POLIGRAF - INVESTIGAREA PSIHOLOGICA A COMPORTAMENTULUI SIMULAT PRIN TEHNICA POLIGRAF

1 COMPORTAMENTUL SI CARACTERISTICILE SALE

In sens larg, comportamentul reprezinta maniera specifica prin care organismul uman este determinat sa raspunda printr-un ansamblu de reactii la solicitarile de ordin fizic sau social care vin din ambianta, cautand ca prin aceasta sa se adapteze la necesitatile nou intervenite.

Comportamentul nu este numai un sir de reactii provocate de stimuli, ci o activitate complexa, dinamica, determinata bio-psiho-social prin care persoana isi adapteaza relatiile sale la mediu.

Notiunea de comportament exprima o realitate psihologica dependenta simultan de lumea externa si de lumea interna, in functie de modul in care se conjuga situatia pe de o parte, cu atitudinea, motivul si scopul pe de alta parte.

In viata unei persoane apar adesea situatii care o solicita contradictoriu. Anumite conveniente sociale pot intra in contradictie cu starea de moment sau chiar cu convingerile intime ale persoanei, cu sistemul ei propriu de valori. Apar in acest caz dilemele de comportament, depasirea lor presupunand din partea persoanei maturitate sociala, plasticitate psihica si suplete comportamentala.

Se disting doua modalitati de raspuns comportamental (Ciofu, 1974):

comportamentul aparent (exterior) care include reactiile exteriorizate ale persoanei, observabile direct, cum ar fi limbajul vorbit sau cel gestual, mimica, pantomima;

comportamentul inaparent (interior) include modificarile interne legate de procesele gandirii, emotiei, limbajului, inobservabile direct, dar care, prin intermediul procedeelor si tehnicilor de inregistrare a reactiilor organice pot deveni observabile (cum ar fi cresterea conductibilitatii electrice a pielii, modificarea ritmului cardiac, modificarea ritmului respirator, modificarea secretiei salivare, intensificarea activitatii glandelor sudoripare, a compozitiei chimice si hormonale a sangelui).

Intre modalitatile aparente si cele inaparente ale comportamentului exista o stransa legatura. Unui comportament aparent ii corespund obligatoriu si forme inaparente, deoarece comportamentul aparent se bazeaza pe o structura functionala organica, cu numeroase componente comportamentale inaparente. Nu oricaror manifestari de comportament inaparent le corespund si manifestari de comportament aparent, dar atat modalitatile aparente cat si cele inaparente sunt aspecte ale unui comportament larg cu o caracteristica de unicitate pentru momentul respectiv.

In functie de situatia in care se afla persoana, in functie de interesul si scopul urmarit, comportamentul obisnuit al acesteia poate lua forma unei conduite simulate.

Conduita sau comportamentul simulat este o incercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realitati. Persoana in cauza, da intentionat, un raspuns verbal strain aceluia pe care il gandeste, exteriorizand sau mascand o expresie ce nu se potriveste cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul autentic incercat.

Simularea este o mistificare intentionata a adevarului, invaluita si sustinuta pragmatic. Persoana care simuleaza incearca sa induca interlocutorului sau o convingere intima convenabila ei. Aceasta fiind deosebit de interesata in a simula, nu va putea ocoli si emotia insotitoare, care poate fi demascatoare prin componentele aparente sau inaparente ale acesteia.

Comportamentul simulat este un comportament intentionat. Simularea este uneori descoperita foarte simplu pe calea unei logici elementare, sesizand contradictiile sau caracterul absurd al relatarilor facute de catre persoana in cauza. Ea mai poate fi remarcata urmarind comportamentul expresiv, trasaturile, reactiile involuntare, gesturile, care dezvaluie incercarile de inducere in eroare a persoanei.

Constiinta simulanta este una dedublata, care cauta adesea sa invaluie, in argumentele ei false, intreaga personalitate a individului; falsitatea denatureaza realul, iar imaginarul modeleaza favorabil situatia subiectului, conferindu-i acestuia un comportament aparent normal.

Din perspectiva psihologiei judiciare, simularea este constructul strategic (apararea) pe care vinovatul il indreapta impotriva celui care il interogheaza, vizand o finalizare persuasiv-actionala.

Descoperirea simularii pe baza modalitatilor aparente ale comportamentului este deosebit de subtila, dificila si uneori chiar imposibila. De aceea, metoda cea mai sigura pentru detectie o constituie investigarea simularii prin indicatori fiziologici - care evidentiaza comportamentul inaparent.

Un mijloc tehnic prin care se pot pune in evidenta modificarile fiziologice care apar in timpul comportamentului simulat este poligraful.

2. ISTORICUL TEHNICII POLIGRAF

Poligraful are origine europeana. Un interes deosebit pentru detectia stiintifica a minciunii s-a manifestat inca din anul 1895 in Italia, Germania, Austria si Suedia, dupa unele insuccese obtinute de testele psihologice aplicate in identificarea criminalilor.

In 1895, Cesare Lombroso experimenta un instrument pentru detectarea simularii. Inventia sa, “hidrosfigmograful” permitea inscriptia variatiilor de puls din bratul suspectului in timpul interogatoriului. Aceste variatii erau inregistrate permanent grafic si permiteau o analiza detaliata in timpul audierii. Deoarece numai o singura variabila era inregistrata, instrumentul nu se numea poligraf, ci simplu “graph”.

