Adolescenta - Introducere
Dintre
toate varstele si etapele dezvoltarii umane, adolescenta este
cea mai generatoare de opinii si discutii. Dintre toate categoriile
de varstra, tinerii adolescenii in mod special, constituie categoria cea
mai vulnerabila din punct de vedere psihologic si social,
datorita profundelor schimbari biologice si psihologice pe care
le presupune trecerea de la copilarie la viata adulta. Studiile
din diferite tari, cu privire la acest subiect sunt din ce in ce mai
numeroase ceea ce indica faptul ca adolescentul este un subiect
privilegiat si controversat. Acestia fiind implicati in
numeroase cercetari concrete. Multiplele controverse aparute au
servit unor probleme ce priveau adaptarea generala, inclusiv cea
familiala a adolescentului.
Traversand o
etapa in care experienta lor de viata este
insuficienta in raport cu posibilitatile lor intelectuale.
Tinerii se incumeta adesea sa emita false judecati de
valoare. Ei se bazeaza pe unele rationamente pripite, realizate prin
generalizari ale unor cazuri particulare sau chiar singulare cunoscute.
Concluziile acestor rationamente subrede pot constitui secretele unor
convingeri care sa inradacineze in personalitatea lor si cu
formatiuni motivationale, il pot dirija spre forte mai
putin dezirabile sau chiar priculoase individual si sociabil.
In psihologie
este cunoscut fenomenul crizei de identitate " ce se manifesta la tineri
prin oscilatii in alegerea modelelor de urmat in formarea si stabilirea
convingerilor (de urmat) si idealurilor in viata. Asemenea
aspecte pot capata insa accente deosebite, atunci cand mediul inconjurator
sufera transformari majore in plan politic, economic, social,
cultural.
Adolescentul
simte contradictiile lumii in care traieste si se
angajeaza in marea revolutie a vietii sociale, a
mentalitatilor ce au creat stagnari si
inegalitati sociale, a marilor schimbari legate de presiunea informatiilor,
a modificarii profesiilor, a moralei, a trecerii la o societate
moderna, robotizata din ce in ce mai mult si informatizata
in aceeasi masura, insa fragila si
incarcata de agresivitate. Drumul lung si complex pe care il
parcuge copilul de la existenta biologica la cea sociala, este
drumul umanizarii si socializarii acestuia. Acest fenomen de
adanca transformare a copilului se realizeaza treptat prin extinderea
si perfectarea continua a relatiilor cu mediul. In acest proces
intervin un complex de factori care favorizeaza dezvoltarea conduitelor,
fie in sens pozitiv, fie negativ. In societate, exista concomitent mai
multe sisteme de norme (morale, religioase, culturale, juridice, etc),
consacrate prin reguli scrise sau nescrise, transmise, raspandite si
sanctionate prin legislatie si opinia publica, iar orice
abatere sau atitudine contrara acestora se incadreaza in fenomenul de agresivitate.
Climatul
familial reprezinta o formatiune psihosociala complexa,
cuprinzand un ansamblu de stari psihice, moduri de interrelationare
personala, atitudini ce caracterizeaza grupul familial o anumita
perioada de timp. Acest
climat, care poate fi pozitiv sau negativ, se interpune intre influentele
educationale exercitate de parinti si achizitiile
valorice la nivelul personalitatii copiilor, drumul de la
influenta educationala la achizitia
comportamentala nefiind unul direct, nemijlocit, ci parcurgand
caracteristicile climatului educational familial. Efectul principal al
relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra
personalitatii copiilor, il constituie devalorizarea modelului
parental si pierderea posibilitatii de identificare cu acest
model. Mai mult, modelul parental, in
asemenea situatii, poate fi respins activ de catre copil, devenind un
model negativ care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea
agresivitatii si atitudinilor antisociale. Cu privire la
importanta climatului familial, Philippe van Meerbečk, afirma ca
adolescentul nu este altceva decat simpomul familiei sale. Prin urmare, atmosfera familiala va
imprima la nivelul personalitatii copilului dimensiuni proiectate
specificului acesteia. Familiile caracterizate printr-un potential
conflictogen ridicat si profund carentate din punct de vedere
psiho-afectiv si psiho-moral afecteaza in mare masura
procesul de maturizare psihologica a personalitatii copiilor,
din cauza, mai ales, a dezechilibrelor si dizarmoniilor resimtite in
cadrul subcomponentelor atitudinal-relational-motivational-afective
ale personalitatii. Michel Born accentueaza si el
importanta mediului familial in formarea imaginii de sine si a
pattern-urilor cognitive ale adolescentului care vor fi sursa unei vieti
echilibrate sau in conflict cu sine si cu ceilalti. Copilul va
dezvolta asa numitul "complex al excluderii": "eu nu sunt iubit, eu sunt
eliminat/indepartat". Tensiunea
acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari tensionate si
conflictuale, se va elimina prin descarcari bruste, prin forme
de conduita agresiva si exploziva la adresa altora. Acest
copil va invata modul de a reactiona agresiv, dar obiectul
agresivitatii sale nu va fi doar persoana parintelui, ci
toti detinatorii autoritatii scolare si
publice.
Familia
ar trebui sa reprezinte sprijinul cel mai puternic in viata si
izvorul principal de placere si satisfactie. Familia satisface
nevoia de adapost, hrana, imbracaminte,
siguranta, caldura, confort, iubire si
aparteneta, dartotodata si independenta,
autonomie, spiritualitate,ocazie de a dezvolta o legatura cu
Dumnezeu, de a avea un sens in viata. Pe langa nevoile de
baza, familia contribuie la dezvoltarea emotionala, mintala
si sociala a copiilor, mentinerea unui sistem de valori,
ajuta la dezvoltarea stimei de sine a adolescentului, precum si la
caracterul adolescentului si valorarea fiecarui membru al familiei.
Prin exemplul proriu, parintii ofera copiilor un model de
satisfactiei conjugale si comporamente.
