Instrumente aerofone, instrumente cu ventile

Instrumente aerofone

Instrumente cu ventile

1. Trompeta

E trumpet, F trompette, G Trompete, I tromba, M trombita, R truba, S trombeta

Mustiucul in forma de 'caldare'.

Tubul relativ subtire. Lungimea cca 1315 mm, din care 640 mm cilindric, iar urmatorii 675 mm conic, pana se formeaza un pavilion evazat cu diametrul de 130 mm. Deosebiri posibile.

Intre primele doua treimi, trei ventile sau pistoane, care coboara sunetul cu un ton, un semiton sau o terta mica. Cele trei ventile/pistoane impreuna produc o coborare de 6 semitonuri (cvarta marita), deci se poate obtine intreaga gama cromatica din cadrul intervalului de cvinta perfecta.

Acordajul in si bemol, mai rar in do (in Franta), exceptional in fa. 'Trompeta Bach': instrumente speciale, apocrife, construite pentru a se putea canta azi, usor, partidele vechi de clarino. Incepand cu 1885, bicentenarul nasterii lui Bach. Acordaj in re sau fa.  

Surdinele.

Tipuri:

Trompete naturale fara incolacire. (Cele romanesti din lemn.) Sec. 11: busine, pana la marimi de peste inaltimea omului.

Trompete in forma de S, forma de f, forma de covrig (trompeta lui Anton Schnitzler din 1598, azi Viena, Gesellschaft der Musikfreunde).  Sec. 15: forma apropiata de cea actuala. Trompetistul herold (protocoale regale, aristocratice), trompetistul de campanie. Privilegiile trompetistilor de campanie (impreuna cu timpanistii). Trompete din baroc: naturale.

Trompeta cu prelungitori detasabili, de diferite marimi, inceputul sec. 19 (Inventionstrompete, Stropftrompete).

Trompeta cu ventili: de prin 1830. In Germania, optiune mai mult pentru ventile rotative, in Franta, pentru pistoane.

Compozitori ai Barocului: Giuseppe Torelli, Antonio Vivaldi. Clasici: Leopold Mozart, Joseph Haydn: Concertul in mi bemol major (scris pentru o trompeta cu clape si deschizaturi laterale! 1796), Johann Nepomuk Hummel: Concertul in mi bemol major (1803). Moderni: André Jolivet, Paul Hindemith, George Enescu: Legenda pentru trompeta si pian.

Prima metoda: Altenburg, Halle 1795. Mari virtuozi: Louis Armstrong, primul care a cantat pana la fa³, Maurice Andre. In Romania: Iancu Vaduva.

Trompeta piccolo: teava de 2 ori mai scurta, totul cu o octava mai sus (prelungitor detasabil pentru a se canta in la). Creatia lui Mahillon, 1908.

2.Cornet cu piston (cornet a pistons, uneori chiar numai piston).

Creat in Franta, inainte de 1830. Forma trompetei, tubul mai mult conic, palnia mai lata, mustiucul mai adanc, sunetul mai amplu, mai patrunzator, poate chiar mai trivial. Acordaj: Si bemol. Greu de delimitat fata de trompeta. Rossini: Wilhelm Tell, Enescu: Rapsodia romana nr. 1, Stravinsky: Petruska, Povestea soldatului. Stimele de cornet pot fi executate cu trompeta si invers.

3. Trompeta de jazz

Trompeta in si bemol, menzura mai mica, 'pumpventil', sunet mai zvelt, mai subtire, mai flexibil. Pavilionul indepartat de corp, cu palnia in sus).

4. Tromba a chiavi

(trompeta cu clape), o inventie nevalidata de practica muzicala. (Totusi: Haydn.)

5. Clarino. un tip baroc de trompeta. (Supravietuirea denumirii in cuvantul clarinet.) In fond, desemnarea unei stime de trompeta in registrul acut al trompetei naturale unde armonicele sunt la distanta de secunde. Un mustiuc mai ingust si o menzura mai mica favorizeaza intonarea acestor armonice.

Document online: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Eseu: Istoria cinematografului - pe ani

6. Cornul

E (french) horn, F cor, G Horn, I corno, M kürt, R gorn, rog, rojok, S corno, trompa

Deosebiri specifice fata de trompeta: tub preponderent conic, mustiuc in forma de palnie, pavilion mai larg evazat.

