Dezvoltarea intelectuala la copil, preadolescent si adolescent

DEZVOLTAREA INTELECTUALA LA COPIL, PREADOLESCENT SI ADOLESCENT

In cercetarile psihologice privind dezvoltarea intelectuala intalnim 3 noțiuni:

Acțiunea

Reprezentarea(imaginea mintala)

Limbajul

In funcție de ele distingem existența a 3 tipuri de gandire care apar succesiv la copil, preadolescent, adolescent: gandirea acțional-obiectuala, gandirea in imagini, gandirea verbal-logica.

Cele mai importante stadii privind dezvoltarea intelectuala au fost realizate de psihologul elvețian Jean Piaget care arata ca intelectul se dezvolta incepand de la naștere și trecand prin 4 stadii de dezvoltare:

Stadiul inteligenței/gandirii senzoriomotorii: 0-2ani

Stadiul inteligenței/gandirii preoperaționale: 2-7 ani

Stadiul inteligenței/gandirii concrete: 7-11 ani

Stadiul inteligenței/gandirii verbal-logice: 11-15 ani

Pana la cel tarziu 19-20 de ani se incheie dezvoltarea intelectuala, intelectul constituindu-se in componentele lui fundamentale.

OBS! Deși dpdv psihologic noțiunile de inteligența și de gandire au semnificații diferite (inteligența include gandirea) Piaget atunci cand studiaza dezvoltarea inteligenței se refera in mod special la modul in care se dezvolta gandirea ca principala componenta a inteligenței.

1.     Stadiul inteligenței/gandirii senzorio-motorii(0-2 ani)

Se caracterizeaza prin manipularea obiectelor de catre copil cu scopul cunoașterii și explorarii lume externe. Copilul rezolva in acest stadiu problemele de adaptare prin acțiunea concreta cu obiectele.

Procesele psihice cognitive care apar in acest stadiu sunt:

Senzațiile- prezente de la naștere in primele 3 luni(gustative, tactile, vizuale, auditive)

Percepțiile- apar dupa 3 luni prin gruparea senzațiilor in structuri mai complexe

Reprezentarile- imagini mintale formate pe baza percepțiilor anterioare in absența acțiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor. Ele apar la 9/12 luni prin achiziția conduitei obiectului permanent

Gandirea- apare la sf. primului an de viața din acțiunea concreta a copilului cu obiectele fiind așadar o gandire acțional-obiectuala. Acțiunea repr deci forma primara a gandirii la copil adica sursa din care se dezvvolta gandirea

Memoria- se dezvolta treptat prin intiparirea și stocarea informațiilor senzorial-perceptive despre caracteristicile obiectelor și acțiunile cu acestea.

Limbajul- apare și se dezvolta in acest stadiu

Funcția locomotorie- achiziția ei permite copilului extinderea realitații investigate prin posibilitatea de a percepe, explora și actiona cu noi obiecte.

Principalul instrument psihic al adaptarii copilului la realitate este  "schema senzorio-motorie" care reprezinta o organizare de acțiuni transferabile de la o situație la alta. Este formata din 2 componente:

componenta senzoriala: auzul unei voci

o componenta motorie/de mișcare care apare ca reacție la prima compoonenta( ex. intinderea mainii, deplasarea pana la obiect)

Deoarece in acest stadiu gandirea copilului prelucreaza astfel de scheme senzorio-motorii pana la gasirea soluției eficiente spunem ca in perioada 0-2 ani copilul are și o gandire senzorio-motorie.

2.     Stadiul inteligenței/gandirii preoperaționale: 2-7 ani

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Acest stadiu reprezinta o perioada de intensa dezvoltare intelectuala caracterizata prin:

Dezvoltarea reprezentarilor

Dezvoltarea intensa a comunicarii verbale prin posibilitatea de interiorizare a acțiunii concrete

Limbajul se include de timpuriu in acțiunea copilului transformand-o. Astfel copilul asculta indicațiile verbale care i se dau, pune intrebari, ofera raspunsuri, relateaza pe parcursul unei acțiuni. Evoluția limbajului are loc simultan cu evoluția gandirii. In raport cu acțiunea concreta limbajul ajunge sa ocupe poziții diferite la varste diferite:

La 3-4 ani apare la sfarșitul unei acțiuni realizate de copil

La 4-5 ani insoțește acțiunea realizata

Dupa 5 ani se deplaseaza spre inceputul acțiunii devenind mijloc de anticipare a acșiunii ce urmeaza a fi realizata: abia dupa 5 ani efectuand o acțiune, copilul reușește sa o transpuna integral in cuvinte.

