Liberarea conditionata - conditiile cerute de lege, propunerea de liberare conditionata, liberarea conditionata in cazuri speciale

Liberarea conditionata

In dreptul roman, liberarea conditionata a fost introdusa prin legea de organizare a inchisorilor din 1874, insa numai pentru monori, cu caracter de generalitate fiind introdusa abia prin legea penitenciarelor din 1929.[1]

Codul Penal de la 1936 prevedea liberarea conditionata ca ultima etapa a regimului progresiv al executarii pedepsei inchisorii. Institutia a fost in vigoare pana in 1950, cand a fost inlocuita cu liberarea inainte de termen, care consta in punerea in libertate neconditionata inainte de termen, a condamnatului, pe baza muncii prestate si cu conditia bunei conduite in timpul executarii pedepsei. Ea a fost mai amplu reglementata prin Decretul nr. 720/ 1956 si a ramas in vigoare pana la 1 ianuarie 1969, cand a fost abrogat si a fost reintrodusa prin punerea in vigoare a noului cod penal, institutia liberarii conditionate. S-a considerat ca liberarea conditionata este preferabila liberarii inainte de termen.

Prin Legea nr. 140/ 1996, institutia liberarii conditionate a fost modificata in sensul maririi fractiunilor de pedeapsa pe care condamnatul trebuie sa le execute pentru a obtine liberarea conditionata.

Scopul executarii pedepsei, potrivit legii penale (art. 52, alin. 2, Cod penal), este formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala.

In anumite cazuri, functia reeducativa a pedepsei se poate realiza inainte de executarea ei integrala, prin privare de libertate si, ca atare, condamnatii respectivi pot fi liberati conditionat, daca sunt intrunite anumite conditii legale. Aceasta posibilitate constituie un stimulent important pentru reeducarea lor (art. 59-61 Cod penal si art. 25-28 Legea nr. 23/1969).

Liberarea conditionata este o institutie de drept penal material (substantial) complementara regimului executarii pedepsei inchisorii la un loc de detinere, pe care o pot dispune instantele de judecata cu privire la orice condamnat. Ea este deci o forma de inlaturare conditionata a continuarii executarii pedepsei, deoarece conditiile trebuie indeplinite atat inainte de a fi acordata, cat si pentru a deveni definitiva.[2]

Ea este un mijloc de individualizare administrativa a executarii pedepsei inchisorii la locul de detinere.

„Liberarea conditionata” are avantajul ca se efectueaza in faza de executare a pedepsei inchisorii, cand condamnatul este sub observatia administratiei penitenciarului, care il poate cunoaste mai bine si mai profund, dupa conduita lui, dupa munca si dupa unele semne reale de indreptare.

Pentru acordarea liberarii conditionate, nu se tine seama de gravitatea infractiunii pentru care persoana a fost condamnata, de durata pedepsei inchisorii si nici daca aceasta a fost pronuntata cu ocazia condamnarii sau in urma comutarii detentiunii pe viata, nefiind conditii cerute de lege.

Dupa parerea d-nului I. Fondor, institutia liberarii conditionate se refera la o anumita categorie de condamnati si anume la condamnati care, dupa executarea unei parti din pedeapsa, dau dovada de buna conduita, fiind discutabil daca mai apare utila executare in continuare, in penitenciar, a pedepsei inchisorii pana la expirarea duratei acesteia.[3] Pentru acesti condamnati, s-a gasit solutia liberarii inainte de expirarea termenului pedepsei, nemaifiind necesara executarea integrala a pedepsei in penitenciar. Pentru aceasta este necesar ca ei sa indeplineasca conditiile privind executarea unei parti din pedeapsa si sa dea dovezi de indreptare; daca sunt realizate aceste conditii, condamnatii sunt liberati sub conditia[4] unei bune purtari, (adica necomiterea de infractiuni pana la expirarea termenului de executare), si dupa obtinerea liberarii, urmand ca, in caz contrar, sa fie readusi in penitenciar pentru executarea restului de pedeapsa. In acest mod este reglementata institutia liberarii conditionate.

Liberarea se acorda, in mod facultativ, daca sunt indeplinite si constatate de catre instanta conditiile legale, fara ca ea sa constituie un drept al condamnatului.