Arhetipul: cornul de vanatoare (de posta)

E (natural) horn, F cor de chasse, corne par force, G Jagdhorn, I corno da caccia, M vadászkürt, R valtorna, S cuerno/trompa de caza

Cinci tipuri istorice distincte:

6.1.Cornul de vanatoare

In vremuri preistorice si in antichitate, instrument magic al vanatorilor. Exemplare din Egipt, India, China, Palestina (Iericon), Grecia. O inalta arta a confectionarii de tuburi de metal.

Caracteristici: dimensiuni relativ mici, tinerea instrumentului cu mana dreapta, cu pavilionul in sus, ambitus relativ mic, sunet strident. Instrument de semnalizare prin piese muzicale de dimensiuni minime (celule metrico-ritmice sau motive repetate, eventual numai motive ritmice executate pe o singura inaltime; extrem de rar, semnale la doua voci). Simbol grafic al postei., inclusiv al postei romanesti.

Nu numai de semnalizare in timpul vanatorii, ci si functie rituala: vanatorul cere scuze padurii pentru animalele doborate si o roaga sa produca vanat imbelsugat si in viitor.

6.2. Cornul de vanatoare in practica muzicii culte.

E hunting horn, bugle, F cor de chasse, G Jagdhorn, I corno di caccia, M vadászkürt, R ohotnicinai roj, S cuerno de caza

Dimensiuni mai mari, instrumentul inconjurand trupul instrumentistului. Aceleasi principii de functionare. In Barocul timpuriu: Michelangelo Rossi: Erminia sul Giordani, Roma 1633, Pier Francesco Cavalli: Le nozze di Teti e di Peleo, Venezia 1639, Jean-Baptiste Lully: La Princesse d'Elide, Paris 1664. Factura difera prea putin de factura de trompeta. In Barocul dezvoltat: Bach: Misa in si minor, Concertul brandenburgic nr. 1, Handel: Muzica apelor, Vivaldi: 2 Concerte pentru 2 corni si orchestra. Confirmarea cornului ca instrument 'en vogue' in toate cele trei genuri muzicale (eclesiastic, teatral, cameral): Matheson, 1713. Factura ceva mai diferentiata. Spre mijlocul secolului 18: dezvoltarea unor modele fundamental diferite de cele de trompeta: tub mai lung si conic intr-o proportie mai mare, pavilion relativ mare.

6.3. Tipul clasic: G Inventionshorn N. b. denumirea romaneasca 'cornul de inventiune' nu a fost validata de literatura. Cu retorta?  

E hand-horn with slide crooks, F inventionshorn, I corno con ritorti, M invenciós kürt, R inventionnaia valtorna, S inventionshorn

Adaugarea unei (unor) prelungiri ('tuguri',  'bucle', 'colaci') ale tubului, in functie de tonalitate. Completarea cromatica a sirului de armonice prin astuparea partiala a pavilionului. Parintele tipului de instrument: Anton Joseph Hampel (1705?-1771, in perioada 1737-61 membru al capelei curtii din Dresda). In 1753, inventatorul tehnicii bouché (astupat), ceea ce produce urmarea sunetului cu ca. un semiton. Inventatorul pozitiei specifice, cunoscute azi, ceea ce permite corectarea intonatiei prin bagarea manii in pavilion. Singurul instrument de suflat care "trimite" sunetul in spatele instrumentistului. Acelasi Hampel a creat cornul cu colaci variabili (bucle variabile), care se aplica in prima portiune, cilindrica, a tubului. Aceste "tuguri" sunt, fireste, cilindrici. dupa prima ceea ce face posibila abordarea oricarei tonalitati. In secolul al 18-lea se permanentizeaza mustiucul in forma de palnie. Noua tehnica de suflare: vibreaza mai exclusiv buza superioara. Sunet mai moale decat cel al trompetei. Marii virtuozi ai epocii: Ignaz Leutgeb (1732-1811), cornistul lui Mozart, Jan Vaclav Stich (= Giovanni Punto; 1746-1803), cornistul lui Beethoven. Literatura majora: concertele de corn, Cvintetul cu corn si Sinfonia concertanta ale lui Mozart, Beethoven: Cvintetul op. 16, Sonata op. 17. Cornul eroic la Beethoven, cornul romantic la Weber (Concertino op. 45). Partidele de corn in operele lui Mozart: schimburi dese de tonalitate. Problema simfoniilor in tonalitati minore. 4 corni in Simfonia in sol minor de Mozart (exceptie!), 3 in Eroica de Beethoven, 4 in Simfonia a 9-a.