Transpunerea prin limbaj a unei acțiuni concrete adica verbalizarea ei indica apariția la copil a capacitații de interiorizare a acțiunii. Astfel prin verbalizare acțiunea este adusa din planul extern al lucrului cu obiectele pe planul limbajului verbal, ea devenind acțiune mintala. Așadar in acest stadiu se formeaza in gandirea copilului acțiunile mintale. Acestea nu sunt insa operații mintale propriu-zise deoarece ele nu sunt inca reversibile, desfașurandu-se doar intr-un singur sens. Deoarece operațiunile mintale propriu-zise care sunt acțiuni mintale reversibile se vor orma in gandirea copilului abia in stadiul urmator, spunem ca in acest stadiu copilul are o gandire preoperaționala.

Gandirea preoperaționala numita și gandire in imagini deoarece ea opereaza inca cu reprezentari și nu cu noțiuni propriu-zise; gandirea este ancorata in concret și in actual. Se formeaza in gandire urmatoarele acțiuni: cele de scriere, (ordonarea crescator sau descrescator a elementelor  unei mulțimi de obiecte) și de clasificare( o acțiune mai complexa care presupune gruparea dupa anumite criterii a elementelor asemanatoare dintr-o mulțime de obiecte diferite.

Spre finalul perioadei apare conceptul de numar prin asocierea cantitații de obiecte la numar. Principala limita a dezvoltarii gandirii in acest stadiu este ca acțiunile mintale nu sunt inca reversibile, ceea ce face ca preșcolarul sa poata formula o idee, sa o poata duce pana la capat dar sa nu se poata intoarce intr-un anumit punct al expunerii sale.

3.     Stadiul inteligenței/gandirii concrete :7-11 ani

Apare aproximativ odata cu intrarea in școala și se caracterizeaza prin formarea operațiilor mintale( de gandire).

Fenomenul psihic care ne indica formarea in gandire a copilului incepand cu varsta de 7 ani a operațiilor mintale il constituie apariția ideii de invarianța(capacitatea de a sesiza conservarea cantitații de substanța dincolo de modificarile fizice vizibile pe care le sufera obiectele).

Piaget realizeaza o serie de experimente prin care demonstreaza ca spre deosebire de copiii de 4-5 ani și o buna parte a celor de 6 ani care declara ca s-a modificat cantitatea de substanța, majoritatea celor de 7 ani devin capabili sa sesizeze conservarea cantitații de sbstanța adica invarianța ca urmare a faptului ca la ei acțiunile mintale au devenit reversibile, transformandu-se in operații mintale propriu-zise.

Experimentul privind conservarea cantitații de substanța lichida

Piaget lucreaza cu subiecți copii cu varste de 4-5 ani, 6 ani, 7 ani și peste. Copiii erau din țari din Europa și America de Nord. Copiilor li se arata doua vase A și B, care sunt umplute pana la același nivel cu lichid colorat, copiii fiind apoi intrebați unde este mai multa apa. Constatand pe cale vizuala ca nivelul apei este același și ca vasele sunt identice toți copiii indiferent de varsta raspund ca este tot atata apa și in A și in B. In continuare vasul A este pastrat ca etalon in timp ce apa din B este varsata in doua vase mai mici B₁ și B₂, copiii fiind apoi iarași intrebați unde este mai multa apa in A sau in B₁+ B₂. In fața acestei intrebari copiii de 4-5 ani și o buna parte din cei de 6 ani declara ca s-a modificat cantitatea de apa in B₁+ B₂ fiind mai mult sau mai puțin lichid decat in A. Dominați de aspectul perceptiv, de modificari fizice ale substanței, ei nu sesizeaza conservarea cantitații, la ei neaparand așadar invarianța. In fața aceleiași intrebari copiii de 7 ani( 74%) raspund imediat corect, conservarea cantitații de apa aparandu-le evidenta. Ei argumenteaza conservarea cantitații de apa aratand ca varsarea lui B in B₁+ B₂  poate fi compensata prin acțiunea inversa fara sa simta efectiv nevoia de a efectua acțiunea propriu-zisa.

Așadar la 7 ani ideea de invarianța devine posibila ca urmare a faptului ca acțiunile mintale au devenit reversibile transformandu-se in operații mintale propriu-zise. Reversibilitatea indica posibilitatea de a efectua mintal atat o acțiune directa cat și acțiunea inversa sesizand faptul ca cea de-a doua o compenseaza pe prima ducand la anularea ei. In acest stadiu apare doar reversibilitatea prin inversiune care este de tip adunare, scadere, inmulțire, asociere, disociere.

