George Halarevici (1884-1950)

George Halarevici (1884-1950)

Nascut intr-o familie de tarani din Poiana Stampii in Bucovina, face scoala primara in comuna natala, apoi urmeaza scoala normala din Cernauti.. Functioneaza ca invatator in diferite comune, ca in 1911, datorita calitatilor didactice sa fie numit profesor la Institutul de orbi din Cernauti. In 1914 pleaca pe front, de unde va fi recrutat de Alexander Mell ca profesor pentru militarii orbi care urmau un curs de alfabetizare Braille la Strass langa Viena. Pregatirea pentru viata a acestei categorii de orbi il determina sa scrie si sa publice in limba germana lucrarea Asistenta orbilor din razboi, cu deosebita privire asupra scolii agricole pentru orbii din razboi din Strass (Viena, 1916). Pe baza practicii, a experimentelor si exercitiilor aplicate pe teren demonstreaza ca orbii adulti proveniti din mediu satesc, dupa reeducare, pot sa-si continue munca de agricultori in cadrul familiilor lor. Intr-o alta lucrare, scrisa tot in germana si publicata la Viena in 1918, se preocupa de unele meserii legate de agricultura prin materia prima utilizata, descriind meseriile de impletitor din nuiele, de franghii, confectionarea de perii (Profesiile orbilor si orbii din razboi). Mai scrie tot in germana lucrarea Asistenta pentru orbi de razboi din Bucovina in cadrul asistentei militarilor orbi din Austria (Viena, 1918), in care descrie masurile luate pentru reeducarea soldatilor orbi din razboi, conditiile de viata si programul zilnic din cursul reeducarii. La Viena va urma si cursurile de pregatire pentru cadrele didactice din scolile de orbi. In 1920 se reintoarce in tara, incredintandu-i-se conducerea Institutului de orbi din Cluj, functie pe care o indeplineste pana in 1942, cand va fi numit director la Centrul pentru recrutarea militarilor orbi din razboi, cand este pensionat, fiind suferind.

In primii ani de directorat la institutul de orbi se ocupa de reorganizarea acestuia, care fusese mutat din propriile cladiri in cursul razboiului; pentru crearea conditiilor materiale optime, se va zbate pentru construirea imobilului propriu; din aceasta cauza in anul 1921 va muta provizoriu institutul in comuna Sancrai, langa Aiud, Jud. Alba, de unde va reveni in 1925, instalandu-se in noua cladire. Fiind confruntat si cu lipsa de cadre didactice, in 1921, se implica in organizarea cursurilor speciale pentru formarea de profesori, organizate de ministerul muncii, sanatatii si ocrotirilor sociale si a universitatii din Cluj, la care va preda notiunile de scriere si citire in sistemul Braille, va tine lectii model si va indruma practica tiflopedagogica a cursantilor.

Pentru popularizarea posibilitatilor de instruire a orbilor G. Halarevici editeaza in 1919 studiul tiflopedagogic Din lumea orbilor prin care pune la indemana specialistilor, a candidatilor de profesor si a publicului un important ansamblu de cunostinte despre "lumea orbilor". Isi gasesc aici loc aproape toate problemele de tiflopedagogie ale vremii - probleme de ordin istoric, de clasificare a deficientilor vizuali, a formelor si cauzelor orbirii, a educarii simturilor restante, a instructiei si educatiei copiilor orbi, a utilizarii manualelor, a profesiunilor pe care orbii le pot imbratisa, a "reeducarii soldatilor orbiti", ca si a tot ce s-a realizat pana in acel timp pentru orbi.

Alte lucrari care l-au facut cunoscut in strainatate ca specialist in psihologia deficientilor este Ľassistanse aux tares physiques, mentaux et moraux en Roumanie (Bucarest, 1938)[Asistenta deficientilor fizici, mintali si morali in Romania ] si Public Welfare, education and instruction of the Blind in Roumania (1939)[Asistenta publica, educatia si instruirea orbilor in Romania], lucrari prin care face cunoscuta activitatea si realizarile in problemele persoanelor cu handicap, in special, a celor nevazatoare.

