Teste uzuale pentru identificarea drogurilor

TESTE UZUALE PENTRU IDENTIFICAREA DROGURILOR

§ 1. Identificarea drogurilor dupa reactiile de precipitare si de colorare

Indicii privitoare la natura uneia sau alteia dintre substantele descoperite si care trezesc suspiciuni ca ar apartine clase stupefiantelor pot fi date si de reactiile de precipitare, atunci cand sunt tratate cu anumiti reactivi. Asemenea reactii de precipitare se folosec indeosebi in cazul alcaloizilor, reactivii folositi fiind, de regula, acidul picric, reactivul Mayer, reactivul Dragendorf si reactivul Bouchardat.

Atropina, in reactie cu acidul picric formeaza un precipitat galben, dar numai in solutie de 1:200. Cu reactivul Dragendorf, atropine da un precipitat de culoare galben-roscat,trecand in galben intens, iar la reactia cu reactivul Bouchardat precipitatul este brun-roscat.

Acelasi precipitat galben il formeaza si cocaina in reactie cu acidul picric, precipitatul devenind brun daca substanta este tratata cu reactivul Bouchardat.

Morfina nu precipita la reactia cu acidul picric, in schimb, la tratarea cu reactivul Dragendorf va forma un precipitat rosu-galbui iar cu reactivul Bouchardat, un precipitat brun-roscat[1].In mod asemanator se comporta si codeina, in urma reactiei sale cu acidul picric rezultand un precipitat de culoare galbena, de culoare rosu-galbui cu reactivul Dragendorf iar cu reactivul Bouchardat un precipitat brun.

O alta analiza chimica este cea prin reactii de culoare, respective efectuarea unor teste rapide pentru a determina stupefiantele chiar la fata locului.

De regula, reactivii folositi pentru reactiile de culoare sunt acidul sulfuric, acidul azotic, reactivul Erdmann??, reactivul Frohde, reactivul ,Mandelin, reactivul Marquis 5i reactivul Mecke.

Este de mentionat faptul ca nu toate stupefiantele sau toxicele dau reactii de culoare la reactivii mentionati, oferind in acest fel posibilitatea identificarii lor. De exemplu, atropina nu da reactii de culoare la sunt acidul sulfuric, acidul azotic, reactivul Frohde si reactivul Marquis. In schimb, ea reactioneaza in contact cu reactivul Mecke cand, dupa o prima faza fara culoare, solutia trece in rosu si apoi, la cald, in portocaliu.

Morfina da reactii de culoare cu toti reactivii mentonati. Astfel, la tratarea cu acidul sulfuric, dupa o prima faza fara culoare, la incalzire se va obtine o culoare purpurie. Acidul azotic da nastere unei culori portocalii, ce trece in galben-roscat, in timp ce reactivul Frohde va da o coloratie violet, trecand in verde si apoi in brun-albastru. Folosirea reactivului Mandelin conduce la obtinerea unei culori roscate, care trece apoi in albastru-violet. Reactivul Marquis da initial o culoare rosu-carmin, iar in final, se obtine aceeasi culoare violet. Reactivul Mecke da o culoare albastra, ce trece in albastru-verzui si apoi, la cald, in brun.

Si heroina poate fi determinata prin reactiile de culoare cu reactivii Marquis si Mecke, cand rezulta o coloratie violeta.

Atat literatura de specialitate cat si practica in domeniu evidentiaza si alti reactivi folositi pentru identificarea toxicelor si stupefiantelor prin reactii de culoare: reactiv Duquenois-Levime, reactivul Zwicker, reactivul Young[2].

§ 2. Examinarea micoscopica a stupefiantelor si toxicelor

Examinarea unor substante sau produse despre care exista banuiala ca ar face parte din categoria stupefiantelor sau toxicelor se poate face atat cu ajutorul microscopului obisnuit cat si cu stereomicroscopul, fia la lumina naturala, fie la lumina artificiala. Cu aceasta aparatura se pot obtine informatii cu privire la natura substantei examinate, forma acesteia, anumite caracteristici individuale.

