Formatii de muzica pop - din Romanaia si strainatate

Formatii de muzica pop (1975)

Primul album Formatii Pop anunta incoerenta criteriilor ce stau la baza selectiei materialelor si gradul de neprofesionalism cu care se lucra in anii '70 in 'industria muzicala' romaneasca (Termenul nu exista in acele vremuri. Spectacolele, muzica, imprimarea si difuzarea, respectiv comercializarea lor erau 'inglobate' in idei cum ar fi 'departamentul divertisment, tineret, cultura . ', toate subordonate politic si conduse in principiu de persoane incompetente.)

Reunirea a zece piese interpretate de noua formatii (?) apare drept comica (faptul poate fi interpretat insa si tragic - vezi parabola populara privind impartirea a doua paie la trei magari). Intrebarea care s-a pus si se va pune oricand, privitor la acest aspect, este daca s-au terminat formatiile inainte de 'umplerea' LP-ului, dar in aceste conditii, la ce bun deschiderea seriei ? (Albumul poarta cifra unu in titlu. Se astepta oare cineva la un reviriment al rock-ului romanesc?)

Cum o suma de trupe, dintre cele cunoscute si indragite in epoca, nu sunt prezente pe 'colectie' s-ar putea deduce fie ca au fost 'pastrate' pentru eventualele capitole ulterioare, fie ca nu aveau piese imprimate atunci cand s-a pus problema (alcatuirii) configuratiei. Indiferent care-i adevarul, un lucru este cert, si anume ca evenimentul discografic are un caracter intamplator, editorii sai putand fi suspectati daca nu de diletantism, cel putin de amatorism.

Debutul este mai mult decat promitator: Phoenix (Timisoara) cu piesa 'Omule, cine esti tu?' (1) care apartine, dupa cum aflam din textul de prezentare, soundtrack-ului unui film: Agentul straniu si este compusa de Edmond Deda - Sasa Georgescu. Ideea pasajului muzical sustinut de moog, independenta organic de restul piesei, avea sa fie folosita mai tarziu in elaborarea piesei 'Zoomahia' de pe Cantofabule. Fara a fi vorba de unul dintre marile momente ale muzicii Phoenix, nivelul artistic este decent. In perioada aparitiei albumului, componenta era urmatoarea: Mircea Baniciu - voce; Nicolae Covaci - chitara; Iosif Kappl - bas; Gunter Reininger; Costin Petrescu - baterie;Valeriu Sepi - percutie.

Formatia Mondial (Bucuresti) propune lucrarea lui Iuliu Merca: 'Patida - dam - dam'(2). Primul fapt ce poate fi remarcat este totala nepotrivire cu momentul anterior, ceea ce va fi o caracteristica a intregului album, realizat pur si simplu prin juxtapunerea unor piese gandite in idei (uneori total) diferite. Chiar daca Mondial-ul a realizat in timp si altfel de creatii muzicale iar titlul albumului contine particula 'pop' (nu rock), piesa prezenta si-ar fi gasit locul mai degraba pe o compilatie de muzica usoara. Desi modelul vestic a fost respectat cu strictete, aranjamentele muzicale sunt 'sarace' iar piesa suna 'gol' - sindrom al majoritatii formatiilor romanesti. Muzicienii prezenti aici, Iuliu Merca - chitara, voce; Filip Merca - bas; Nicolae Enache - orga; Puiu Hateganu - baterie vor putea fi urmariti in cadrul unor alte trupe unde s-au exprimat intr-un mod mai fericit..