George Halarevici s-a preocupat continuu de reorganizarea invatamantului pe baze noi. A insistat in special pe linia educarii orbului prin munca, promovand un invatamant in care sa se combine teoria cu practica. Astfel, Asezamantul de orbi din Cluj era o scoala speciala cu internat pentru minorii orbi, unde acestia urmau un an pregatitor, apoi 7 ani urmau un invatamant pentru formarea culturii generale, iar in final 2 ani de ucenicie in care deprindeau o meserie sau o ocupatie potrivita cu starea lor. Obiectele de invatamant erau: exercitii intuitive si dezvoltarea simturilor, ocupatiuni fröbeliene, exercitii de articulatie si vorbire corecta, exercitii gramaticale, citire si scriere dupa sistemul Braille,exercitii de memorie si reproducere libera, scrierea Klein, scrierea plana, sistemul Hebold, exercitii de compunere, religie, aritmetica, geometrie, istorie, geografie, stiintele naturii si fizico-chimice, igiena, educatie civica, desenul reliefat pentru orbi, modelajul, educatie fizica, muzica vocala si teoretica, istoria muzicii, muzica instrumentala (pian, armoniu, violina, violoncel, trompeta si alte instrumente); iar ca meserii erau: acordajul de pian, si violoncel, dactilografia, confectionarea de perii, impletirea de scaune, facandu-se tehnologia materialelor si a uneltelor pentru meseriile specifice.

O realizare foarte insemnata a fost instruirea de catre George Halarevici, intre anii 1923-1927, a unui orb-surdomut, Dumitru Munteanu. In trei ani elevul a ajuns sa articuleze corect, sa scrie si sa citeasca in sistemul Braille si sa intre in contact cu colectivul de elevi.

George Halarevici a acordat o importanta deosebita studiului si respectarii particularitatilor orbilor sub toate aspectele. El considera gresita atitudinea celor care nu tineau seama de acestea si aplicau tuturor aceleasi norme de ocrotire, asistenta si educatie, desi intre orbi exista mari diferente in privinta gradului de handicap vizual si al posibilitatilor intelectuale. De aceea propune organizarea de institutii diferentiate in functie posibilitatile vizuale si capacitatile intelectuale ale elevilor.

In cateva articole, G. Halarevici sustine argumentat necesitatea pregatirii profesionale a orbilor. "Toate statele - arata G. Halarevici - in articolul Cateva cuvinte despre ocrotirea si indrumarea profesionala a orbilor - au abandonat sistemul pur de protectie si asistenta, indrumand tineretul orb de ambele sexe catre o educatie speciala, pentru a invata o meserie potrivita cu starea lor. Tehnica, facand in ultimul timp progrese considerabile, a deschis orbilor accesul in diferite industrii, la o multime de ocupatiuni, in care numai prin cateva miscari ale mainilor sau picioarelor indeplinesc lucrari ce le asigura in mod demn existenta". Pentru argumentarea celor spuse, in lucrarea Ce s-a facut in strainatate pentru orbi in anul 1934, descrie unele aspecte si realizari dintr-o serie intreaga de tari.

G. Halarevici a organizat pentru prima data la noi invatamantul profesional pentru orbi la nivel de ucenicie. Astfel, in cadrul institutului de orbi infiinteaza pentru absolventii scolii generale cursuri de doi ani, cu programa scolara speciala la nivelul scolilor de ucenici cu vedere, programa in care sunt cuprinse notiuni de studiul materiilor prime si tehnologia meseriilor. Ateliere-le de practica a elevilor erau organizate pe baza de autogestiune si li se acorda o parte din venituri ucenicilor, in functie de nivelul insusirii meseriei si munca depusa. Dupa terminarea cursurilor, elevii erau supusi unui examen in fata unei comisii a Camerei de munca, de la care obtineau cartea de meserias sau cartea de maistru, care le dadea aceleasi drepturi de salarizare ca si vazatorilor.