Mosso, fiziolog italian, colaborator al lui Lombroso, a descoperit ca in timpul audierii au loc modificari in patternurile respiratorii ale criminalilor investigati. In 1904 psihologii germani Wertheimer si Klein propun ca modificarile respiratorii sa fie utilizate in investigatia criminalistica. Cativa ani mai tarziu in Austria, Vittorio Benussi, profesor la Universitatea Graz, decide sa testeze sugestiile lui Wertheimer si Klein. El inregistreaza patternurile respiratorii si descopera ca ratele inspiratie/expiratie se modifica implicit atunci cand persoanele mint. In 1914 descoperirea lui a fost publicata, aceasta constituind imboldul dezvoltarii tehnicii poligraf in toata Europa. Cardiologul britanic, James MacKenzie, si-a denumit aparatul “The ink Polygraph” (Poligraful cu inscriptor in cerneala), care ulterior a folosit drept model pentru aparate mai perfectionate.

Americanii preiau ideile europene si dezvolta o tehnica separata. Astfel catalizatorul acestei idei a fost psihologul germano-american Hugo M nsterberg de la Universitatea Harvard, initiatorul actualei tehnici, care sustine ca detectarea vinovatiei trebuie efectuata cu o multitudine de variabile psihologice si fiziologice incluzand pneumograful, pletismograful, activitatea inimii si activitatea electrodermala.

In 1915 William M.Marston, studentul lui M nsterberg, descopera ca schimbarile presiunii sistolice a sangelui sunt asociate cu minciuna. Marston utilizeaza in 1917 tehnica sa pentru a rezolva cazurile de spionaj militar.

In 1920 psihiatrul John A. Larson, in colaborare cu profesorul de psihologie Robert Gisele, a realizat un aparat poligraf care inregistra tensiunea arteriala, pulsul si respiratia. August Vollmer seful politiei din Berkeley utilizeaza aparatul dezvoltat de John A. Larson pentru detectarea minciunii. In cativa ani poligraful a fost facut portabil, adaugandu-se si un canal pentru inregistrarea reactiei electrodermale. Leonarde Keller, studentul lui Larson, a popularizat rapid tehnica, iar in 1925 realizeaza un poligraf imbunatatit denumit “Keller Polygraph”, punand astfel bazele poligrafului modern. In 1931 Keller a introdus utilizarea poligrafului in afaceri pentru a rezolva, in special, furturile. Un model mai perfectionat este realizat in 1945 de John E.Reid care stabilea legatura intre activitatea musculara neobservabila si tensiunea arteriala, “polygraphul Reid” inregistrand: tensiunea arteriala - pulsul, respiratia, reactia electrodermala si reactivitatea neuromusculara.

Laboratorul stiintific de detectare criminala al Politiei din Chicago a efectuat in perioada 1938-1941 un numar de 1127 teste, fiind relevata culpabilitatea in 84% din cazuri.

Cresterea exploziva a utilizarii tehnicii poligraf a avut impact la nivel guvernamental. Pentru mai bine de 30 de ani, numai C.I.A. si N.S.A. au condus examinarile poligraf. Datorita unor cazuri de spionaj, numarul angajatilor federali supusi examinarilor poligraf a crescut.

In 1970 opt departamente guvernamentale aveau disponibilitatea utilizarii poligrafului, iar in prezent 14: the Army; Air Force, Navy; Marine Corps; the F.B.I.; C.I.A.; N.S.A.; the U.S.Postal Service; the Secret Service; the Drug Enforcement Administration; the Bureau of Alcohol, Tabacco and Fire Arms; the U.S. Marshal’s Service; the U.S.Customs Office and the Defense Investigative Service (Barland, 1988).

In S.U.A. exista peste 30 scoli de pregatire in domeniul poligraf, acreditate de catre cei peste 3000 membri ai American Polygraph Association (A.P.A.).

In lucrarile lor, John E.Reid, directorul laboratorului stiintific de detectare criminala al Politiei din Chicago si Fred E.Inbau, profesor de drept la Northwerstern University, considerati personalitatile cele mai reprezentative in domeniul aplicarii tehnicii poligraf, sustin ca testele poligraf, daca sunt aplicate de catre operatori competenti, pot fi de mare utilitate practica. In primul rand, cu ajutorul poligrafului e usor sa determini minciuna cu o mare acuratete, ceea ce nu se realizeaza cu alte sisteme. In al doilea rand, instrumentul, testele si procedurile insotitoare poseda un mare efect psihologic, astfel incat persoanele vinovate sunt foarte usor convinse sa faca marturisiri complete.

O crestere a utilitatii poligrafului in general, a corespuns cu cresterea interesului pentru utilizarea poligrafului atat in domeniul judiciar, cat si in stiinta.

Internationalizarea tehnicii americane de detectie a comportamentului simulat a luat un start mai lent in anii ’50, aceasta accelerandu-se in anii urmatori. Daca in anul 1980 erau doar cateva tari care utilizau poligraful, in prezent sunt multe tari cu o mare capacitate de utilizare a acestuia.

Japonia apare ca prima tara in afara Americii care utilizeaza oficial detectia stiintifica a minciunii ca o metoda de rutina in investigatiile criminalistice, ajungand in prezent pe locul trei in lume ca numar al examinarilor poligraf.