Conditiile cerute de lege pentru a se putea acorda liberarea conditionata in cazul infractiunilor savarsite cu intentie

Sa se execute de catre condamnat o parte din pedeapsa, considerata ca necesara pentru a se putea aprecia ca s-a indreptat. Partea executata depinde de durata pedepsei inchisorii care se executa fie ca este cea pronuntata de instanta, fie ca ea a fost redusa in urma gratierii sau a unei legi mai blande (art. 14 si 15 Cod penal), sau ca din ea s-a scazut retinerea ori arestarea preventiva (art. 88-89 Cod penal). Aceasta nu insemna ca liberarea conditionata s-ar putea obtine chiar in cursul arestarii preventive, inainte ca hotararea de condamnare sa fi ramas definitiva.

Se va lua in considerare si timpul cat condamnatul a executat o perioada din pedeapsa la locul de munca, daca ea a fost revocata si se continua executarea la un loc de detinere. Durata celor doua forme de executare se cumuleaza, deoarece reprezinta o executare efectiva (art. 86 Cod penal). Potrivit art. 59, alin. 1 , partea din pedeapsa ce trebuie executata variaza in functie de cuantumul pedepselor aplicate si de natura infractiunii savarsite . Ca regula generala, in conformitate cu dispozitia din articolul citat , partea de pedeapsa ce trebuie executata este mai mica in cazul pedepsei pana la zece ani si este mai mare in cazul pedepsei peste zece ani . Mai exact , in cazul unei pedepse pina la zece ani , condamnatul trebuie sa execute cel putin doua treimi , iar in cazul unei pedepse peste zece ani, condamnatul trebuie sa execute cel putin trei patrimi .

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

In cazul comiterii unei infractiuni ,in timpul executarii pedepsei se aplica dispozitiile articolului 39, alin. 2, Cod penal, daca sunt indeplinite conditiile recidivei, sau cele ale articolului 40, Cod penal ( pluritatea intermediara).

Astfel , fiind intrunite aceste conditii , instanta a dat o hotarare nelegata cind a respins propunerea de liberare conditionata , motivand ca fractiunea de pedeapsa executata – conform articolului 59 , alineat 1, Cod penal – este insuficienta pentru reeducarea celui condamnat, in raport cu „natura infractiunii” , deoarece un asemenea criteriu nu este cerut de lege. S-a sustinut si punctul de vedere contar.

Condamnatul sa fie staruitor in munca

Staruinta in munca se va aprecia dupa felul cum condamnatul respecta obligatia de munca, dupa munca zi de zi, munca sustinuta si munca de calitate.

Aceasta conditie este indeplinita si cind , in unele perioade ale executarii pedepsei , nu a realizat norma de munca din motive ce nu-i sunt imputabile condamnatului.

Condamnatul sa fie disciplinat, adica sa respecte regulamentul de ordine interioara, de la care nu a avut abateri, pe toata durata de timp cit s-a aflat in penitenciar . Astfel, disciplina condamnatului inseamna comportare atenta cu superiorii , comportare respectuoasa cu indrumatorii si supraveghetorii si respectarea programului si al orarului zilnic. Este disciplinat si acela care sustine si ajuta pe alti condamnati in munca si in toata activitatea.

Daca a avut abateri repetate, nu este intemeiata cererea de liberare.

Condamnatul sa dea dovezi temeinice de indreptare

Despre un condamnat se poate sustine ca da dovezi temeinice de indreptare cand are o comportare care, in comparatie cu trecutul lui, reprezinta o imbunatatire evidenta, cum ar fi: respect si ascultare fata de conducerea penitenciarului, buna conduita fata de ceilalti detinuti,

renuntarea la unele deprinderi rele (bautura, certuri, indisciplina), bune rezultate in munca, plata despagubirilor civile, buna purtare la locul de munca, participare la actiuni organizate in penitenciar, regretul pentru actiunea savarsita, purtare corecta fata de victima, promisiuni sincere ca dupa eliberare va ajuta sa repare unele urmari rele ale faptei sale.

In articolul 59 Cod Penal, se prevede ca, in prezenta conditiilor mentionate si „tinandu-se seama si de antecedentele penale”, condamnatul poate fi eliberat conditionat. In lege nu se prevede ca, cel condamnat are antecedente penale si ca ar fi exclus de la eliberare conditionata, ci numai ca trebuie sa se tina seama de ele. Se are in vedere ca realizarea conditiilor in ansamblu atesta ca cel condamnat s-a indreptat, astfel ca prin acordarea ei se va contribui la intarirea eficientei pedepsei si a efectului ei preventiv general.

La calcularea fractiunilor de pedeapsa, de cel putin 2/3 sau 3/4, se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata , potrivit legii, ca fiind executata pe baza muncii prestate, deoarece timpul in care a lucrat se socoteste mai avantajos in functie de natura si randamentul activitatii efectuate.