Magic (Medias) nu demonstreaza prin piesa 'Pasi pierduti'(3), compusa de Ovidiu Surtea, nimic in afara de virtuozitatea instrumentala combinata cu buna intelegere a limbajului rock. Solo-ul de chitara si sunetul general amintind de creatii importante ale muzicii britanice, in contrast cu linia vocala - mult mai slaba decat 'negativul', pot recomanda 'compozitia' cel mult drept o lucrare obisnuita din peisajul de loc original al muzicii pop romanesti. Single-ul care va preceda disparitia Magic(a) poate fi considerat o extensie a 'Pasilor pierduti' pe acest album. Sa-i amintim pe protagonistii: Paul Wolff; Ovidiu Surtea; Pavel Ciocarlan; Paul Moldovan, despre care lipsesc (de pe coperta) informatiile privind instrumentele la care evolueaza. Probabil ca lista nu a ajuns la timp ori s-a pierdut . .

Faptul ca Progresiv TM (Timisoara) are doua piese incluse in LP, dincolo de ciudatenia deja discutata, este pozitiv; 'Crede-ma'(4): Kovacs Zoltan - Aurelia Olarescu si 'Acest Pamant'(6): Ladislau Herdina - Stefan Kovacs fiind peste media valorica a compilatiei. Se poate vorbi despre un stil coerent, demonstrat odata cu aparitia LP-urilor 'de formatie'. Alaturi de Phoenix, la propriu si la figurat, Progresiv TM aduce elemente de 'progressive' in muzica romaneasca in general si in cazul de fata pe albumul discutat, care devine astfel si mai eterogen. Comparativ cu intamplarile rock din tara, totul este in regula, insa daca ne amintim ca exista un 'afara' care incepe cu Ungaria, Polonia, Cehia, fosta Iugoslavie . . Formatia era alcatuita in acel moment din Harry Coradini - voce; Ladislau Herdina - chitara; Kovacs Zoltan - bas; Helmuth Moszbrucher - baterie. Invitati: Mihai Farcas - pian; Gheorghe Torz - flaut

Stereo (Sibiu) abordeaza problema Formatii de muzica pop (1) prin creatia lui Adrian Ordean, 'Copii ai vietii(5). Daca la un moment dat piesa seamana surprinzator de mult cu Credence Clearwater Revival cu Crosby, Stills & Nash ori cu alte surse mai greu identificabile (dar imposibil de ascuns), nimeni nu trebuie sa se mire pentru ca muzicienii nostri erau la curent cu tot ce se intampla in lume si de multe ori aveau cultura in ramura extrem de solida (si gusturi rafinate). Rationamentul poate fi extins fara nici o grija la toate trupele prezente pe album, cu mentiunea ca in unele cazuri avem de-a face cu adevarate opere de compilare, echivalente cu insasi compozitia (in sens postmodernist vorbind), alteori cu simple acte de mimetism. Formatia Stereo nu a avut un destin favorabil, dar marele lucru se intamplase: Adrian Ordean - chitara si-a facut intrarea in muzica romaneasca, avand sa ajunga ulterior la Rosu si Negru si in cele din urma 'music maker' al cvartetului feminin ASIA (a nu se confunda cu celebra trupa!) dupa ce a incercat sa munceasca altceva in 'Schimbul Trei'.  Varianta Stereo a fost 'completata' de Adrian Orlea - voce;: Kurt Vass - bas; Ioan Oprita - baterie.

Experimental Q (Cluj Napoca) alcatuita din Eugen Tunaru - clape; Valentin Farcas - chitara, voce; Nicolae Bucaciuc - bas; Nicolae Delioran - baterie; Gheorghe Marcovici - flaut a fost inclusa pe album cu piesa lui Valentin Farcas, 'Flori'(7), nereprezentativa pentru formatie, al carei sunet 'progressive' atrasese atentia cunoscatorilor si iubitorilor de muzica din vreme. In arhivele 'Radio' existau la un moment dat imprimari mult mai fericite, cu tenta jazz - rock. 'Flori'-le suna insa didactic, pe alocuri academic - scolaresc, ca si cum ar fi fost 'compuse' si 'imprimate' ad-hoc de catre niste muzicieni evident talentati, aflati sub presiunea timpului (sau a altor stresuri). Lasand la o parte compozitia data, formatia poate trimite cu gandul spre Weather Report.