Pana in 1963 s-au efectuat 4215 testari cu ajutorul poligrafului asupra unor suspecti si martori, eficienta acestora ridicandu-se la 96,4%. In 1964, prefecturile de politie japoneze dispuneau de 99 tehnicieni specializati in utilizarea poligrafului si interpretarea diagramelor. Acesti tehnicieni sunt specializati in psihologie, iar rezultatele testelor sunt supuse tribunalelor si opiniei expertilor.

Canada este al doilea stat in care tehnica poligraf isi spune cuvantul. Examinatorii canadieni au fost pregatiti in scolile americane pana in 1978 cand a fost infiintata o scoala poligraf dupa modelul american Defense Polygraph Institute. In Canada poligraful este utilizat pentru investigatiile criminalistice si rareori pentru supravegherea guvernamentala sau din industrie.

Coreea de Sud este un mare utilizator al tehnicii poligraf. Ca si japonezii examinarile poligraf initiale au fost promovate de catre U.S.Army, dar spre deosebire de japonezi, examinatorii coreeni s-au specializat in America.

REFERAT: Efectele divortului privind bunurile comune - impartirea bunurilor REFERAT: Aspecte de drept comparat

Israelul utilizeaza frecvent poligraful, aducandu-si totodata, o valoroasa contributie la perfectionarea tehnica a aparatului si a metodologiei de investigatie prin folosirea unor dispozitive electronice in functionarea canalelor de detectie-inregistrare a poligrafului.

Turcia este un exemplu pentru viteza cu care o tara poate capata o mare capacitate de utilizare a poligrafului. Daca in 1984 nu era nici un examinator poligraf in Turcia, in prezent sunt 65 examinatori, toti pregatiti in scolile americane, utilizand cea mai recenta tehnica si echipament poligraf.

In Iugoslavia, inceputurile aplicarii tehnicii poligraf sunt legate de preocuparile serviciului pentru cercetari criminologice ale Secretariatului de Interne din Zagreb care, in 1959 a propus si folosit in scop experimental aparatura de tip poligraf. Din 1967 poligraful a intrat deja in practica organelor de cercetare, cu aplicabilitate asupra unui numar limitat de cazuri.

In Germania, in pofida prezentei armatei americane, situatia a fost diferita. In 1954 Curtea Suprema de Justitie din Germania a introdus legea conform careia poligraful nu poate fi utilizat pentru a obliga o persoana sa dezvaluie adevarul impotriva vointei acesteia, prin aceasta violandu-se libertatea individuala. In 1982 psihologii germani au reluat problema utilizarii poligrafului, dar Curtea Suprema de Justitie a refuzat sa dea curs acestui apel.

Printre tarile care mai utilizeaza poligraful amintim: Marea Britanie, Italia, Olanda, Polonia, Rusia, Estonia, Romania, China, India, Africa de Sud, Mexic, Filipine, Malaezia etc.

In Romania poligraful este utilizat din anul 1975, indeosebi in cazurile de omor. Incepand cu anul 1980 aria de aplicare s-a extins treptat, punandu-se bazele unei adevarate scoli romanesti de tehnica poligraf. In tara s-au infiintat mai multe laboratoare de tehnica poligraf, functionand in structura inspectoratelor de politie a unor judete si a municipiului Bucuresti, aflate sub coordonarea Institutului de Criminalistica al Inspectoratului General al Politiei din cadrul Ministerului de Interne. Poligraful utilizat initial a fost de provenienta japoneza, iar ca metodologie de lucru, tratatul lui John E.Reid & Fred E.Inbau, “Truth and Deception the Polygraph (Lie-Detector) Technique”, Second Edition, Baltimore, 1977.

In anul 1994, la invitatia lui Frank S.Horvath si Gordon H.Barland - reprezentanti de seama ai American Polygraph Association (A.P.A.), o delegatie de specialisti romani in tehnica poligraf a participat la un simpozion organizat la Budapesta. De asemenea, prof. dr. psiholog Gordon H.Barland, director al Institutului de Cercetari in Tehnica Poligraf (S.U.A.) si prof ing. Lavern A.Miller, director in strategii manageriale - Poligraf (S.U.A.), s-au deplasat in Romania pentru a se informa si documenta asupra scolii romanesti de tehnica poligraf.

Pe baza evaluarii efectuate, in luna ianuarie 1996, ca o recunoastere a valorii scolii romanesti de tehnica poligraf, 7 specialisti romani in tehnica poligraf din Bucuresti, Cluj, Constanta, Iasi si Timisoara, au fost primiti ca membrii asociati in American Polygraph Association.

In Romania functioneaza 12 laboratoare interjudetene de detectie a comportamentului simulat, dotate cu poligrafe moderne de provenienta americana, la care sunt arondate toate judetele tarii, cu perspectiva infiintarii a inca 8 laboratoare. In anul 1997 s-a constituit Asociatia Romana Poligraf.

Abordand problema utilizarii si dezvoltarii tehnicii poligraf la noi in tara, prezentam un caz solutionat in anul 1980 cu poligraful din dotarea Inspectoratului de Politie al Judetului Cluj (Bus, 1997, 2000):

La 4 noiembrie 1980 este gasita decedata in apartamentul sau, situat intr-un cartier din municipiul Cluj-Napoca, L.D. in varsta de 32 de ani. Cadavrul victimei se afla pe dusumea langa o canapea, cu capul inspre geamul camerei, prezentand multiple leziuni in zona capului; obiectele din camera erau stropite cu sange.