Astfel, in urma examinarii se poate stabili daca substanta e de natura vegetala, animala sau chimica, precum si daca se prezinta in stare amorfa sau cristalina. De asemenea, prin examinare la micoscop sau stereomicroscop pot fi obtinute date in legaura cu unele caracteristici individuale ale organului palntei din care provina substanta analizata – radacina, tulpina, frunze, flori- precum si unele elemente caracteristice ale unor astfel de plante (peri cu o forma specifica). In cazul substantelor de natura sintetica, cu ajutorul microscopului se observa forma cristalelor, culoarea, omogenitatea lor. Examinarea microscopica a formei cristalelor poate conduce chiar la identificarea certa a substantei ca atare. De asemenea, la acelasi rezultat se poate ajunge siin cazul in care cristalel respective au rezultat in urma tratarii cu anumiti reactivi, insa pentru aceasta e necesar ca substanta respectiva sa aiba un grad foarte ridicat de puritate, lucru care se intampla insa rar in practica. Din acest considerent, un asemenea test se face dupa efectuarea cromatografiei pe strat subtire, respectiv atunci cand componentul ce a fost separate poate fi colectat de pe placa in stare de puritate avansata. Identificarea substantelor dupa forma cristalelor, prin metoda determinarii cristalografice, se realizeaza prin compararea acestora cu forma unei substante cunoscute, preparate in conditiile de lucru utilizate pentru substanta necunoscuta[3].

§ 3. Identificarea stupefiantelor sau toxicelor prin determinarea punctului de topire ori dupa comportarea in flacara

Valoarea punctului de topire a unei substante reprezinta una dintre caracteristicile individuale, cu valoare certa de identificare. Ca si in cazul determinarii cristalografice insa, determinarea punctului de topire este conditionata de gradul de puritate al substantei supusa testului, orice impuritate ducand la modificarea valorii. Acesta este si motivul pentru care acest test este folosit mai mult pentru a confirma identitatea unei substante stabilita prin alte procedee. Cand in prima parte a analizei se obtine o singura temperatura de topire, aceasta poate furniza informatii cu privire la puirtatea substantei examinate. Aceast gen de identificare se bazeaza pe proprietatile substantelor de a se topi intotdeauna la aceeasi temperatura, aceasta fiind constanta pe toata durata procesului de topire. De exemplu, cocaina are punctual de topire intre 96-98° C, atropina la 116° C iar derivatii barbiturici, in raport de natura lor, au punctual de topire la 123-220° C.

De asemenea, se poate determina o substanta din modul in care se comporta in flacara. In acest scop, se introduce intr-un tub de proba fie fragmente din substantele solide ce trebuie analizate, fie reziduurile obtinute prin evaporarea unei portiuni din materialul lichid.Tubul in care se gaseste substanta in cauza este adus la flaca unui bec de gaz si se incalzeste treptat pana la incandescenta, urmarindu-se atentreactiile care se produc. Astfel, daca dupa incalzire nu mai raman reziduuri in tub, substanta testata este ori volatila, ori de natura organica. Alte ori, in timpul incalzirii, substanta din tub sau gazele degajate de aceasta se pot aprinde cu o flacara ori, dupa caz, se pot carbonize treptat. Aparitia fumului de o anumita culoare sau degajarea unor gaze pe timpul incalzirii sunt tot atatea indicii privitoare la natura substantei analizate (de exemplu,degajarea unui fumgalben-brun indica posibila prezenta a azotatilor).

Comportarea in flacara poate fi observata si prin incalzirea directa a substantei, fragmente din aceasta-uscate sau umezite cu acid clorhidric-fiind sustinute intr-un inel de sarma sau de platina pe varful unei spatule de portelan sau dintr-un material rezisten la agentii chimici.

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Printr-un astfel de test se urmareste daca substanta arde sau nu, daca este volatile, daca da o anumita culoare flacarii, aceasta fiind un indiciu privind existenta unor ioni de sodiu, potasiu,calciu.

In raport cu comportarea in flacara se poate deosebi –in cazul toxicelor solide sau lichide-dacaproba analizata este o substanta anorganica (nu arde), organica (arde cu flacara si uneori degaja fum) ori este un amestec de substante organice sau anorganice, caz in care arde partial, ramanand un reziduu alb sau colorat[4].

§Sectiunea 4.

