Disonanta cognitiva - preceptele esentiale ale teoriei disonantei cognitive

Evenimentul relatat la inceputul cursului a stat la baza elaborarii unei teorii foarte influente in psihologia sociala - teoria disonantei cognitive (Festinger, 1957; Festinger, Reicken & Shachter, 1965). Aceasta teoria putem afirma ca a dominat psihologia sociala in anii '60 determinind o serie de paradigme experimentale ingenioase cit si multiple dispute teroretice (Brewer & Crano, 1994).

In continuare vom examina pe scurt afirmatiile fundamentale ale acestei teorii si modul in care au fost reinterpretate in timp. Vom insista in special asupra impactului teoriei disonantei cognitive asupra conceptualizarii motivului consistentei eu-lui.

Preceptele esentiale ale teoriei disonantei cognitive

S-ar putea crede ca o teorie cu un impact imens asupra psihologiei sociale trebuie sa fie si complexa. In realitate Festinger (1957) si-a formulat teoria uzand de o singura fraza: "doua elemente [credinte si / sau comportamente] sunt disonante daca, considerate aparte, opusul unui element este determinat / rezulta din celalalt" (p. 13). Festinger ulterior a extins aceasta afirmatie fundamentala prezentand-o sub forma a trei fraze:

Inconsistentele pot exista intre elementele cognitive (credinte, atitudini, valori) sau dintre o cognitie si o actiune / comportament

Inconsistenta cognitiva (denumita de Festinger, disonanta cognitiva) este neplacuta motivand reducerea acesteia

Disonanta cognitiva poate fi redusa (adica, consistenta poate fi restabilita) daca prin schimbarea cognitiilor sau printr-o schimbare a comportamentelor

Marea revolutie pe care o produce teoria la momentul aparitiei sale este legata de domeniul atitudinilor. Pana atunci se credea ca atitudinile determina comportamentul, or Festinger realizeaza o serie de experimente prin care demonstreaza inversul: comportamentele pot determina generarea atitudinilor si, ceea ce este si mai important, schimbarea atitudinilor preexistente insa incoerente cu comportamentul realizat.

Studiu de caz: disonanta cognitiva si invazia extraterestrilor

In conformitate cu teoria disonantei cognitive adeptii lui Marian Keech (vezi cadrul introductiv) si-au intarit credinta in persoana profetului in scopul mentinerii consistentei propriilor convingeri. Daca ar fi admis ca Marian este "o nebuna" sau un fals profet acesti oamenii ar fi trebuit sa accepte ca sunt niste "prosti creduli" care pot fi manipulati cu usurinta de orice mesaj sau persoana aberanta. O astfel de ipoteza nu era consistenta cu ceea ce credeau acesti oamenii despre sine. Acceptarea ei ar fi dus la instalarea unei stari de disonanta cognitiva. Deoarece disonanta produsa de reflectii sau informatii contradictorii este neplacuta oamenii sunt motivati sa restabileasca consistenta acestora. Astfel, a crede ca rugaciunile in grup indrumate de Marian au determinat salvarea omenirii elimina disonanta: "Sunt o persoana rationala si responsabila, si, ei bine, uite ca am reusit sa salvez omenirea urmand-o pe Marian". Altfel spus, daca nu exista contradictii cognitive, nu exista disonanta si . nu exista nici o tensiune sau problema interna!

Contexte ce determina disonanta cognitiva

Bineinteles ca o atare maniera de rationare nu este caracteristica doar pentru persoanele ce cred in extraterestri. Fiecare dintre noi la un moment dat apeleaza la o asemenea maniera de "impacare" a informatiilor contradictorii despre noi insine, despre ceilalti, despre grupurile sociale si . chiar despre viata si univers.

De cele mai multe ori atunci cand comitem un act pe care il dezaprobam avem tendinta sa revedem lucrurile concluzionand ca nu este "chiar asa de rau". Din motive de consistenta suntem inclinati sa apreciem pozitiv prietenii prietenilor nostri si ne sunt antipatici in avans dusmanii acestora. Ne plac mai mult lucrurile in care am investit mult efort si timp. A crede si simti altfel ar insemna sa ne contrazicem credinta in faptul ca suntem rezonabili si ne antrenam doar in activitati care merita.

Daca informatiile despre o persoana cunoscuta sau necunoscuta sunt contradictorii utilizam strategii de "coroborare" a acestora (vezi cursul despre formarea impresiilor).

