CREATIVITATEA

In contemporaneitate, creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitati stiintifice.

Creativitatea este o capacitate foarte complexa. Ea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres in plan social. Componenta principala a creativitatii este imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea nu se obtine cu usurinta, o alta componenta implicata este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari.

Definirea creativitatii

Termenul "creativitate" a fost introdus in psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o formatiune de personalitate. In opinia lui, creativitatea nu poate fi limitata doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalitatii, respectiv la aptitudini (inteligenta), atitudini sau trasaturi temperamentale. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care, in dictionarele de personalitate, aparute inainte de 1950, termenul "creativitate" nu este inclus. Cu toate acestea, abordari mai mult sau mai putin directe ale creativitatii, s-au realizat si inainte de 1950, notiunea fiind consemnata sub alte denumiri: inspiratie, talent, supradotare, geniu, imaginatie sau fantezie creatoare (Rocco, 2001).

Conceptual de creativitate isi are originea in conceptul latin creare care inseamna zamislire, faurire, nastere. In acceptiune larga, creativitatea constituie un fenomen general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti. In acceptiune mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea apare in patru acceptiuni importante: ca produs, ca proces, ca potentialitate general umana, ca dimensiune complexa a personalitatii (Zlate, 2000).

Creativitatea ca produs

Majoritatea psihologilor, cand au definit creativitatea, s-au referit la caracteristicile produsului creator. Ca si caracteristici esentiale ale unui produs creator au fost considerate, pe de o parte noutatea si originalitatea lui, iar pe de alta parte, valoarea, utilitatea sociala si aplicabilitatea vasta.

Referindu-se la trecerea produsului creator din planul subiectiv (nou pentru subiect) in planul obiectiv (nou pentru societate), Taylor, in 1959, descrie cinci planuri ale creativitatii:

creativitate expresiva - se manifesta liber si spontan, in special in desenele sau constructiile copiilor mici;

planul productiv este planul crearii de obiecte (materiale sau ideale) specific muncilor obisnuite (olar, tesatoare);

planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante (inventatori);

creativitatea inovatoare se regaseste la oamenii talentati;

creativitatea emergenta este caracteristica geniului, omului care aduce schimbari radicale intr-un domeniu si a carei personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

Pe primele trei planuri, noul este legat de experienta de viata, pe cind ultimele doua planuri fac raportarea la universul de semnificatii al unei culturi. Noutatea produsului trebuie considerata numai corelativ cu utilitatea lui.

Creativitatea ca proces

Aceasta acceptiune vizeaza caracterul procesual al creativitatii, faptul ca ea nu se produce instantaneu, ci necesita parcurgerea unor etape distincte intre ele. Mai multi autori au stabilit patru etape ale procesului creator:

prepararea - se aduna informatii, se fac observatii, se delimiteaza scopul ori problema, se schiteaza o ipoteza sau un proiect general;

incubatia - este rastimpul incercarilor sterile, cand nu se gaseste solutia, concretizarea operei e nesatisfacatoare; incubatia poate dura ani de zile;

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

iluminarea - este momentul fericit cand apare solutia, cand opera este vazuta intr-o lumina mirifica. In arta i se mai spune inspiratie, iar in stiinta intuitie. In aceasta etapa se realizeaza in ritm rapid obiectivele urmarite initial;

verificarea - este necesara dupa conceptia initiala, pentru eliminarea eventualelor erori sau lacune. Artistul isi revizuieste creatia, face retusuri.

Etapele procesului creator sunt specifice mai ales pentru creativitatea individuala si mai putin pentru cea de grup.

Din punct de vedere procesual, creativitatea devine creatie, capata o expresie desfasurata, trece din virtualitate in realitate.

Creativitatea ca potentialitate general umana

De-a lungul timpului, creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau un har divin, rezervat unor privilegiati ai soartei, unei minoritati. La un moment dat, s-a emis ipoteza ca ar fi o capacitate innascuta, transmisa pe cale ereditara. Aceste conceptii nu au facut altceva decat sa franeze studiul stiintific al creativitatii.

Dar, sub o forma latenta, virtuala, in grade si proportii diferite, ea se gaseste la fiecare individ, creativitatea fiind o capacitate general umana. Ca dovada sta numarul mare de inventatori cu brevet din multe tari ale lumii.

Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii

Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate psihica a individului, iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in structurile de personalitate, devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai complexe ale personalitatii.