Folosirea metodelor cromatografice in analiza stupefiantelor

Indiferent de rezultatele obtinute prin folosirea metodelor prezumtive, organele judiciare sunt obligate sa dispuna efectuarea analizelor stiintifice de laborator pentru a confirma identitatea substantelor sau produselor descoperite. Analizele effectuate in laboratoarele specializate sunt singurele care constituie probe si pot fi temei pentru trimiterea in judecata si condamnarea faptuitorilor.

Drogurile trimise in laboratoarele specializate sunt examinate, in mod obisnuit, prin cromatografie in vederea determinarii naturii si puritatii lor.

Cele mai frracvent utilizate metode cromatografice de analiza a drogurilor si toxicelor sunt:

- cromatografia pe strat subtire (TLC)

- cromatografia pe gaze (GC)

- cromatografia de lichide de inalta performanta (HPLC)

Acestea sunt de fapt metode de separare si desi selectivitatea lor nu atinge un procent foarte ridicat, ele au un rol deosebit, mai ales atunci cand sunt utilizate in combonatie cu alte tehnici de mare selectivitate, cum sunt cele spectometrice.Rezultatele ce se obtin au o valoare limitata, datorita przentei in substanta analizata a unor constituenti ce pot interfera in analiza.

a)     Cromatografia pe strat subtire

Desi cromatografia pe strat subtire este o tehnica de separare, in conditii bine controlate, ea poate conduce atat la identificarea cat si la cuantificarea drogurilor. Pe de alta parte, insa, utilizarea acestei metode nu da rezultate in cazul tuturor stupefiantelor ci numai in cazul opiului si derivatilor sai si canabisului.

In cazul opiului si derivatiilor (morfina, heroina) se folosesc placi cu silicagel “G” pe support de aluminiu sau sticla, avand grosimea de 250 microni, iar ca revelator se utilizeaza o solutie de iodoplatinat de potasiu, ca reactivi de vizualizare folosindu-se reactivii Dragendorf si Marquis. Solventii cei mai folositi sunt: toluene-acetona-etanol-amoniac 25% ( in raportul 45/45/7/3), acetate de etil-metanol-amoniac 25% ( in raportul 85/10/5) si metanol-amoniac 25% ( in raport 99/1).

La analiza canabisului se lucreaza pe aceleasi placi, reactivii de vizualizare fiind insa o solutie de Fast Blue B. Salt (amestecul a 2,5 g sare Fast Blue B. Salt)cu 100 g sulfat de sodium anhidru) iar ca solventi sunt folositi: toluene-eter de petrol ori eter etilic (80/20) sau eter de petrol-eter etilic (50/50).

Analiza cromatografica pe strat subtire se bazeaza pe coeficientul de repartitie diferit al unei substante care trebuie examinate intre 2 faze: faza stationara depusa pe suportul de sticla sau de aluminiu-placa cromatografica- si faza mobila-solvent ori amestec de solventi –aleasa in concordanta cu natura substantei ce urmeaza a fi analizata. Raportul dintre distanta de migrare a unui component si cea a solventului Rf este caracteristic fiecarei substante, daca se mentin aceiasi parametrii de lucru.

Cromatografia pe strat subtire, desi este in primul rand o tehnica de separare, prezinta o serie de avantaje fata de cromatografia cu gaze si cromatografia de lichide de inalta performanta, acestea fiind:

- aparatura folosita e simpla si cu costuri reduse

- are rapiditate mare in efectuarea determinarilor

- flexibilitate sporita in alegerea fazelor fixa si mobila

- analizele pot fi pastrate ca martor atat timp cat este necesar, cromatografia pe strat subtire neridicand probleme de stabilitate termica sau volatilitate

Cu exceptia cazului opiului si derivatiilor sai si canabisului, aceasta metoda nu poate fi utilizata ca singur criteriu analitic.

b) Cromatografia cu gaze (gazcromatografie)

Cromatografia cu gaze este una dintre cele mai moderne si valoroase metode de separare. Ea presupune transformarea componentilor substantei sau produsului de analizat in gaze sau vapori, care sunt transportati de un gaz inert printr-o coloana cromatografica. Identificarea substantelor analizate se face la iesirea din coloana, prin intermediul unui detector, rezultatul aparand sub forma unei crematograme.[5]

Folosirea cromatografiei cu gaze in analiza opiatilor ridica serioase probleme datorate in mare masura polaritatii foarte ridicate a acestor compusi. Obstacolul poate fi depasit prin derivatizare, aceasta operatie avand insa efect asupra timpului de efectuare a analizei.