Pentru a nu fi avantajati cei cu forta fizica mai mare, ori cei obisnuiti cu

asemenea munci si pentru a preintampina posibilitatea liberarii la un interval prea scurt de la inceperea executarii pedepsei, care ar fi insuficient pentru o reeducare temeinica, se prevede o conditie speciala, executarea efectiva a unei parti din durata pedepsei (alin.2, art. 59 Cod penal).

Propunerea de liberare conditionata se face de catre comisia ce functioneaza in cadrul fiecarui penitenciar (art.27 Legea nr. 23/1969), care incheie un proces –verbal. Condamnatul se poate adresa si direct instantei.

Atata vreme cat cel condamnat a indeplinit conditiile din art. 59 C. pen., instanta nu poate respinge propunerea sau cererea de liberare conditionata pe motivul ca cel condamnat a fost sanctionat pentru savarsirea unei infractiuni grave si ca fractiunea executata este insuficienta pentru

reeducare; gravitatea faptei se reflecta atat in incadrarea juridica a acesteia

- implicit – deci, asupra pedepsei legale si a celei concrete aplicata de instanta.

Criteriul mentionat mai sus nu face parte din conditiile legale. De asemenea, nici mentiunea ca nu a fost recompensat niciodata, ceea ce ar dovedi ca nu a dat dovezi temeinice de indreptare, deoarece aceasta conditie se refera la comportarea in general a condamnatului in perioada executarii pedepsei.

Cand se constata ca nu sunt intrunite conditiile pentru a fi liberat, se fixeaza un termen pentru reexaminarea situatiei acestuia, care nu poate fi mai mare de un an (art. 28 Legea 23/1969).

Liberarea conditionata se poate acorda si atunci cand condamnatul nu se afla incarcerat pentru executarea pedepsei – independent de vointa sa – in momentul formularii si solutionarii cererii de liberare conditionata. Aceasta deoarece in art.59 C. penal nu se prevede ca cel condamnat sa se afle efectiv in executarea pedepsei in momentul formularii cererii de liberare conditionata. Astfel ca, desi starea de detinere este de natura liberarii conditionate, nu este totusi de esenta ei.

In speta s-a retinut ca durata arestarii preventive si timpul cat cel condamnat a fost efectiv detinut in executarea pedepsei, la care se adauga si timpul considerat executat ca urmare a muncii prestate, depaseste cu mult fractiunea de pedeapsa ce urma sa fie executata efectiv, fiind aproape egala cu pedeapsa aplicata.

In cazul pedepselor ce nu se contopesc, fiindca opereaza cumulul aritmetic, se executa ambele pedepse. De exemplu, cand a avut loc revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei (alin.1,art.83 C. penal) sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 86, alin.2,C. penal), ori in caz de evadare (art.39,alin.3,C. penal). In asemenea situatii calculul fractiunilor de pedeapsa execuate se face in raport de totalul pedepselor (art. 59, alin.3 si 4, C. penal).

Liberarea conditionata in cazuri speciale

In reglementarea liberarii conditionate, s-a tinut seama de anumite cazuri speciale, fie de cazul unor infractiuni mai grave, cum sunt infractiunile impotriva statului, fie in cazul unor condamnati speciali (minori, batrani etc.) Pentru obtinerea liberarii conditionate in primul caz, se pun conditii mai severe, in cazul al doilea se pun conditii mai usoare.

Condamnati pentru unele infractiuni grave

Astfel este cazul cu infractiunile contra statului, infractiuni contra avutului public, infractiunea de omor, infractiunile contra pacii si omenirii si infractiunile prin care s-a produs o paguba importanta economiei nationale (art.60,alin.1,C.penal). Pentru cei condamnati la asemenea infractiuni, in primul rand se cere mai multa severitate si, in al doilea rand, insasi perioada de indreptare si reeducare trebuie sa fie mai lunga, deci, si ramanerea lor la locul de detinere trebuie sa fie mai lunga.

Condamnatul care datorita starii sanatatii sau din alte cauze nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit fiindca nu se poate utiliza toata forta de munca existenta la un moment dat in penitenciar, poate fi liberat conditionat daca indeplineste si celelalte conditii ( da dovezi temeinice de indreptare si este disciplinat ) aratate in art. 59, C.penal si conditia prevazuta la art.60, alin.1.

