Devianta si teorii ale deviantei

Devianta si teorii ale deviantei

Delincventa este de fapt un esec al integrarii sociale.

Comportamentul deviant este un comportament rezultat prin invatare sociala si nu dobandit.

Factorii favorizanti ai abordarii unui comportament delincvent pot fi grupati astfel :

la nivel micro-social

climatul familial tensionat

antecedente penale in familie

esec scolar si social

anturaj nociv

control social ( familial si scolar ) inexistent, ineficient sau gresit orientat

- la nivel individual - factori specifici de natura biologica si psihologica ( agresivitate timpurie, leziuni si traumatisme cranio-cerebrale, boli psihice )

Teoria lui Hirschi (Stanoiu, M., Brezeanu, O., Dianu, T., 1994) sustine ca " cea mai mare parte a oamenilor au tendinte antisociale. Aceste tendinte sunt actualizate numai atunci cand controlul social, in variatele sale forme, slabeste." Comform lui Hirschi probabilitatea ca un individ sa devina deviant sau conformist depinde de intensitatea a patru factori :

atasamentul fata de parinti, scoala, grup de prieteni

angajarea intr-o linie conventionala de conduita

implicarea in activitati conventionale

crezul in valori conventionale

Tinerii se vor conforma legii atunci cand sunt puternic atasati de modele pozitive de comportament. Lipsa de disciplina si de respect fata de parerile si asteptarile celorlalti, asocierea la gasca se produc pe fondul unui slab atasament fata de modele pozitive de conduita.

Cu cat performantele scolare vor fi mai bune cu atat mai putin va aparea tendinta de a se angaja in comportamente delincvente.

Alti factori predispozanti la criminalitate sunt criza politica, economica, sociala si morala, prabusirea sistemului de protectie sociala, scaderea nivelului de trai, cresterea somajului si inflatia, confuzia sau absenta unor norme si valori, slabirea controlului social si aparitia unui tip de comportament deviant ca fenomen " normal" de adaptare la starea de anomie. Individul este afectat de inegalitatea sociala, diferentele de statut si discrepanta dintre mijloace si scopuri.

Devianta este indepartarea, abaterea sau nonconformismul indivizilor fata de normele si valorile sociale.

Delicventa se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

caracter ilicit adica este o actiune imorala, ilegitima, ilegala, prin care sunt violate normele morale si sociale

caracter de vinovatie actiunea este comisa de un individ care actioneaza deliberat, constient si responsabil de fapta sa

caracter de incriminare fapta comisa este incriminata si sanctionata de legea penala

Devianta reprezinta abaterea de la un anumit set de norme impuse social. Orice activitate umana este dirijata de norme spre anumite directii si finalitati, orice norma prescrie indivizilor forme specifice de comportament obligandu-i sa se comformeze anumitor exigente si sa actioneze intr-un mod compatibil cu regulile, interesele si valorile grupului social din care fac parte.

Simtomatologia deviantelor comportamentale este : minciuna, instabilitate, irascibilitate, impulsivitate, agresivitate, furt, fuga, vagabondaj, esec scolar si tentative de suicid.

Studiile efectuate in domeniu au demonstrat ca raportul pe sexe barbati : femei, in ceea ce priveste infractionalitatea, este de 9 : 1, explicatiile fiind diferentele constitutionale, atitudinile diferentiale si rolurile diferite ale sexelor in societate.

Comiterea delictului este o incercare de satisfacere a unor trebuinte fiziologic esentiale si care da individului o senzatie de relativa securitate.

Abordarea psihologica a fenomenului de delicventa

Aceasta abordare tine cont de omul concret, asa cum exista si se manifesta in cadrul social in care isi desfasoara activitatea, cu rolurile si statusurile sale. Exista o personalitate delicventa? Ea ar putea fi caracterizata, printre altele si de instabilitate emotionala, inadaptare sociala, deficit de socializare ( care il conduce pe individ la satisfacerea nevoilor prin metode ilicite), carente educationale ( in sensul incadrarii in normele sociale).

In explicarea etiologiei comportmentului delicvent au existat mai multe orientari. Una dintre acestea sustine ca la baza adoptarii unui comportament deviant stau structura biologica si personalitatea individului. Adica factorii biologici si genetici au o contributie determinanta in aparitia fenomenului criminalitatii. Persoanele deviante au personalitati patologice si tulburari psihice transmise ereditar, si nu s au nascut criminali, dar datorita unei socializari negative si au structurat dizarmonic trasaturile de personalitate.

Mediul social in care omul isi desfasoara activitatea are un caracter diversificat, dar si contradictoriu, punand individul in situatia de se confrunta cu situatii contradictorii, de a lua decizii care sa ii asigure atat satisfacerea nevoilor sale, cat si o buna integrare sociala. Depinde de individ daca va alege calea legala sau pe cea ilicita de a atinge aceste scopuri. Individul va fi sau nu satisfacut, isi va consolida sau fragiliza echilibrul personalitatii, in functie de modul in care isi joaca rolurile si isi asuma statusurile pe care le detine.