Si analiza heroinei prin cromatografia de gaze ridica probleme deosebite datorate transacetilarii intre morfina si diatecilmorfina. In prezent, pentru prevenirea transacetilarii se incearca gasirea unor agenti de blocare.Pentru obtinerea unor rezultate concludente si la cocaina este indispensabila derivatizarea.

Datorita instabilitatii compusilor trecuti prin coloana, cromatografia de gaze nu e satisfacatoare in cazul LSD-ului si a canabisului. In schimb da rezultate foarte bune in analiza derivatilor barbiturici.

Folosirea acestei metode, acolo unde da rezultate prezinta urmatoarele avantaje:

- pretul echipamentelor e relative mic

- cantitatile foarte mici de substanta necesare analizei

- posibilitatea cuplarii gazcromatografelor cu un spectometru de masa, ceea ce conduce la cresterea calitativa a analizei.[6]

c) cromatografia de lichide de inalta performanta (HPLC)

Aceasta metoda este caracterizata printr-o sensibilitate superioara cromatografiei de strat subtire. In principiu,functionarea se face intr-o coloana sub presiune, umpluta cu un absorbent-alumina-in care sunt injectate preparatele din substanta ce urmeaza a fi identificata. La iesirea din coloana, elementele specifice sunt detectate prin diverse procedee fizico-chimice (de exemplu spectrofometri in radiatii UV sau refractometria)

Cromatografia de lichide de inalta performanta (HPLC) este metoda cea mai precisa si mai sigura in analiza stupefiantelor, cu ajutorul ei fiind bine separate opiaceele, cocaine, amfetaminele, halucinogenele, derivatii barbiturici si canabisul. Cocaina, amfetaminele, derivatii barbiturici prezinta proprietati favorabile detectiei prin cromatografie de gaze, de aceea in cazul lor e mai rar utilizata. Aceasta metoda insa este foarte utila la analiza LSD, a psilocibinei si canabisului.

Din prezentarea acestor trei metode cromatografice de analiza a stupefiantelor se poate observa ca au valoare limitata, ceea ce presupune utilizarea mai multor tehnici de acest gen, sisteme de solventi si faze sttionare cat mai diferite[7].

§ 5. Utilizarea metodelor spectrometrice si a metodelor combinate in analiza stupefiantelor sau toxicelor

a)     Spectrometria in infrarosu (I.R.)

Aceasta metoda este nelipsita in analiza stupefiantelor mai ales cand e cuplata cu alte metode eficiente de separare.

In situatiile in care, dupa utilizarea a;tor metode sau procedee, nu s-a ajuns la identificarea substantei supusa analizei, se trece la examinarea acesteia prin spectrometria in infrarosu, conditia de baza fiind certitudinea ca substanta in cauza are un grad ridicat de puritate. Desi pentru spectometria in infrarosu o conditie esentiala este puritatea probelor analizate, tinand cont de compozitia drogurilor din traficul ilicit, spectrele in infrarosu ale probelor ce contin droguri pot oferi informatii pretioase in evaluarea acestora.

Pentru recunoasterea substantelor toxice cristaline se mai poate folosi si metoda difractrometriei in radiatii X.

b)     Spectrometria in vizibil si ultraviolet

O astfel de metoda este deseori utilizata in analiza cantitativa a stupefiantelor si mai putin pentru identificare. Utilizarea in UV si in vizibil poate fi extinsa in situatia in care aceasta metoda este cuplata cu o alta metoda de separare prealabila a componentilor, de tipul cromatografiei de lichide de inalta performanta. Cercetari recente in domeniu au demonstrate ca folosirea unor detectori rapizi- bazati pe fotodiode liniare- permite inregistrarea spectrelor in timp scurt, inclusiv manipularea si interpretarea computerizata. Din acest motiv, cromatografa de lichide de inalta performanta cu detector U.V. prezinta o mare valoare practica.

