IMPRESIONISMUL IN MUZICA

Aparitia impresionismului in muzica franceza, este strans legata de miscarea impresionista din pictura si din cea simbolista din literatura.

Inceputurile le-a marcat pictura prin Claude Monet, Edouard Manet, Edgar Degas, Auguste Renoir si altii. Totul a pornit de la tabloul pe care Monet l-a creat in 1892, intitulat " Impresie, soare rasarind". Marele merit al impresionismului este acela de a fi apropiat arta de natura, considerand-o sursa de inspiratie.

In impresionism dupa Cezanne "natura vorbeste tuturor. .Omul poate sa lipseasca dar cu toate acestea prezenta lui sa se simta in peisaj."

Reprezentantii impresionismului in pictura au adoptat o tehnica noua, pornita de la consideratia ca o culoare nu poate fi apreciata izolat, perceperea ei fiind in finctie de contextul cromatic in care ea apare.

Pentru a demonstra aceasta relativitate a valorii cromatice, pictorii impresionisti au incercat sa fixeze imaginea aceluiasi subiect in diferite ore ale zilei sau in diferite anotimpuri, realizand subtile variante coloristice de ambianta.

Efectele de culoare si de luminozitate impun ca principala preocupare in pictura impresionistilor. Preferinta pictorilor se indreapta spre imaginile luminoase care vor caracteriza mai tarziu si creatia muzicala impresionista - imagini capabile sa sugereze senzatii placute.

Ca si impresionismul, din dorinta de a gasi noi formule, literatura franceza din acest sfarsit de secol, conyureaza o serie de directii care atyrag atentia prin atitudinea antiromantica si opereaza modificari in structura ,forma fondul si mijloacele de expresie caracteristice.

Poezia simbolista franceza, se rupe de rigorile exprimarii clasice, construindu-se pe o versificatie libera si folosind un limbaj nou, alcatuit din cuvinte capabile sa sugereze anumite impresii trecatoare.

Ideea, ocupa un loc secundar in conceptia simbolistilor, principala preocupare a acestora, ramanand aceea de a gasi corespondente in lumea simturilor.

Curentul simbolist, a avut ca principali reprezentanti pe Paul Verlaine, Stephane Mallarme, Arthur Rimbaud

Cu toate limitele esteticii lor, noua directie artistica a avut meritul de a fi repus in drepturi latura lirica a creatiei poetice si de a-i improspata forma si limbajul.

De noile directii si tendinte ale picturii si literaturii franceze de la sfarsitul sec. XIX, nu au fost straini nici muzicienii, pentru ca aceeasi lupta se ducea si pe taramul sunetelor. Aceasta lupta se dadea impotriva influentei wagneriene.

Claritatea si eleganta, calitati specifice muzicii franceze inca din vremea lui Rameau si Couperin, sunt reactualizate si aduse in prim planul expresiei muzicale de Claude Debussy.

Prin Cesar Frank care a contribuit la emanciparea muzicii franceze, prin profunzimea problematicii tratate, prin indraznelile inovatoarw din domeniul formei, prin cromatizarea expresiva a limbajului melodic si armonic,creatia componistica franceza, cunoaste diferite directii de dezvoltare: pe de-o parte cultivarea genurilor legate de scena, cu puternuca traditie in istoria muzicii franceze (opera, opereta, baletul), pe de alta parte, cea a genurilor simfonice si camerale, afirmate cu deplina forta in cea de-a doua jumatate a secolului trecut.

Lucrare: Proiect regie - scenariu " o alta dimensiune " Lucrare: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

Atat pe plan estetic, cat si pe plan stilistic se contureaza treptat diferite conceptii de realizare artistica, fie in directia traditionalista - ca in creatia lui Jules Massenet, Camille Saint- Saens- sau a discipolilor lui Cezar Frank- fie in cea inovatoare- creatia lui Cezar Frank si Claude Debussy.Dar, cu toate deosebirile care au pus pe pozitii opuse diferitele orientari din arta componistica franceza, de la hotarele ultimilor doua veacuri, la baza principiilor lor estetice a stat o trasatura comuna: tendinta ferma de purificare a muzicii franceze, de influentale din afara, de afirmare aspiritului national francez in ceea ce priveste specificul sensibilitatii poetice si al sursei de inspiratie melodica.

Stilul impresionist in muzica- pregatit de particularitatile limbajului wagnerian, precum si de cele ale unor exponenti de scoli nationale - Mussorgski, Rimski-Korsakov, Grieg, Albenitz - se caracterizeaza prin tendinta catre sugerarea unor senzatii fugitive pe calea combinatiilor de sunete si timbruri instrumentale, reprezentand o viguroasa contributie in evolutia exprimarii muzicale a primelor doua decenii din secolul XX.

Debussy opune romantismului exuberant, o muzica transparenta, subtila de o intensa vibratie si izvorata din jocul de lumini pe luciul apei, din miscarea norilor, deducand expresia si transformand-o in muzica, in special prin apelarea la simtul olfactiv " ca o poarta a sufletului" -dupa expresia lui Leonardo da Vinci- spre intelegerea asociata a muzicii.

CLAUDE DEBUSSY

1862 - 1918

Elev neglijent si capricios, inclinat mai degraba sa picteze sau sa se distreze la pian sub indrumarea superficiala a unui profesor de ocazie, micul Achille parea cunoscutilor si colegilor un copil ciudat prin alternanta momentelor de frenetica exaltare cu perioade de depresiune si apatie - fapt care avea sa-l caracterizeze intreaga viata.