In camera in care se afla victima s-a gasit un fier de calcat cu manerul rupt, un ciocan din plastic cu miez metalic, un taburet de bucatarie distrus, toate cu urme de sange si un lampadar cu trei brate, rasturnat, unul din abajururi fiind spart. Toate acestea duceau la concluzia ca intre agresor si victima avusese loc o lupta. Raportul de expertiza medico-legala ce s-a intocmit cu ocazia autopsierii cadavrului victimei a concluzionat ca moartea lui L.D. a fost violenta, ca s-a datorat dilacerarii cerebrale si ca poate data din ziua de 31 octombrie 1980. Leziunile constatate s-ar fi produs prin lovituri active, multiple, aplicate cu diferite corpuri dure, unele cu muchie, pumnul, fierul de calcat, ciocanul din plastic etc., leziunile tanatogeneratoare (cele care au determinat nemijlocit decesul victimei) fiind cele de la nivelul capului (regiunea temporo-parieto-occipitala stanga), constand in dilacerarea cerebrala.

S-a emis ipoteza ca autorul faptei ar putea fi din randul persoanelor cunoscute victimei care o vizitau la domiciliu, plecandu-se de la faptul ca usa de acces in apartament nu era fortata, iar la plecare autorul a inchis usa, fara a folosi si cheia.

Victima era divortata si avea un copil minor, care temporar locuia la bunica sa. In momentul omorului victima era singura in apartament, ea fiind ulterior gasita decedata chiar de fiul ei, care a venit in vizita la aceasta.

Identificarea autorului acestei infractiuni s-a realizat dupa doua luni, necesitand colaborarea a numerosi specialisti din diverse domenii, precum si efectuarea a numeroase constatari tehnico-stiintifice si expertize. La aceasta intarziere a contribuit, in mare masura, conduita simulata pe care a adoptat-o initial autorul omorului in timpul verificarilor intreprinse. Autorul omorului, desi a fost inclus printre suspecti, din lipsa de probe nu a fost retinut.

In cauza au fost verificate foarte multe persoane, in final luandu-se masura arestarii preventive pe termen de 30 de zile a unuia dintre suspecti T.J.; o cunostinta apropiata a victimei, care periodic o vizita avand si o cheie de la apartamentul acesteia. Ulterior, T.J. a recunoscut ca in data de 3 noiembrie 1980 a fost in apartamentul victimei si a gasit-o decedata, plina cu sange, fara a sesiza undeva cele constatate (motivand ca nu a avut cunostinta de obligatia prevazuta de lege de a denunta omorul constatat si ca i-a fost teama sa nu fie implicat in caz).

Dosarul intocmit lui T.J. nu continea probe suficiente pentru a fi trimis in instanta. In aceasta situatie, procurorul criminalist a dispus prin ordonanta testarea la poligraf a suspectului. In urma interpretarii diagramelor subiectului T.J. s-a concluzionat in mod cert ca acesta nu este autorul omorului. In aceasta situatie au fost continuate verificarile pentru clarificarea altor ipoteze, concomitent cu testarea la poligraf a tuturor suspectilor. Astfel, s-a reluat si cercetarea suspectului G.V., fostul sot al victimei.

G.V. a fost supus unei testari la poligraf, adresandu-i-se intrebari directe atat cu privire la comiterea omorului, cat si cu privire la “obiectele” cu care a lovit victima. Subiectul G.V. - in timpul testarii la poligraf - a dat raspunsuri negative la toate intrebarile incriminatorii. Rezultatul testarii la poligraf a confirmat in mod cert ca G.V. este autorul omorului. Audierea acestuia in cadrul activitatilor post-test, cu prilejul comunicarii rezultatului testarii, l-a determinat sa recunoasca savarsirea omorului, dand in acest sens declaratii amanuntite cu privire la modul de comitere, locul unde se afla corpurile delicte.

Rezultatele testarii la poligraf, in acest caz si nu numai, au fost apreciate ca fiind deosebit de utile in probarea vinovatiei autorului, fapt consemnat in rechizitoriul intocmit in data de 1 martie 1981 de catre procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Cluj, din care redam:

“Macinat de neliniste, dupa cum a recunoscut in interogatoriul sau din 27.12.1980, G.V. a fost supus in baza unei dispozitii scrise (ordonanta), in primele ore ale acelei zile testarii cu poligraful . Testarea s-a efectuat in Laboratorul de detectie a comportamentului simulat din cadrul Inspectoratului de Politie al judetului Cluj, utilizandu-se un aparat de provenienta japoneza, rezultatul testarii fiind expus si documentat in raportul de investigare a comportamentului simulat.