Daca membrul unui grup cu care ne identificam puternic savarseste un act imoral suntem tentati sa credem ca a actionat constrans de situatie sau din greseala. Acelasi comportament al unui membru outgrup este vazut ca fiind determinat de mobiluri interne si stabile. In acest caz suntem interesati sa pastram consistenta stereotipurilor care, de cele mai multe ori, sunt pozitive pentru ingrup-urile din care facem parte si negative pentru outgrup-urile relevante.

Daca e sa privim conceptiile despre viata de apoi sau cele despre reincarnarea sufletului ca pe o modalitate de a ne justifica eforturile cotidiene si de a scapa de sentimentul inutilitati oricarui efort in fata iminentei mortii vom intelege ca acestea pot fi justificate de reducerea unei disonante existentiale.

Disonanta cognitiva si implicarea eu-lui

Desi disonanta cognitiva este apreciata in special ca o teorie care explica modul in care oamenii mentin un anume "echilibru cognitiv" ea poate fi vazuta si ca o teorie a consistentei eu-lui. Mai mult decat atat, Aronson (1968) afirma ca inconsistenta trebuie sa fie raportata la un aspect al eu-lui pentru a produce disonanta cognitiva. Altfel spus, indivizii sunt preocupati in special de rezolvarea inconsistentelor care sunt legate de anumite aspecte ale eu-lui: conflicte intre diversele componentele ale identitatii sau intre identitate si comportament.

Dupa trecerea mai multor ani teoria disonantei cognitive nu mai este doar o teorie a inconsistentelor informationale / in cognitie ci mai degraba o teorie despre modul in care indivizii solutioneaza inconsistentele dintre imaginea pozitiva despre propriul eu si cognitia / cunoasterea faptului ca au actionat imoral, irational, stupid.

Referat: Definitii ale migratiei Document online: Furnizarea bunastarii la nivel local, principalele probleme

Cercetarile mai noi au demonstrat ca starea de disonanta se instaleaza doar in masura in care indivizii se simt responsabili pentru actiunile sale inconsistente (Cooper & Fazio, 1984). Altfel spus, daca suntem fortati sa facem anumite lucruri contrar vointei noastre inconsistenta dintre credinte si comportament nu va determina o stare de disonanta sau incercarea de a o elimina.

Mai mult decat atat, persoanele care ai actionat inconsistent nu manifesta trairi disonante daca au posibilitatea de asi mentine sau afirma integritatea eu-lui (Steele, 1988; Steele si Liu, 1983). Aceste studii indica faptul ca inconsistenta reprezinta o amenintare a eu-lui, iar efectul acesteia poate fi ameliorat daca exista posibilitatea afirmarii eu-lui in general (vezi cursul despre stima de sine, teoria afirmarii sinelui / auto-afirmarii).

Experienta disonantei in diferite culturi

Date recente sugereaza ca disonanta studiata in culturile care promoveaza o viziune individualista asupra eu-lui nu se manifesta la fel in culturile care impartasesc o viziune colectivista asupra eu-lui. Intr-un studiu realizat de Heine si Lehman (1997) s-a lucrat cu participanti din Canada si Japonia. Pentru japonezi (cultura colectivista) inconsistentele cognitive despre propriul eu nu sunt la fel de amenintatoare pentru sistemul eu-lui ca in cazul subiectilor canadieni (cultura individualista). Astfel de cercetari sunt extrem de importante pentru a se desprinde modul in care functionarea psihologica este determinata de factorii culturali.

Auto-verificarea

O alta perspectiva asupra consistentei eu-lui este oferita de teoria auto-verificarii sau teoria verificarii eu-lui (Swann, 1983; 1990). Aceasta teorie afirma ca oamenii sunt motivati sa-si verifice, valideze si mentina conceptul despre sine existent. Spre deosebire de teoria disonantei cognitive teoria verificarii eu-lui nu sustine ideea ca oamenii sunt orientati doar spre mentinerea echilibrului cognitiv per se. Teoria verificarii eu-lui sugereaza ca indivizii sunt motivati sa-si mentina conceptul despre sine pentru ca mentinerea consistentei acestuia este instrumentala - ii ajuta sa-si controleze si sa anticipeze ce li se poate intampla: "pentru ca oamenii recunosc rolul central pe care-l joaca consistenta conceptul despre sine in negocierea realitatii sociale ei prefera acele informatii care le confirma conceptul despre sine si evita informatiile care-l contrazic" (Swann, Stein-Seroussi & Giesler, 1992, p. 393).