Sec. 19: incercari de cromatizare a cornului. 1810 - cornul cu cinci clape al lui Joseph Halliday din Dublin. 1818 - Jean Baptiste Dupont creeaza cornul 'omnitonic' care consta din mai multe tuburi paralele. 1817 - cornul cu doua ventile creat de Heinrich Stölzel (clapele actionate cu mana dreapta!).

6.4. Cornul cu ventile

E valve horm, F cor ŕ pistons/cylindres, cor chromatique ŕ pistons, G Ventilhorn, I corno a macchina/pistoni, corno cromatico, M ventilkürt, szelepkürt, R hromaticeskaia valtorna, S corno de pistones, trompa cromatica de pistones

Primul ventil coboara sunetul cu o secunda mare, cel de al doilea, cu o secunda mica, cel de al treilea, cu o terta mica. Astfel se cromatizeaza cvinta dintre armonicele 2-3. Cele sapte pozitii uzuale: I = fara ventile (loco), II = ventilul 2 (semiton mai jos), III = ventilul 1 (ton mai jos), IV = ventilul 3 (terta mica mai jos), V = ventilele 2+3 (terta mare mai jos), VI = ventilele 1+3 (cvarta perfecta mai jos), VII = toate ventilele (cvarta marita in jos).

Rabatul la sonoritate: in portiunea ventilelor tubul nu poate fi decat cilindric, ceea ce dauneaza sonoritatii specifice.

1819 - cornul cu trei ventile ('pancromatic') al lui Christian Friedrich Sattler, Leipzig (clapele actionate cu mana stanga!). Ventilul rotativ, inventat de Joseph Felix Riedt (1832)

In curand, generalizarea ventilelor la toate instrumentele de suflat cu mustiuc, revolutionarea fanfarei militare. La corn, cele 3 (sau 4) ventile se actioneaza cu mana stanga, pentru ca mana dreapta sa fie libera (surdinare, astupare [bouch ]). Cornul cu ventile apare in orchestra simfonica in 1835 (Evreica de Halévy). In orchestratia lui Schumann si Wagner (lucrarile de tinerete) folosirea paralela a cornilor cu si fara ventile (2-2). Generalizarea cornului cu ventile in Lohengrin de Wagner si Tasso de Liszt. Primele capodopere: Schumann Adagio si Allegro op. 70 (1849), Piesa de concert pentru patru corni cu ventile op. 86 (1849). Brahms: Trio pentru corn, vioara si pian op. 40 (1865). In jurul anului 1800: incadrarea armonioasa a cornului in cvintetul de suflatori (de lemn), alcatuind mai ales cu clarinetul si fagotul un subansamblu deosebit de omogen.

6.5. Cornul contemporan: cornul dublu

E double horn, F cor double, I corno doppio, M kett's krt, R dvoinoi roj, S doble trompa, corno cromatico, trompa cromatica

'Quartventil' scurteaza tubul cu o cvarta perfecta (corn dublu Si bemol-Fa). Inventia cehului Johann Anton Maresch (1768), perfectionata Charles Clagget (Londra, 1788), definitivata in forma actuala de Eduard Kruspe (Erfurt, 1899). In starea inactiva a ventilului instrmentul are fundamentala fa, prin actionarea ventilului acesta urca o cvarta, la si bemol. (Deci invers, decat celelalte ventile.) La mustiuc, tubul are un diamentu de8 nn, la ventile, 11,4 mm. De aici se largeste pana la pavilionul de 315 mm.

Instrument solistic si cameral cu disponibilitati tehnice si expresive care il situeaza alaturi de clarinet sau vioara. Scriitura mai putin idiomatica, mai independenta de specificul instrumentului. Tubul: din totalul de 3660 mm, 600 mm conic, 1545 mm cilindric, 1515 mm conic; pavilionul: 310 mm. (Variante posibile!)

Efect specific: glissando-ul de armonice. Sunete infundate, lovite puternic, cu accent. 'In ottone' (F cuivré): a se sufla cat mai metalic, strident. Staccato simplu, dublu. Tremolo dental (Flatterzunge). Mai nou: multisonuri.

Scriitura: cheie sol (suna cu o cvinta mai jos) sau cheie fa (suna cu o cvarta mai sus).

Cornul vienez: alta menzura, sunet mai catifelat.