Frustrarea infractorului

Frustrarea infractorului

Un fenomen deosebit cu care se confrunta individul este frustrarea (a amagi, a insela).  Acest fenomen se refera la o situatie in care un obstacol intervine in calea satisfacerii unei trebuinte si modifica astfel comportamentul. Consecintele frustrarii sunt grave sau mai putin grave, dupa natura obstacolului, si dupa semnificatia care i-o acorda individul. (Rudica T., 2009)

Rudica T., (2009) afirma ca exista 2 tipuri de frustrari:

Frustrarea primara- tensiunea si insatisfactia sunt provocate de nevoii

Frustrarea secundara- obstacol interior sau exterior, pasiv sau activ, apare in calea comportamentului motivat, indreptat spre obiect

Se poate observa patru tipuri de obstacole:

Obstacol pasiv intern (incapacitatea persoanei)

Obstacol activ intern (pulsiune secundara cu acelasi obiect

Ciocnirea a doua trebuinte de intensitate egala de sens opus

Obstacol activ-extern-situatia in care subiectului i se interzice de catre cineva sub amenintarea pedepsei, indeplinirea pedepsei.

Frustrarea in mediul privativ de libertate are diverse forme de manifestare (Gheorghe F. 1996):

-frustrarea este resimtita cu deosebita tarie pe planul timpului. Organizarea impusa si in general foarte monotona a timpului, programarea sever reglementata a timpului liber, atat cat este fiind si el impus, mai ales in prima perioada de detentie, provocand sentimente de frustrarte continua si in consecinta mareste agresivitatea detinutului.

Etienne Bonnot Condillac(1714-1780) are contributii importante in domeniile psihologic, filozofic, educational si economic. El a studiat filozofie, stiinta si putina teologie la un seminar catolic din Saint-Suplice si la Sorbona. Condillac s-a concentrat asupra bazei genetice a cunoasterii. Cu o ambitie pe care nici chiar Locke nu o putea egala, Condillac a incercat sa analizeze originile cunoasterii.

Claude-Adrien Helvetius (1715-1171) propune o versiune timpurie a unui behaviorism care punea accentul pe "coala alba" a lui Locke, ducand aceasta teorie pana la extrema de a nega capacitatile innascute sau aptitudinile. Helvetius a fost atat de concentrat si ambitios in ceea ce priveste

1.3. Asociationismul - reprezentanti ai asociationismului si utilitarismului!!!!!!

Critica empiristilor englezi privind cunoasterea innascuta si-a gasit ecoul in lucrarile practice ale asociationistilor si utilitaristilor. Asociationistii si utilitaristii secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inspirat din implicatiile practice ce reiese

-frustrarea mai este resimtita in mod dramatic de catre detinut in ceea ce priveste limitarea dramatica a spatiului de miscare . Aceasta inseamna necesitatea impusa de regulamentul institutiei penitenciare de a elabora noi conduite legate de spatiu si de timp diferite fata de cele ale unui individ aflat in libertate. Reducerea perimetrului de miscare a individului duce la aparitia unor fenomene de teritorialitate, adica comportamentul individului de aparare a teritoriului propriu, care sa manifestat printr-o exagerata indarjire in apararea spatiului personal. La marirea sentimentului de frustrare duce , si renuntarea fortata la obiectele de uz personal a caror lipsa este mereu resimtita.

Aparitia neasteptata a unui obstacol real sau imaginar inverseaza fluxul normal al actiunii, creeaza o dificultate majora, dezorganizeaza individul si il duce intr-o situatie de criza. O asemenea stare se numeste frustratie, stare in care la cei mai multi indivizi se declanseaza agresive. In stare de frustrare oamenii nu se comporta dupa legile ratiunii, caile obisnuite comportamentale sunt dezorganizate, apare o tensiune interioara.(Radulescu S.M., Baniciu D., 1990).

Chiar daca nu se absolutizea raportul frustrare- agresivitate, totusi putem afirma ca actele deviante, in general si cele tipic infractinale in special, sunt motivate in mai mare masura de existenta unor frustrari.

Situatia frustranta duce de obicei la infractiuni sau chiar la crime ocazionale.