La varsta de 10 ani, dupa un an de studiu cu Maria Mante de Fleurville, o fosta eleva a lui Chopin, se prezinta la Conservatorul din Paris unde candideaza la pian si este primit la clasa lui Marmontel.

Inceputurile sale scolare din aceasta perioada sunt lipsite de realizari personale deosebite. Obtine o medalie pentru solfegiu, premiul I pentru acompaniament si o mentiune pentru contrapunct si fuga.

Intre timp, se inscrie la cursul de compozitie al lui Guirand iar in 1881 este recomandat familiei de Meck cu care in calitate de " muzician de casa", va face calatorii in Europa apoi in Rusia, unde executa si transcrie cateva partituri de Ceaikovski, asculta cu deosebit interes muzica populara rusa si este uimit de muzica "Celor cinci", in special a lui Mussorgski, caruia ii va pastra o adevarata veneratie intreaga viata.

" Nimeni n- a vorbit cu ceea ce avem mai bun in noi, cu un accent mai duios si mai profund. Niciodata o sensibilitate mai rafinata n-a fost tradusa prin mijloace mai simple; totul se tine printr-un fir misterios, printr-un dor de luminoasa clarviziune" - va scrie Debussy mai tarziu relativ la marele compozitor rus.

Dupa acest prim contact cu opera celui care avea sa-i stimuleze propria sa personalitate artistica, Debussy obtine in 1883 Marele Premiu al Romei cu cantata " Fiul risipitor", o lucrare scrisa intr-un stil foarte prudent.

Inca foarte tanar si indrumat de profesori de formatie academica - Lavignac, Marmontel , Guirand- tanarul muzician este mereu framantat, nemultumit de muzica sa; cauta un stil , o lume noua, propria sa personalitate. Studiaza cu ardoare preclasicismul francez si problemele modului.

Muzica pentru care la aceasta data suporta toate vicisitudinile existentei, insemna " Suita Bergamasca", Serbarile galante", "Mica suita", "Nocturnele" ramase in repertoriul simfonic mondial "Preludiul la dupa amiaza unui faun". Paralel cu realizarea acestor capodipere, Debussy lucreaza intens la crearea dramei lirice Pelleas si Melisande".

Premiera operei "Pelleas si Melisande" a avut loc in 1902 la "Opera Comica" din Paris.

Opera acestui artist atat de original si complex asimilator al scolii impresioniste - prin necesitatile de clasificare ale criticii muzicale - ramane unul din raporturile cele mai vibrante aduse patrimoniului culturii universale.Cu toate ecourile din cantecul extrem oriental , iberic sau rus, intreaga sa creatie este primordial franceza.

Sfera de rotatie a lmii sacre nou create deDebussy, straluceste intr-o bogatie de culori necunoscute predecesorilor sai, culori pe care le - am putea traduce din contextul lor muzical prin rafinament, concizie, pasiuni mistuitoare echilibrate, intre discretie si ratiune, capacitatea sondarii si sugerarii inefabilului, toate acestea conduse cu manasigura a unui creator desprins din inertia prejudecatilor.

"Intrevad posibilitatea unei muzici construite special pentru aerul liber- spunea el- pe linii mari, cu indrazneli vocale si instrumentale care ar plana voioase deasupra coroanelor arborilor. .Poate ca in felul acesta se va gasi mijlocul de a face sa dispara acele mici manii deforma si tonalitate precisa care incarca atat de stangaci muzica. Poate ca ma insel, dar mi se pare ca se afla in aceasta idee, un vis pentru generatiile viitoare."

Acest vis, cladit cu ochii treji de generatiile actuale de muzicieni certati cu micile sau marile " manii", el il plasmuia nu prescriind dictonuri, ci realizandu-se pe sine si sugerand cu modestie calea eventuala pentru realizarea altora.

Insasi evolutia artei muzicale de dupa Debussy, confirma aceste

Desigur, nici stilul nici substanta operei sale, ca de altfel a nici unui mare creator, nu mai pot fi preluate, cu atat mai putin imitate, dar perspectiva deschisa de muzicianul francez reprezinta pentru creatia muzicala contemporana una dintre cele mai importante mosteniri previziuni a caror realizare virtuala exista, de altfel in propria sa creatie..

CREATIA MUZICALA

Miniatura vocala

Debussy a creat 80 de melodii pentru voce si pian. La inceput, s-a apropiat de versurile parnasienilor Alfred de Musset, , Stephane Mallarme atras de frumusetea versurilor, melodia "Noapte instelata" este de factura traditionala, cu structura A B A.

Daca in primele lucrari a fost atras de poezia lui Alfred de Musset,("Balada lunii" , "Rondou" ), a lui Paul Bourget ("Peisaj sentimental" , "Clopotele" ), dispozitia poetic - picturala a sensibilitatii sale l-a indreptat spre versurile lui Paul Verlaine, care i-au inspirat cea mai mare parte a lidurilor sale- cele doua cicluri "Serbarile galante".

La aceste lucrari inspirate din poezia simbolistilor, se adauga si cele patru melodii pe texte proprii- "Proza lirica", "Despre visare" , "Tarmuri", "Flori si insemnari".

Sonoritatea versului verlainean, forta lui de sugestie, i- au permis lui Debussy, crearea unor adevarate tablouri sonore, in care muzica are meritul de a-i intari expresia.

Prima melodie, se impune prin modul personal de intelegere a poeziei iubirii, remarcandu-se predilectia compozitorului pentru arabesc si atractia spre modal, aceasta piesa fiind cladita pe modul gregorian.