Atunci cand indivizii obtin informatii despre propria lor persoana ei se antreneaza intr-un proces de auto-comparare / de comparare a sinelui cu sine insusi (Eisenstadt & Leippe, 1994). Mai intai realizeaza o comparare a informatiei primite cu continutul conceptului despre sine sau altfel spus cu acele credinte pe care le au despre propria persoana. Daca informatia este consistenta cu conceptul despre sine, confirmand astfel ceea ce indivizii cunosteau deja despre propria persoana procesul de auto-comparare se incheie. Atunci insa cand informatia este inconsistenta cu continutul conceptului despre sine indivizii devin anxiosi traind o stare de disonanta cognitiva. Anxietatea este cu atat mai mare cu cit este mai greu sa ignori informatia inconsistenta despre propria persoana (Eisenstadt & Leippe, 1994; Swann, 1997). Pentru ca informatia inconsistenta este suparatoare indivizii incearca sa intreprinda diferite actiuni - comportamentale sau mentale - pentru a reduce disonanta si a-si restabili "pacea interioara". In continuare vom analiza strategiile la care apeleaza oamenii pentru asi mentine consistenta conceptului despre sine.

Selectarea partenerilor de interactiune

Pentru ca informatia despre sine provine de cele mai multe ori de la persoanele cu care interactionam sau in contextul interactiunii cu ceilalti o prima solutie ar fi sa selectezi partenerii de interactiune. Cred ca ati observat (iar daca nu, e cazul sa remarcati acest lucru acum) ca va place sa comunicati cu acele persoane care preponderent va confirma viziunea pe care o aveti despre propriul eu. Cercetarile au demonstrat ca interactiunea cu persoanele care ne confirma conceptul despre sine este apreciata ca fiind placuta, de natura sa ne creasca increderea in predictibilitatea propriului comportament in particular si cea a mediului social la modul general (Swann, Stein-Serouss & Giesler, 1992).

Desi pare contraintuitiv, persoanele cu un concept negativ despre sine prefera partenerii care le mentin aceasta imagine negativa despre propriul eu! Intr-un studiu realizat pe o populatie de cupluri casatorite s-a descoperit ca persoanele care au o imagine pozitiva despre propriul eu se simt mai atasati de sot / sotie atunci cand partenerul le confirma aceasta imagine prin feedback-ul pozitiv. In acelasi timp, persoanele cu un concept negativ despre sine sunt mai atasati de partenerii care ii apreciaza negativ (Swann, Hixon & De La Ronde, 1992; Ritts & Sztein, 1995). Acelasi efect - preferinta pentru partenerii care confirma imaginea negativa despre propriul eu - a fost remarcat si in cazul interactiunii cu o persoana necunoscuta (Swann, Hixon & De La Ronde, 1992; Swann, Pelham & Krull, 1989).

In concluzie putem spune ca rezultatele empirice confirma ca, in anumite circumstante, oamenii sunt predispusi sa se opuna unei evaluari pozitive preferand o informatie negativa dar coerenta cu imaginea eu-lui. Altfel spus, in anumite circumstante motivul auto-glorificarii cedeaza in fata motivului consistentei eu-lui.

Ar mai fi necesar sa facem o precizare. Persoanele care prefera informatia negativa despre sine datorita faptului ca aceasta este consistenta nu sunt neaparat "incantati" de ea. In mod normal, fiecare dintre noi se simte mai bine cand afla de la ceilalti lucruri bune despre sine. Totusi, persoanele care prefera informatia negativa despre sine se simt mai confortabil pentru ca o considera a fi veridica (Shrauger, 1975; Swann et al., 1987) .

Provocarea reactiilor de auto-verificare din partea celorlalti

O alta modalitate de auto-verificare consta in provocarea reactiilor celorlalti care sa fie consistente cu auto-aprecierea individului. Oameni ajung sa solicite activ un feedback confirmator din partea altor persoane (Pyszynski, Greenberg & LaPrelle, 1985; Robinson & Smith-Lovin, 1992). De exemplu, atunci cand oamenii cred ca ceilalti nu au o impresie inadecvata despre persoana lor (adica, aceasta impresie nu este consistenta cu continutul conceptului despre sine) ei se comporta astfel incat sa risipeasca "perceptiile gresite" despre propria persoana, oferind o imagine "adevarata" a propriului eu (Swann & Read, 1981). Acelasi comportament a fost remarcat si in cazul persoanelor cu un concept despre sine negativ.