Creativitatea este o dimensiune de sine statatoare a personalitatii. Guilford (1951) considera ca personalitatea creatoare se distinge prin: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate fata de probleme, capacitate de redefinire.

De asemenea, Taylor (1964) considera ca anumite trasaturi de personalitate, cum ar fi lipsa de ingamfare, toleranta fata de situatiile ambigui, increderea in propria activitate creatoare sunt definitorii pentru personalitatile creatoare.

Oamenii de stiinta sunt, de cele mai multe ori, cei care au o personalitate puternica, emotionalitate stabila, rezistenta la presiunile conformiste, autoconducere elevata, nevoie crescuta de independenta, gandire abstracta.

Persoanele inalt creatoare sunt inventive, independente, neinhibate, versatile, entuziaste, pe cand cele mai putin creative se descriu si sunt descrise ca dispunand de un bun caracter, de preocupari pentru semeni, sunt persoane increzatoare in conventionalitate.

Factorii creativitatii

Exista factori extrem de diversi ca natura, structura si valoare care actioneaza asupra individului pentru a genera contextul propice functionarii creativitatii. Dintre acesti factori pot fi amintiti (Zlate, 2000):

Factorii interiori-structurali care sunt de natura psihologica. In categoria acestor factori sunt inclusi:

q      factorii intelectuali (inteligenta si gandirea creatoare cu forma ei esentiala, gandirea divergenta, orientata spre o varietate de solutii);

q      factorii afectiv-motivationali (curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare, tendinta de a comunica, nevoia de nou si claritate impulsioneaza la creatie);

q      factorii de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali) care cresc sau franeaza potentele creatoare ale individului. Dintre factorii care faciliteaza creativitatea amintim: initiativa, tenacitatea, atitudinea activa fata de dificultati, asumarea riscului, indrazneala in gandire, iar dintre cei care inhiba creativitatea merita sa mentionam: indecizia, autodescurajarea, timiditatea excesiva, frica de critica sau esec.

Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali - sunt legati de particularitatile sociale, de oranduire, de clasa sociala, de grupul caruia apartine individul, de conditiile materiale favorabile sau precare;

Factorii psihosociali se refera la climatul psihosocial in care traieste individul. Climatele destinse, cooperatoare, bazate pe incurajarea schimbului de idei, favorizeaza creatia, in timp ce climatele tensionate, conflictuale, rigide, conformiste, o inhiba.

Factorii socio-educationali sunt legati de prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei, procesului de invatamant, influenta educativa a colectivului de munca etc.

Analiza acestor factori ai creativitatii conduce la identificarea potentialului creator (capacitatea unui individ de a produce noul) si a creatiei ca atare (desfasurarea efectiva a unui act creator).

Potentialul creator nu poate asigura desfasurarea actului creator decat prin asigurarea conditiilor adecvate de stimulare psihoindividuala, sociala si culturala.

Relatia dintre creativitate si inteligenta

Cercetarile efectuate nu au confirmat existenta unei corelatii crescute intre inteligenta si creativitate. S-a incercat gasirea raspunsurilor adecvate acestei problematici si, dupa opinia mai multor psihologi, corelatia scazuta s-ar datora atat erorilor de esantionare, cat si unor caracteristici ale instrumentelor de diagnoza folosite. Testele de inteligenta si creativitate erau atat de asemanatoare intre ele incat se finalizau prin masurarea acelorasi atribute.

Totusi, corelatiile modeste dintre inteligenta si creativitate s-ar datora faptului ca prin testele de inteligenta se masura gandirea convergenta, iar prin cele de creativitate , gandirea divergenta, total opuse intre ele. Atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt aceleasi cu cele implicate in creativitate.

Dupa opinia lui M. Zlate, principala dificultate in stabilirea unei corelatii corecte intre cele doua dimensiuni ale personalitatii provine din extrapolarea nejustificata a corelatiilor rezultatelor testelor de inteligenta si creativitate asupra inteligentei si creativitatii, considerate ca forme de activitate umana (Zlate, 2000).

In sprijinul acestei ipoteze aducem si remarcile lui M. Bejat, care afirma ca inteligenta intervine de-a lungul intregului proces creator, mai mult in prima si ultima etapa (prepararea si verificarea) si mai putin in celelalte (Bejat, 1971).

Dinamica personalitatii poate fi explicata numai prin dinamica interactiunilor sustinute dintre inteligenta si creativitate.