In cadrul testarii in vederea stabilirii reactivitatii psihoemotionale a inculpatului au fost inregistrati trei parametri psihofiziologici si anume ritmul respirator, reactia electrodermica si tensiunea arteriala - puls, pe baza a 7 teste minutios pregatite si care au cuprins o serie de intrebari neutre, intrebari de control si intrebari relevante, deci cu incarcatura emotionala in raport cu datele de fapt ale infractiunii cercetate. Datele inregistrate de aparat, concretizate in inregistrarea concomitenta a traseelor parametrilor psihofiziologici amintiti, se desprind din diagramele poligraf ce constituie anexele raportului de investigare a comportamentului simulat, date pe baza carora s-a concluzionat ca modificarile de dinamica si evolutie constatate au pus in evidenta prezenta unei puternice si permanente stari emotionale in raspunsurile negative date de inculpat la intrebarile relevante ale cauzei. S-a subliniat ca reactiile psihoemotionale cele mai ample si constante au rezultat la raspunsurile negative legate de intrebarile daca a omorat-o pe L.D., daca a lovit-o cu scaunul, cu ciocanul din plastic, cu fierul de calcat etc. Specialistul psiholog a conchis, in baza lucrarilor efectuate, ca prezenta reactivitatii psihoemotionale a reprezentat indicele nesinceritatii raspunsurilor pe care le-a dat inculpatul G.V. in cadrul testarii cu poligraful si anume la intrebarile relevante ale cauzei.

Datele obtinute prin testarea cu poligraful au fost deosebit de valoroase, negarea pe care s-a postat G.V. aparand a fi de circumstanta si intru-totul interesata.

In aceeasi zi de 27 decembrie 1980 inculpatul G.V. a recunoscut savarsirea omorului asupra lui L.D.”.

3. DETECTIA SIMULARII PRIN TEHNICA POLIGRAF

Poligraful nu inregistreaza minciuna ca atare, ci modificarile fiziologice ale organismului in timpul variatelor stari emotionale care insotesc simularea.

Detectia simularii cu tehnica poligraf este fundamentata stiintific de urmatoarele aspecte: in savarsirea unei fapte penale subiectul participa cu intreaga sa personalitate, mobilizandu-si pentru reusita infractionala intregul sau potential cognitiv, motivational si afectiv. Acest lucru face ca actul infractional sa nu ramana ca o achizitie intamplatoare, periferica a constiintei, ci sa se integreze in aceasta sub forma unei structuri infractionale stabile, cu continut si afectiv-emotional specific, cu rol motivational bine diferentiat (Aionitoaie & Butoi, 1992).

Tehnica poligraf actionand in mod indirect asupra planului constiintei subiectului, cauta a evidentia daca acesta reda cu fidelitate aspecte a ceea ce stie, adica elemente de continut ale realitatii subiective pe care o poarta in planul constiintei sale.

Starile emotionale iau nastere inca din momentul in care subiectul este invitat pentru a da relatii legate de fapta. Constiinta vinovatiei, mobilizatoare a unei stari emotive care poate fi mascata cu dificultate, il determina pe subiect sa reactioneze emotionat ori de cate ori i se prezinta un obiect sau i se adreseaza o intrebare in legatura cu infractiunea comisa. O minciuna spusa constient, pe langa efortul mintal pe care-l necesita, produce si o anumita stare de tensiune emotionala.

Conform teoriei “reactiei determinata de infractiune”, persoana vinovata reactioneaza cand minte, deoarece intrebarile relevante provoaca emotii sau trairi care au existat in momentul comiterii infractiunii (Barland, 1988).

Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne, unanim recunoscute si utilizate pe plan mondial de compartimentele tehnico-stiintifice ale celor mai avansate politii din lume.

Poligraful (asa-zisul “detector de minciuni”) inregistreaza simultan pe o diagrama modificarile a cinci parametri psihofiziologici: respiratia toracica, respiratia abdominala, reactia electrodermica, tensiunea arteriala - puls si micromiscarile neuromusculare. Fiecare parametru psihofiziologic inregistrat grafic pe diagrama poligraf prezinta anumite caracteristici specifice pe care examinatorul le analizeaza si le interpreteaza, formuland concluziile cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului, concluzii consemnate intr-un raport psihologic de constatare tehnico-stiintifica.

Tehnica poligraf nu face altceva decat sa depisteze emotia in mod indirect prin surprinderea reactiilor activatorii generale, care implica mecanisme fiziologice atat centrale cat si periferice.

Tehnica poligraf este din ce in ce mai utila, dat fiind caracterul ei fundamentat stiintific, care exclude cu desavarsire abuzurile, lezarea integritatii fizice si psihice, a demnitatii si onoarei persoanelor. Prin aceasta metoda de investigare nu se incearca numai inculparea suspectilor, ci in egala masura si disculparea acestora (in functie de implicarea sau neimplicarea lor in fapta penala). Ea este o metoda integral umana, care nu incalca prezumtia de nevinovatie si mijloacele legale de cautare a probelor.

Activitatile de descoperire a infractorilor si de clarificare a starilor de fapt - in concordanta cu adevarul - reprezinta efortul comun al tuturor celor din sistemul judiciar, precum si al expertilor din cele mai diferite domenii.

Tehnica poligraf furnizeaza date pe baza carora pot fi obtinuti indici ce permit (Bus, 2000):

eliminarea suspectilor ce se dovedesc a nu fi implicati in cauza, realizand o mare economie de timp si de munca;

identificarea autorilor de infractiuni, indiferent de genul acestora;

stabilirea imprejurarilor care califica sau agraveaza unele fapte penale;

stabilirea sinceritatii declaratiilor persoanelor audiate;

solutionarea contradictiilor ce apar intre declaratiile persoanelor constituite ca parti in procesul penal;

depistarea caracterului calomnios al unor denunturi sau plangeri penale.

