbeste cu parintii si cu prietenii. Diagnostic diferentialDiagnosticul diferential se stabileste fata de : - surditate, in care absenta limbajului este determinata de deficientele de auz; - alalie, in care tulburarea este congenitala, are caracter permanent, iar comportamentul verbal nu se modifica in raport cu ambianta; - autismul in care comportamentul este inadecvat si lipsesc raporturile Simptomatologie Mutismul electiv se manifesta la copiii ce au in antecedente factori care au determinat formarea unei structuri neuro-psihice labile si slabe : boli somatice cronice, rasfat, supraprotectie, atitudine dezaprobatoare, jignitoare, atitudine inegala in familie si scoala, saracie verbala evidenta, deficultati de contact verbal. Mutismul electiv manifesta in perioada terapeutica momente de ameliorare, de stagnare, de regresie in functie de situatiile exterioare si factori iritativi. Cand mutismul electiv apare la o varsta mica si se prelungeste poate constitui o bariera in calea evolutiei psihice, mai ales in directia adaptarii la situatii noi de mediu, afectivitatii si a insusirii limbii. Daca se creeaza conditiile necesare, mutismul electiv este reversibil. Terapie
1.Obiective terapeurice - Asanarea conflictelor si a starilor de incordare nervoasa. - Crearea unui climat relaxant. - Crearea conditiilor stimulative pentru vorbire. - Formarea increderii in fortele proprii. - Intarirea rezistentei fizice si psihice. 2.Principii generale de organizare terapeutica - Indepartarea copilului de mediul traumatizant (scoala, gradinita). - Contact psihic pozitiv cu copilul. - Captarea increderii depline a membrilor familiei si explicarea esentei mutismului electiv si a conditiilor de agravare si ameliorare. - Desfasurarea activitatii in conditii relaxante. - Evitarea discutiilor sau aluziilor cu privire la vorbirea copilului, in prezenta acestuia. - Evitarea oricaror comparatii referitoare la performantele verbale ale altor copii. - Schimbarea centrului atentiei de la vorbire spre alte activitati. - Crearea unui cadru stimulativ pentru evolutia psihica a copilului (desen, constructii, jocuri). - Adaptarea copilului la toate mediile de vorbire. - Individualizarea masurilor terapeutice la posibilitatile copilului si la ritmul evolutiei sale. 3.Aspectele activitatii terapeutice a) Activitatea in cabinetul logopedic La inceputul terapiei se vor desfasura activitati neverbale : desen, constructii, sortari etc. Se vor alege activitatile pentru care copilul are interese si inclinatii. Se creeaza conditii de succes pentru restabilirea increderii in fortele proprii. Logopedul manifesta apropiere si intelegere fata de copil, ignorand problemele de vorbire si evidentiaza rezultatele reusite ale diferitelor actiuni. Momentul psihologic pentru iesirea din mutism se poate realiza in cadrul jocului : "telefonul fara fir", intr-o activitate de numarat daca copilul numara mai bine decat ceilalti copii, i se adreseaza o intrebare soptita la ureche si copilul poate raspunde fara sa-si dea seama ca vorbeste. In cazul manifestarii verbale a copilului este indicat sa nu fie remarcata in nici un fel, continuandu-se in mod obisnuit activitatea. Pe parcursul terapiei se vor crea noi situatii stimulative pentru copil, antrenandu-l treptat spre activitati de vorbire. Reusita copilului trebuie dirijata cu mult tact si prudenta pentru a evita recidivele care pot agrava mutismul. b) Readaptarea copilului la grupul de copii Este indicat ca la inceputul activitatii logopedice, copilul cu mutism electiv sa fie introdus intr-un grup format din copii cu dificultati mai grave si evidente de vorbire. Grupul ofera cadrul desfasurarii unor activitati nonverbale, dar in care copilul se poate manifesta spontan prin limbaj. Dupa obtinerea acceptului copilului de a participa la terapie, i se poate incredinta conducerea unor jocuri sau comanda unor exercitii de gimnastica. In cadrul grupului se pot recita poezii, se pot face dramatizari in care copilul cu mutism electiv sa interpreteze roluri potrivite cu posibilitatile sale verbale. c) Antrenarea familiei in terapie Familia este un element esential si dificil al rezolvarii problemei mutismului. Logopedul va explica in ce consta esenta tulburarii si a manifestarilor sale ca si a conditiilor de eliminare sau de agravare Familia va fi antrenata pentru : Calirea organismului copilului prin activitati in aer liber. - Restabilirea echilibrului si increderii copilului prin evitarea oricaror observatii descurajatoare. Evitarea oricaror discutii legate de vorbirea copilului. - Incurajarea preocuparilor excesive legate de starea copilului. - Crearea unui climat de liniste si armonie. In concluzie, pe tot parcursul terapiei se va urmari eliminarea factorilor care au determinat mutismul si fata de care s-a fixat reactia nevrotica prin acordarea unui ajutor psiho-pedagogic sustinut pentru a inlatura un eventual handicap intelectual si insucces scolar. De asemenea, se va urmari si echilibrarea neuro-fiziologica printr-un trament medicamentos adecvat.
|