In 1935, cu concursul lui G. Halarevici se organizeaza Filiala Cluj a Societatii sprijinul orbilor din Romania care isi fixeaza printre altele scopul de a crea un "camin si atelier la Cluj pentru absolventii Asezamantului nostru si pentru acei meseriasi orbi care au putinta sa practice o meserie invatata intr-un atelier propriu".

Pentru popularizarea realizarilor in domeniul tiflopedagogic G. Halarevici trimite din partea institutiei lucrari stiintifice, tiparituri, rechizite scolare si produse ale atelierelor la expozitii internationale, asa ca cele de la Praga si Atena. Pentru obiectele expuse la expozitia-targ a industriei romanesti din anul 1934, juriul a acordat Institutului de orbi din Cluj medalia de aur cu diploma. Halarevici a participat la Congresul international de tiflopedagogie  tinut la Viena in anul 1929, la care a lucrat in comisia de invatamant.

Dupa o perioada de acumulare de experienta, in care a adaptat invatamantul orbilor la specificul tarii noastre, impreuna cu cadrele didactice va definitiva si aplica, in mod oficial, o noua programa scolara, pentru o scoala generala cu durata de sapte ani, precedata de un an pregatitor si urmata de doi ani de ucenicie pentru pregatirea profesionala. In introducere se specifica lipsa de educatie adecvata a copiilor orbi in familie si a unei pregatirii prescolare organizate, impune un an pregatitor, iar necesitatea pregatirii pentru o profesiune, a unui curs de ucenici, astfel ca planul de scolarizare si programa scolara prevede materiile pe durata a zece ani de scolarizare. Astfel, "Institutiile de orbi" devin "scoli speciale", planurile de invatamant si programele scolare sunt adaptate particularitatilor elevilor, atat in ce priveste continutul cat si metodele de predare. Prin noile discipline care sunt prevazute, fata de cele din scoala pentru vazatori, se cauta compensarea deficitului vizual. Un accent deosebit se pune pe intuitie, mai ales in primii ani. Pentru formarea la copilul orb a cat mai multe notiuni concrete, acesta era mereu pus in contact cu cat mai multe obiecte, iar la intuire nu erau neglijate nici amanuntele cele mai neinsemnate Obiectul invatamantului intuitie "il constituie complexul de obiecte si fiinte chiar din cea mai apropiata imprejurare a copilului orb, adica tot ce-l inconjoara". Erau folosite la maximum a simturilor restante; se dau indicatii, metode si procedee, prin care se utilizau simtul tactil, gustativ, olfactiv si auditiv. G. Halarevici este primul care intocmeste o programa scolara pe baze stiintifice pentru studiul materiilor prime si tehnologia meseriei de confectionare a periilor la orbi.

G. Halarevici a depus o munca intensa pentru crearea de manuale, incepand cu cele trei Abecedare pentru militarii orbi din 1917, la adaptarea in 1921 a Abecedarului (partea I si a II-a) pentru scoala de orbi din Cluj, Aritmetica pentru clasele I-IV, Cartea de citire pentru clasa a VII-a, Curs de dactilografie dupa sistemul de scris cu zece degete, Harta Romaniei in relief si altele.

Numarul mare de raniti orbi ridica problema reeducarii lor. George Halarevici este chemat din nou pentru acei carora le fusese atat de util  inca la inceputul carierei sale. Este numit director al Centrului de Reeducare a Deficientilor Orbi din Razboi organizat in 1942 la Cernauti.

Dupa pensionare continua sa fie consulat in problemele tiflopedagogice, participa la sedinta colectivului de specialisti de la Cluj din 1949 si la conferinta de la Bucuresti din 1950, unde va si muri.