In practica judiciara pot sa apara si alte aspecte care vizeaza comportamentul simulat, astfel incat tehnica poligraf poate fi folosita in mod nelimitat, fiind practic adaptabila oricaror situatii.

Respectarea cu rigurozitate a metodologiei, atat din partea examinatorului, cat si din partea celor care dispun folosirea acestei tehnici, asigura exactitatea in examinari, orienteaza just cercetarile curente, ajuta la elaborarea unor noi ipoteze de lucru in cauzele cu autori necunoscuti etc.

Examinarea cu tehnica poligraf se efectueaza pe baza rezolutiilor motivate sau a ordonantelor organelor de cercetare penala si la cererea expresa a apararii. Aceasta fiind un mijloc de investigare, trebuie sa fie solicitata si sa constituie de regula, un moment initial al anchetei si nu o ultima activitate, cand reactivitatea psihoemotionala a subiectului in cauza este afectata de foarte multi factori. Cu cateva zile inainte de investigare, examinatorul va studia in mod detaliat dosarul cauzei pentru a formula impreuna cu cel care instrumenteaza cauza, cele mai eficiente intrebari. Examinarea se va efectua numai in incaperi special amenajate si situate astfel incat sa fie ferite de zgomot.

La efectuarea examinarii va fi respectat principiul liberului consimtamant si al prezumtiei de nevinovatie a subiectilor testati, acestia completand o declaratie de consimtamant la examinare. Daca subiectul nu este de acord cu efectuarea testarii, examinatorul va incheia un proces-verbal de consemnare a refuzului si a motivarii acestuia. Subiectul in cauza poate reveni asupra refuzului initial, urmand a fi ulterior examinat.

Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf urmatoarele categorii de persoane: minorii, femeile gravide, bolnavii psihic, persoanele cu afectiuni cardio-respiratorii severe, cele cu afectiuni neurologice grave (hemipareze - paralizii), alcoolicii, persoanele care in momentul testarii sunt in suferinta fizica (interventii chirurgicale recente, extractii dentare, leziuni cauzate de unele accidente etc.) si alte persoane in legatura cu care examinatorul apreciaza ca nu este cazul.

Persoanele ce urmeaza a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa nu fie supuse unor anchete obositoare;

anterior sa aiba asigurata o alimentatie normala;

sa nu fie amenintate cu tehnica poligraf;

sa nu fie sub influenta bauturilor alcoolice;

sa nu fie sub influenta medicamentelor cu actiune asupra functiilor sistemului nervos central;

sa nu fie duse in campul infractional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);

sa nu participe la confruntari;

sa nu fie prezentate pentru recunoasterea din grup si sa nu li se prezinte persoane spre recunoastere etc.

Conditia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologica a subiectului.

3.1. DISCUTIA PRE-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedata de o discutie pre-test si incheiata cu o discutie post-test. Examinatorul va trebui sa obtina date exacte cu privire la faptele si circumstantele care constituie baza suspectarii ori acuzarii persoanei ce urmeaza a fi examinata. Examinatorul va obtine multe date chiar din observarea directa a persoanei inca din momentul in care aceasta intra in laborator si pana la terminarea examinarii. In timpul discutiei pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmeaza a fi examinata, i se aduce la cunostinta scopul examinarii, modul de functionare al aparatului, accentuand principiile fundamentarii stiintifice ale metodei si rezultatele ce se pot obtine. Acest aspect sporeste preocuparea persoanei nesincere asupra detectarii posibile si linisteste persoana sincera.

Intrebarile din discutia pre-test au scopul de a provoca raspunsuri verbale si nonverbale, care vor oferi examinatorului indicii asupra sinceritatii sau nesinceritatii subiectului, fara a-l face sa-si diminueze in mod inutil starea de tensiune si fara ca examinatorul sa se angajeze intr-un dialog acuzator in dorinta de a obtine o marturisire a vinovatiei. Un subiect care este invinuit de catre examinator ca ar fi savarsit infractiunea in curs de cercetare sau care este interogat ca si cand ar fi deja considerat responsabil de aceasta, nu mai este potrivit pentru un test la poligraf.

Problematica examenului de laborator pune in ecuatie starea emotionala a subiectului ce urmeaza a fi testat la poligraf. Noutatea situatiei in care se afla subiectul, lipsa obisnuintei de a mai fi fost examinat cu asemenea aparatura sau implicarea acestuia in cauza penala supusa investigatiei, creeaza o stare de tensiune, de neliniste generala exteriorizata prin manifestari caracteristice unui comportament simulat: hiperemia sau paloarea faciala, spasmul glotic, contractarea buzelor, tremurul sau monotonia speciala a vocii, clipirea accelerata a ochilor, “ras fortat”, sudoratia palmara sau faciala, frematatul mainilor, perioade de latenta in raspunsuri, evitarea privirii interlocutorului, culegerea unor scame imaginare, pedalarea picioarelor, contraintrebarile, solicitarea inutila pentru repetarea intrebarilor etc. Experienta demonstreaza nu greutatea de a surprinde aceste manifestari, ci dificultatea de a le interpreta corect si de a le integra intr-un profil psihologic adecvat.

In situatia examinarii la poligraf este foarte important de a stabili cauza care amplifica starea emotionala a subiectului (labilitatea psihocomportamentala, trecutul sau infractional, starea de sanatate, problematica delicata a cauzei pentru care este cercetat etc.).