Analiza stupefiantelor si toxicelor prin spectrometria in U.V. si in vizibil este realizata in solutii apoase acide ori bazice sau in solutii metanolice ori etanolice. Ca si in cazul folosirii altor metode, rezultatele analizei sunt puternic influentate de prezenta in probele analizate a unor diluanti, acestia absorbind puternic in aceeasi regiune a spectrului.

In situatia in care stupefiantul este constituentul principal al substantei analizate si acesta are o absorbtie caracteristica, spectrometria in U.V. si in vizibil poate fi folosita cu success atat pentru determinari calitative cat si de ordin cantitativ.

La baza acestei metode sta raportul existent intre materie si radiatie, in sensul ca radiatia electromagnetica, fie emisa, fie absorbita de un corp sau element, este specifica fiecarui tip de molecula sau atom, caracteristicile acestora rezultand din lungimea de unda a radiatei, a numarului, intensitatii si grupajului liniilor spectrale. Pentru obtinerea spectrului se utilizeaza atat aparate spectrale cu prisma-bazate pe fenomenul de dispersie a luminii-,cat si aparate spectrale cu retea-avand la baza dispersia de catre o retea de difractie-. Pe langa dispozitivul de obtinere a spectrului, aparatul spectral mai este prevazut si cu o sursa de lumina-arc electric, tuburi incandescente, etc.-si cu un dispozitiv de observare ori de inregistrare a spectrului, constand fie dintr-un spectograf –cand spectrul este inregistrat pe un material foto sensibil – ori spectroscop –cand observarea se face cu ochiul liber,fie intr-un spectometru, acesta din urma facand posibila si masurarea intensitatii liniilor spectrale.

Avantajele folosirii acestei metode sunt urmatoarele:

-precizia, sensibilitatea si rapiditatea analizelor de acest tip

-pentru analize sunt necesare cantitati infime de substante

-este indispensabila in cercetarea urmelor materiale: organice sau anorganice, precum si a resturilor de substante descoperite[8]

BIBLIOGRAFIE

I.       Tratate, Cursuri, Monografii

1. Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007

2. Emilian Stancu, Criminalistica: Stiinta si tehnica investigatiilor penale,Editura Actami, Bucuresti, 2001

3. Ioan Garbulet, Traficul si consumul ilicit de droguri, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008

4. Ion Neagu, Traian Dima, V. Dobrinoiu, M. A. Hotea, D. Popescu, G. Popescu, A. Podea, Prevenirea si combaterea traficului si consumului de droguri, vol. I si II,  Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008

5. Jenica Dragan, Aproape totul despre…droguri, Editura Militara, Bucuresti, 1994

6. Jenica Dragan, Dictionar de droguri, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

7. Stelian Turlea, Bomba drogurilor, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991

8. Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972

9. Nelu Viorel Catuna, Criminalistica, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008

10. Michelle Pantaleone, Mafia si stupefiantele, Bucuresti, 1970

11. Nita Vasile Gabriel, Elente de investigatie criminalistica aplicate in cercetarea infractiunilor din domeniul traficului de stupefiante, Bucuresti, 2005 –teza de doctorat-

12. Neremza Gheorghe, Investigarea infractiunilor din domeniul traficului de stupefiante, Bucuresti, 2006 –teza de doctorat-

II.       Practica judiciara

1. Revista de drept penal -toate numerele din 2006, 2007, 2008, 2009

2. Revista Dreptul  nr. 1/2002, nr. 9/2002-toate numerele din 2005, 2006, 2007, 2008, 2009

3. Dreptul-toate numerele din 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009

4. Culegere de practica judiciara 2002, Ministerul Justitiei, Editura All Beck, 2003

5.Culegere de practica judiciara 1994-1998, Curtea de Apel Brasov

Editura All Beck, 1999

6. Culegere de practica judiciara 2003, Ministerul Justitiei, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

7. Lucia Uta, Culegere de practica judiciara 2005, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2006

III.      Legislatie

1. Codul de procedura civila si 10 legi uzuale, Editura Hamangiu, 2007

2. Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

IV.Site-uri

2. www.scj.ro