Cautarea, procesarea si memorarea selectiva a informatiei despre sine

Motivul auto-verificarii determina si procesarea selectiva a informatiei despre sine si o mai buna memorare a informatiei consistente cu conceptul despre sine (Swann & Read, 1981). Exista mai multe cercetari care confirma ca indivizii interpreteaza informatia in maniera consistenta cu conceptul despre sine (Shrauger, 1982). Atunci cand informatia contrazice continutul eu-lui ea este ignorata sau apreciata ca fiind eronata (Doherty, Weigold & Schlenker, 1990; Shrauger, 1982).

Erorile de auto-verificare care ce intervin in procesarea informatiei inconsistente despre sine faciliteaza mentinerea continutului eu-lui constant chiar si in fata unui volum imens de date contradictorii. Prezenta acestor erori este unul din motivele care explica rezistenta oamenilor in asi schimba conceptul despre sine!

Privire critica asupra motivului consistentei

Desi s-au realizat mai multe studii empirice care au cercetat motivul consistentei eu-lui exista in continuare o serie de probleme in investigarea acestuia.

Inconsistenta poate fi suportata

Una din obiectiile care pot fi aduse datelor prezentate anterior ar fi remarcarea faptului ca frecvent oamenii nu sunt derutati de existenta unor contradictii si nu se antreneaza intotdeauna in rezolvarea acestora. Zilnic spunem lucruri in care nu credem, ocazional devenind ipocriti afirmand contrariul parerilor pe care la avem. Uneori suntem profund ingrijorati de astfel de inconsistente insa, de cele mai multe ori, le trecem cu vederea.

Consistenta nu este intotdeauna dezirabila

Consecventa este frecvent apreciata ca fiind esentiala in adaptare, chiar o manifestare a virtutii morale (Maslow, 1968). Totusi, a fi consecvent nu este intotdeauna dezirabil. Oamenii sunt frecvent fortati sa-si schimbe atitudinile si comportamentele fara a fi preocupati de concordanta si coerenta acestora. O presiune excesiva pentru auto-verificare poate chiar influenta negativ schimbarile benefice in atitudinile, personalitatea si comportamentul individului (Swann, 1997). In plus, viata deseori este astfel incat oamenii nu pot sa-si urmeze convingerile sau sa faca ceea ce vor. Din aceste considerente persoanele care sunt rigide in nevoia de coerenta a eu-lui pot fi vazuti ca lipsiti de bunul simt sau neadaptati social.

Pe scurt, desi consistenta eu-lui este dezirabila, o prea mare preocupare de ea si rigiditatea in atingerea acesteia este daunatoare bunei ajustari sociale.

Consistenta conteaza pentru ceilalti

Unii psihologi sociali s-au intrebat daca motivul consistentei eu-lui este determinat realmente de instalarea unei stari de disonanta sau de nevoia auto-verificarii. Ei sugereaza ca oamenii nu-si fac prea multe griji despre cit de inconsistenti sunt ci mai curand sunt preocupati sa nu fie perceputi de catre ceilalti ca fiind astfel. Intradevar, consistenta si consecventa sunt calitati puternic valorizate in viata si interactiunea sociala: ne asteptam ca ceilalti sa fie consistenti si, prin urmare, predictibili, actionand in conformitate cu credintele personale. Indivizii inconsecventi sunt apreciati negativ ca fiind impredictibili ("cum ma comport cu asta?"), instabili ("oricand se poate schimba"), in care nu poti avea incredere. In consecinta, oamenii incearca sa se prezinte in fata celorlalti ca fiind consistenti (Gergen, 1968). Consistenta eu-lui, pentru unii cercetatori, apare ca determinata preponderent din exterior (un motiv de auto-prezentare) si nu din interior (determinat de auto-verificare si disonanta cognitiva).

Exista o serie de studii empirice care justifica aceasta abordare. S-a demonstrat ca oamenii depun un efort considerabil pentru a evita sa apara in fata celorlalti in calitate de persoane inconsecvente, stupide sau amorale (Schlenker, 1985a; Tedeschi, Schlenker & Bonoma, 1971). Alte cercetari au demonstrat in mod direct ca oamenii sunt mai puternic motivati pentru a fi consecventi atunci cand actioneaza public sau cand stiu ca informatia despre comportamentul lor va fi comunicata altor persoane (Schlenker, 1985a; Schlenker et al., 1980).