Cand cei condamnati in timpul minoritatii ajung la varsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de 60 de ani, barbati si peste 55 de ani femei, se are in vedere conditia lor fizica, usurandu-le regimul. Astfel, fiind scutiti de a munci, li se acorda inlesniri la obtinerea liberarii, care este legata de cuantumul pedepsei ce trebuie executata.

Acestei categorii de condamnati nu i se mai cere executarea efectiva a unei cote parti din pedeapsa (alin.2, art.59, C.penal) atunci cand la calculul infractiunilor (de 1/3 daca pedeapsa este pana la zece ani sau 1/2 cand depaseste zece ani) s-a tinut seama de partea din durata pedepsei considerata ca executata in urma muncii prestate. Trebuie insa sa

indeplineasca celelalte conditii, adica sa fi fost staruitori in munca si disciplinati atata timp cat au muncit si sa dea dovezi temeinice de indreptare.

De asemenea, se aplica dispozitiile art.59, alin.3 si 4 C. penal (pedepse care nu se contopesc si durata pedepsei pe care o executa).

Liberarea conditionata in cazul infractiunilor savarsite din culpa (art.59, C. penal). Avandu-se in vedere ca faptele din culpa sunt mai putin periculoase decat cele intentionate, legiuitorul prevede termene mai scurte pentru a putea dispune liberarea.

In acest caz liberarea va avea loc daca s-a executat cel putin jumatate din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin 2/3, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplineste si celelalte conditii prevazute in art. 59, alin.1, C.penal. Se va tine seama si in cazul in care condamnatul a muncit.

Cand pedeapsa ce se executa a rezultat din concursul intre infractiuni comise din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile din art.59, C. penal.[5]

Elemente de practica judiciara privind acordarea liberarii conditionate

Solutii ale instantelor privind aplicarea dispozitiilor referitoare la ansamblul conditiilor liberarii.

In practica judiciara au fost cazuri cand liberarea conditionata s-a acordat dupa indeplinirea cu precadere a conditiei executarii fractiunii de pedeapsa prevazuta de lege, fara a se tine seama in suficienta masura si de indeplinirea celorlalte conditii de lege (staruinta in munca, dovezi de indreptare etc.). Mai mult, liberarea conditionata s-a pronuntat imediat dupa executarea minimului fractiunii cerut de lege. Astfel de hotarari au fost criticate de instantele superioare.

Solutii referitoare la indeplinirea conditiilor pana in momentul solutionarii propunerii de acordare a liberarii.

In alte situatii, instantele de judecata au examinat indeplinirea conditiilor liberarii, tinand seama numai de conditiile existente in momentul cand s-a formulat propunerea (cererea) liberarii. De multe ori insa condamnatul, dupa ce s-a facut propunerea, isi schimba atitudinea (nu mai munceste, comite abateri de la disciplina, aplicandu-i-se sanctiuni disciplinare), ca urmare, conditiile liberarii nu mai sunt intrunite in raport cu momentul solutionarii cererii (propunerii).

Solutii referitoare la calculul fractiunii de pedeapsa ce trebuie executata.

In lege sunt prevazute fractiunile din pedeapsa care trebuie executate dupa felul infractiunilor savarsite. In cazul unor infractiuni mai usoare (calomnie, furt, vatamari corporale etc.), aceste infractiuni sunt mai mici (jumatate sau doua treimi). In cazul unor infractiuni mai grave (tradar, omor, furt in paguba avutului obstesc etc.), fractiunile prevazute in art. 60 C. penal, sunt mai mari (doua treimi sau trei patrimi). In cazul ca se savarseste o singura infractiune, fie una mai usoara, fie una mai grava, calculul fractiunii se va face dupa prevederile art.59 si 60 C.penal, dupa felul infractiunii.

Efectele liberarii conditionate

Efectele pot fi imediate si definitive:

cele imediate – constau in liberarea de indata a condamnatului

cele definitive – numai dupa ce expira intervalul de timp echivalent cu restul pedepsei ce urma sa fie executat si daca nu s-a savarsit in acest interval o noua infractiune.

Cand se indepinesc aceste conditii, care au efect extinctiv, pedeapsa se considera executata (art.61, alin.1, C.penal).

BIBLIOGRAFIE

1.V.Gongoroz-”Tratat”

2.Pavel Cocos Mircea-‚”Liberarea conditionata-teza de doctorat”1980,Bucuresti

3.I.Fondor-”Liberarea conditionata in explicatiile teoretice ale Codului penal roman”1970,Bucuresti

4.I.Oancea-”Drept panal roman-partea generala”1971,Bucuresti

5.Matei Basarab-”Drept penal” vol II 1997