Tot la 7 ani simultan cu sesizarea conservarii cantitații de substanța apare și conservarea lungimilor pentru ca la 9 ani sa apara conservarea greutații iar la 11 ani conservarea volumului.

Chiar daca varstele la care aceste tipuri de conservari pot varia de la un mediu socio-cultural la altul, totuși ordinea achiziției conservarilor ramane totdeauna aceeași indiferent de mediu( cantitate și lungime, greutate, volum).

Operațiile gandirii se numesc concrete deoarece nu se pot realiza decat pe material concret adica in prezența obiectelor/reprezentarilor imediate ale acestora. Daca insa se inlocuiește materialul concret cu material verbal atunci se constata operațiile de gandire ale copilului devin imposibil de realizat.

Exemplu: Inca de la 5 ani copilul poate realiza cu ușurința o operație de scriere cu condiția sa o realizeze pe un material concret( bețișoare). Daca insa inlocuim obiectele cu propoziții cum ar fi Dan este mai mare decat Ion, copilul fiind apoi intrebat care din cei 3 este cel mai mare se constata ca o astfel de problema care presupune tot o operație de scriere nu poate fi rezolvata decat mai tarziu(11 ani).

Pana destul de tarziu in adolescența copilul nu poate stapani pe planul gandirii verbale ceea ce nu i-a insușit și ințeles anterior pe planul acțiunilor concrete.

Limitele dezvoltarii gandirii in acest stadiu sunt:

Gandirea nu se poate desprinde de datele experienței concrete și actuale sau imediat anterioare

Generalizarile din gandire sunt limitate(reduse)

4.     Stadiul gandirii/inteligenței verbal-logice (11-15 ani)

Gandirea devine capabila sa lucreze pe material verbal. Piaget constata insa ca la 11 ani doar 20% din elevi ajung sa aiba o gandire logica in timp ce la restul de 80% se mențin inca trasaturile gandirii concrete din stadiul anterior. Capacitatea de gandire logica se generalizeaza pe la 14-15 ani Tetapa cuprinsa intre 11-14/15 ani(preadolescența, ciclul gimnazial) reprezinta de fapt o etapa de trecere de la gandirea concreta la cea logica, formala, stadiul intermediar numit preformal.

In dezvoltarea gandirii logice pot sa apara decalaje nu doar intre elevii de aceeași varsta dar și intrev diferite domenii de cunoaștere. Astfel gandirea abstracta apare mai ușor in domeniul științelor naturale decat in domeniul științelor sociale. Deși 60% din adolescenți sub 16 ani ating stadiul gandirii abstracte la științe naturale, totuși un procent mult mai mic devin capabili de raționamente abstracte și pe plan moral. Așadar in fața unei noțiuni noi și dificile nu doar copilul ci și adolescentul au nevoie de modele concrete și de exemple ilustrative.

Acest stadiu este numit și stadiul operațiilor propoziționale deoarece gandirea poate opera acum cu material verbal( idei, propoziții, judecați) organizate sub forma de fraze, discursuri, raționamente. In acest stadiu adolescentul depașește cu mijloace verbale ceea ce și-a insușit anterior in mod practic, concret.

Așadar noul tip de gandire care apare in acest stadiu este gandirea verbal-logica, care imita și gandirea abstracta, teoretica sau reflexiva). Cea mai importanta achiziție a acestui stadiu este raționamentul ipotetico-deductiv prin care pornind de la ceva dat, cunoscut, gandirea poate extrage anumite concluzii. In acest stadiu gandirea devine mobila putand realiza cu ușurința atat raționmente directe( cauza→efect) cat și raționamente inverse. Are loc transferul de semnificații prin care o noțiune noua este ințeleasa punandu-le in relație cu alte noțiuni de la care imprumuta sensul.

Gandirea devine apta sa opereze nu doar asupra realului ci și asupra posibilului putand sa identifice soluții multiple la o problema data.

Concluzie: Cu toate aceste achiziții adolescentul devine apt de gandire abstracta, ajungand in varful construcției intelectuale dincolo de care nu mai apare un alt stadiu de dezvoltare. Pana la cel tarziu 20 de ani se incheie dezvoltarea intelectuala, intelectul fiind deja constant in componentele lui fundamentale.