Discutia pre-test impune crearea unui sentiment de siguranta si incredere reciproca, a unui dialog deschis, degajat. Nerealizarea acestei stari poate influenta negativ reactivitatea psihoemotionala a subiectului si implicit rezultatul testarii la poligraf.

In timpul discutiei pre-test un subiect sincer, de obicei, va manifesta un comportament in care se pot observa indicii naturaletii si dezinvolturii in argumentare, subiectul manifestand mai mult curiozitate fata de cauza penala decat teama, exprimandu-si pareri, raspunzand prompt si coerent la intrebari etc. Subiectul nesincer nu coopereaza, nu se angajeaza in dialog, da raspunsuri monosilabice, este lipsit de initiativa si spontaneitate. Cand se aduce in discutie problematica critica, se remarca pe langa negarile stereotipe de genul “nu stiu”, “nu-mi pot explica”, “cine, eu?”, “nu-mi amintesc” si unele manifestari exterioare ale comportamentului simulat.

Subiectul sincer, nefiind implicat in cauza cercetata, dispune de capacitatea psihica de comutare a atentiei catre problematica discutiei pre-test pe care o accepta cu interes. Dimpotriva, subiectul nesincer nu dispune de aceasta capacitate de comutare. Discutia despre fapta comisa are un efect inhibant asupra subiectului. Pe tot timpul testarii vocea examinatorului trebuie sa fie sub control absolut. Atitudinea acestuia trebuie sa fie obiectiva si rezervata, sa se manifeste impartial in privinta sinceritatii sau nesinceritatii persoanei. O alta atitudine l-ar plasa mai curand in rolul unui anchetator decat al unui examinator.

Examinatorul trebuie sa asigure o ambianta confortabila, inlaturand orice cauze care ar putea afecta investigarea cu tehnica poligraf.

3.2. INTREBARILE UTILIZATE IN EXAMINAREA POLIGRAF

Un chestionar-test contine in medie 10 intrebari numerotate de la 1 la 10, ordine care corespunde si pe diagrama poligraf. Intrebarile formulate se vor referi numai la un singur aspect. Examinatorul noteaza numarul intrebarii pe diagrama poligraf, adaugand, in functie de raspunsul afirmativ sau negativ al subiectului, semnul “+” sau “ ”.In chestionarul-test sunt incluse urmatoarele categorii de intrebari (Bus, 2000):

intrebarile relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propozitii interogative adresate subiectului de psihologul examinator in mod nemijlocit, concis si clar atat in cadrul discutiei pre-test, cat si in timpul testarii, vizand savarsirea sau implicarea subiectului in infractiunea ce face obiectul cercetarii, apte sa produca modificari in reactivitatea psihoemotionala a acestuia.

In functie de complexitatea cauzei cercetate intrebarile relevante pot include si intrebari investigatorii sau de detaliu. Acestea reprezinta propozitii interogative formulate ipotetic in vederea identificarii unei posibile reactivitati psihoemotionale la subiectul testat, care sa permita indicii cu privire la: existenta unor coparticipanti, tainuitori sau favorizatori, locul unde se afla ascunse obiectele materiale ale infractiunilor, corpurile delicte, instrumentele utilizate la savarsirea infractiunii, precum si alte aspecte de acest gen pe care subiectul le ascunde.

intrebarile neutre sunt propozitii interogative simple, care nu au legatura cu incriminarea si permit reechilibrarea psihica a subiectului dupa efectul intrebarilor relevante. Scopul lor este de a obtine in diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemotionala obisnuita a subiectului.

intrebarile de control sunt propozitii interogative la care se cunoaste aprioric, ca subiectul va raspunde nesincer. Scopul acestora este de a obtine un anumit nivel al reactivitatii psihoemotionale necesar efectuarii comparatiilor cu nivelul reactivitatii psihoemotionale obtinut la intrebarile relevante.

3.3. EXAMINAREA POLIGRAF

Diagrama poligraf se deruleaza cu o viteza constanta, cele 5 penite inregistrand simultan modificarile parametrilor psihofiziologici corespunzatori care insotesc raspunsurile subiectului. Diagrama poligraf reprezinta expresia grafica a reactiilor psihofiziologice concomitente chestionarii subiectului.

Sub impactul intrebarilor relevante ale cauzei, intregul organism al subiectului examinat se afla intr-o stare de alerta, reactivitatea psihoemotionala corespunzatoare raspunsurilor simulate la aceste intrebari fiind in mod evident mai clara, mai amplu exprimata decat cea obtinuta la intrebarile neutre.

Examinatorul stabileste tipul si numarul de teste ce vor fi aplicate unui subiect. De obicei, pentru a formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt necesare cel putin trei teste. Formularea concluziei intr-o examinare poligraf consta in activitati de comparare si sinteza, rationamente de tip deductiv, inductiv si analogic, activitati de sesizare a celor mai sensibile modificari in traseele diagramei poligraf ca urmare a raspunsurilor obtinute la intrebarile relevante, neutre si de control. In urma interpretarii, atat a diagramelor poligraf, cat si a comportamentului subiectului pe tot parcursul examinarii cu tehnica poligraf se poate formula o concluzie pozitiva, negativa sau incerta.