Conform sociologiei, orice actiune devine delincventa atunci cand face obiectul unei sanctiuni penale sau nu. Asadar prin ispasirea pedepsei infractiunea ar disparea odata cu ea, iar persoana respectiva ar fi reabilitata din punct de vedere social. Exista insa foarte multe cazuri cand, in loc sa isi corecteze greselile si sa nu le mai repete unii indivizi recidiveaza, repetand aceeasi infractiune sau alta de aceeasi gravitate sau chiar mai grava. Recidivistii sunt persoane care fie nu vor, fie nu pot sa isi indrepte comportamentul. Sociologii Scolii de la Chicago considera ca ar trebui ca toti membrii unei societati trebuie sa fie guvernati de aceeasi normalitate si de aceleasi norme si valori sociale. Abaterea de la aceste norme si reguli ei o numesc patologie sociala. Atitudinea infractionala se capata intr un mediu social viciat, in care sunt acceptate si promovate acte deviante fata de normele si legile societatii.

Teorii ale deviantei

Exista mai multe teorii care incearca sa explice delincventa si infractionalitatea. Unele dintre ele se axeaza pe cauzalitatea acestui fenomen, altele pe comprehensiunea acestuia. Teoriile cauzale iau in considerare urmatorii factori: neadaptarea individului, competitia din grupul de egali, scaderea autoritatii institutiilor de control, inegalitatea sociala si apararea dominatiei intr-o ierarhie sociala.

Individul este produsul experientelor traite de-a lungul vietii. Prevenirea delincventei s-ar putea face prin corectarea, inca din copilarie a conduitelor deviante, necorespunzatoare, dar si prin analizarea si contracararea tulburarilor aparute in construirea personalitatii. Sotii Glueck (1950) testatand esantioane mari de populatie (500 de delincventi, 500 de non-delincventi) au ajuns la concluzia ca anumiti indivizi poseda un potential de delincventa mai mare ca al altora. Adica exista o anumita categorie de indivizi care poseda o constitutie bio- psihica ce ii predispune la acte deviante. Dar acesti factori etiologici nu influenteaza niciodata uniform, astfel indivizii cu predispozitii identice nu vor urma neaparat aceeasi cale in evolutie, nu devin in mod automat delincventi.

Delincventa trebuie explicata nu numai prin inclinatiile determinate de personalitate, ci trebuiesc luate in calcul si influentele determinate de mediul social in care individul se formeaza. Principalul factor in insusirea deprinderilor ti obisnuintelor este mediul in care creste si evolueaza omul.

Intre determinismul psihologic si cel social al infractionalitatii au existat mereu controverse , dar nu putem nega ca individul traieste intr-o societate, se raporteaza la ceilalti, are o viata colectiva la care participa si care ii impune o serie de reguli si obligatii. Un copil care traieste intr-un mediu social viciat, in care infractionalitatea este considerata a fi un comportament normal, automat isi va insusi acest mod de gandire si comportament, va stii sa-si evalueze riscurile dar si avantajele unui asemenea trai. El nu s-a nascut delincvent, dar a invatat sa fie astfel, prin comunicarea si interactiunea cu cei care fac parte din universul sau social.

Pe de alta parte inegalitatea sociala, lipsurile provocate de saracie si inegalitatea distribuirii resurselor duce la adoptarea unor comportamente deviante. In cadrul unei societati divizate in clase sociale antagoniste exista tendinta de a se perpetua hegemonia clasei dominante. Pastrarea acestei dominante da nastere unor comportamente deviante ale celor dominati.

Teoriile comprehensive ale deviantei incearca sa inteleaga ratiunile care coordoneaza activitatile sociale astfel: prin analizarea atat a sensului pe care un individ il acorda actiunilor sale si a altora, cat si a tipului de activitate in care se face aceasta atribuire.

Nu exista un criteriu absolut dupa care sa putem certifica daca un comportament este sau nu normal, dar putem hotari acest lucru tinand cont de imprejurarile in care se desfasoara acel comportament si de culturalismul societatii in care se produce acesta. Unul si acelasi individ poate sa aiba mai multe sisteme de valori si sa actioneze conform unor norme de conduita cu conditia ca acestea sa fie adaptate corespunzator situatiei.

Lucrarea Ruxandrei Rascanu (1994) - " Psihologia comportamentului deviant" incearca sa explice deviantele comportamentale, din perspectiva interdisciplinara. Concluziile acestui studiu pot fi redate astfel: unele tulburari de comportament au loc pe fondul unor tulburari psihice, iar subiectii investigati au prezentat impulsivitate, agresivitate, rezistenta scazuta la frustrare, infantilism si instabilitate motorie. Motivatia conflictuala este mai ales de natura exogena, iar actele delincvente sunt conditionate socio- afectiv. In cercetarea domniei sale Ruxandra Rascanu a utilizat teste de atentie si memorie - Boudon-Anfinov, testul auditiv- verbal Ray, testul Herwing, iar ca teste de personalitate chestionarul Woodworth- Mathews- Bontila si tehnica Szondi.