Rezultatul examinarii subiectului se consemneaza de catre psihologul examinator intr-un “Raport psihologic de constatare tehnico-stiintifica a comportamentului simulat”. Acest raport cuprinde activitatile intreprinse pentru depistarea comportamentului simulat si concluziile rezultate in urma analizei si interpretarii diagramelor poligraf.

Raportul psihologic de constatare tehnico-stiintifica a comportamentului simulat se inainteaza organelor de cercetare penala care au dispus examinarea subiectului la poligraf.

3.4. DISCUTIA POST-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf se incheie cu o discutie post-test. Abordarea subiectului se individualizeaza de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea invinuitului sau inculpatului, metodic, logic, argumentat, calm, tinandu-se seama si de nivelul de instruire si cultura al acestuia. Abilitatea examinatorului consta in a-l convinge pe subiect sa incerce dupa propria sa pricepere sa explice starile emotive pe care le-a simtit in timpul raspunsurilor date la intrebarile adresate. De la caz la caz, discutia post-test va fi continuata in biroul de ancheta de catre cel care instrumenteaza cauza respectiva.

4. FACTORII CARE INFLUENTEAZA REZULTATELE EXAMINARII LA POLIGRAF

Factorii care pot afecta rezultatele examinarii la poligraf sunt (Reid & Inbau, 1977; Bus, 2000):

neconstientizarea posibilitatii de detectare (subiectii cu nivel de scolarizare si Q.I. foarte scazut, cu responsabilitate sociala scazuta etc.);

tensiunea emotiva sau nervozitatea unui subiect sincer (indoieli fata de: exactitatea aparatului, competenta examinatorului, conditiile in care se efectueaza examinarea etc.);

nemultumirea sau resentimentul unui subiect sincer fata de examinarea la poligraf;

hiperanxietatea (problemele personale ale subiectului, teama pentru implicarea in fapta cercetata, extinderea investigatiei asupra altor fapte etc.);

implicarea in alte fapte sau infractiuni similare (subiectul este sincer cu privire la fapta in curs de cercetare, dar fiind implicat in alte fapte, este dominat de un complex de culpabilitate);

incomoditatea fizica si psihica din timpul examinarii (teama subiectului de o posibila durere fizica produsa de aparat, presiunea exercitata de mansonul de tensiune arteriala - puls sau de tubul pneumograf etc.);

responsabilitatea pe care o traieste subiectul cu privire la nerespectarea atributiilor de serviciu, favorizand comiterea infractiunii de catre o alta persoana (de exemplu, neglijenta unui paznic face posibila comiterea infractiunii de catre alta persoana);

anchetarea excesiva a subiectului anterior examinarii (anchete prelungite si obositoare, acuzatiile aduse subiectului etc.);

numarul prea mare de intrebari sau prea multe teste administrate subiectului intr-o singura examinare (subiectul poate deveni areactiv);

frazeologia inadecvata a intrebarilor relevante (intrebari echivoce);

intrebarile de control inadecvate (care nu au legatura cu problematica pentru care este cercetat subiectul);

starea de “subsoc” sau “epuizarea de adrenalina” (un subiect nesincer poate fi areactiv daca este examinat imediat dupa comiterea infractiunii, datorita epuizarii nervoase a acestuia; o tensiune emotiva provoaca un exces de adrenalina in sange, iar glandele suprarenale fiind suprasolicitate devin incapabile sa faca fata situatiei - de aici conditia de “subsoc” sau “epuizare a suprarenalelor”);

rationarea si autoinselarea (intr-o situatie limita, cand subiectul este condamnat la moarte, acesta devine atat de preocupat de situatia sa dificila, incat amintirile sale despre fapta comisa devin foarte estompate, iar o examinare la poligraf poate fi neconcludenta);

anomaliile fiziologice si mintale (hipertensiunea arteriala, hipertiroidismul, starile febrile; psihoticii, psihonevroticii, psihopatii etc.);

factori diversi.

Rata de baza a minciunii (R.B.M.) este unul dintre factorii care pot afecta precizia poligrafului. Pe masura ce rata de baza a minciunii scade, scade si posibilitatea erorilor ce pot sa apara in timpul examinarii la poligraf (Barland, 1988).

In timpul examinarii la poligraf, subiectii pot adopta diferite conduite. De aceea examinatorul trebuie sa ia masuri de precautie impotriva tentativelor subiectilor care incearca sa eludeze detectarea prin unele manopere cum ar fi: respiratia controlata, miscari musculare, eschivarea psihologica, deteriorarea mecanica a poligrafului etc.

Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolva intreaga problematica a probatiunii intr-o cauza penala, pentru ca menirea ei nu este aceasta, iar specialistul nu este organ de urmarire penala. Tehnica poligraf deschide caile spre probatiune, contribuie la obtinerea unor piste investigative aditionale, focalizeaza investigatiile criminalistice.

Tehnica poligraf se integreaza organic in activitatea de ancheta judiciara, dobandindu-si statutul de metoda stiintifica intensiva, multifunctionala, de mare eficienta impotriva criminalitatii.

Fundamental in privinta utilitatii si preciziei tehnicii poligraf este calificarea si perfectionarea examinatorului. Acesta trebuie sa stapaneasca problemele fundamentale ale psihofiziologiei comportamentului in general si ale persoanei in special, empatie, perspicacitate, spirit de observatie, intuitie profesionala, echilibrul moral-afectiv, responsabilitate s.a.