Neobisnuiti cu studiourile, in care ajungeau rar, fiind intotdeauna presati de putinul timp acordat, muzicienii romani ai anilor '70 evoluau sub cota lor obisnuita. Atitudinea artistic interpretativa data de emotia sau constientizarea sansei oferite precum si cenzura politica erau factori inhibatori greu de depasit. Acest fapt a creat in muzica noastra un orizont de asteptare scazut marind decalajul intre 'arta oficiala' sustinuta de mass media si zona 'underground', reprezentata in manifestari 'live'. Concertele, in masura in care nu au fost inregistrate, 'supravietuiesc' doar in amintirea celor care au luat cunostinta de ele, cele intamplate obiectiv fiind percepute in diferite moduri spre a fi supuse ulterior transformarilor cu care opereaza memoria. Odata cu trecerea timpului, imaginile salvate corespund tot mai putin cu realitatea, un final posibil fiind uitarea.

Rosu si Negru (Bucuresti) este una dintre formatiile cu evolutii mult mai bune in concert decat in studio. In aceasta idee, 'Imnul copiilor'(8): Nancy Brandes - Eugen Rotaru nu spune mare lucru despre o formatie Rosu si Negru in cea mai fericita varianta a componentei sale: Nancy Brandes - orga, voce; Sorin Tudoran - chitara; Liviu Tudan - bas, voce; Ovidiu Lipan - baterie

In galeria formatiilor pop romanesti se pare ca era inclusa (de catre cei abilitati) si Savoy (Bucuresti) prezenta pe album cu compozitia lui Marian Nistor, 'Pe o raza de lumina'(9). Alaturi de acesta, care executa chitara, vocea, naiul pot fi intalniti: Paunita Ionescu - voce; Ionel Orban - orga; Ionel Samoila - bas; George Mitrea - tamburina, voce; Nicolae Rotarescu - baterie. Susnumita trupa, pe cat de mult a functionat in spectacole, la radio si televiziune (avand numeroase LP-uri), pe atat de putine urme ale trecerii lor au lasat odata cu schimbarea conditiilor socio politice in care se descurcasera de minune.

Document online: Proiect regie - scenariu " o alta dimensiune " Document online: Istoria cinematografului - pe ani

Daca ar fi sa dam credit colectiei Formatii de muzica pop, atunci Cristal (Galati), prezenta pe primele patru volume, ar fi cel putin Deep Purple-ul Romaniei. 'Clipa de aur'(10) compusa de Puiu Cretu trimite catre cu totul alte zone ce apartin mai degraba jazz - rock-ului si uneori café concertului. Prin linia vocala si refren se pierde insa foarte mult, asta in conditiile in care prestatia instrumentale este remarcabila.  Dealtfel numele formatiei alcatuite din Puiu Cretu - orga; Dan Toma - chitara; Nicolae Hostiuc - bas; Aurel & Marian Schwartz - percutie; Vasile Seicaru, Monica Lazar, Gabriele Gheorghiu - voce, alaturi de cele ale multor formatii 'pop - rock' a putut fi intalnit de-a lungul timpului pe cele mai diverse afise.

Dupa cum s-a putut constata in timp, majoritatea formatiilor incluse in album sau a membrilor componenti, au avut 'o viata lunga' pe scena rock-ului autohton, sau ca sa respectam terminologia, a pop-ului. Din acest punct de vedere, realizatorii acestuia au avut dreptate. Asta daca nu cumva chiar atitudinea (generala) in care s-au inscris, aceea de a determina constiinta publicului, i-a transformat in 'vedete locale' pe protagonistii nostri .

Formatii de muzica pop 2

Nota acestui album este asemanatoare celei din Formatii de muzica pop (1), cu mentiunea ca selectia pieselor si ordonarea lor, au fost in acest caz mai inspirat realizate. Rezultatul este pozitiv, deoarece, valoric vorbind, poate fi constatata o crestere la nivel de ansamblu. Incoerentele si lipsa profesionalismului dovedite de redactori cu ocazia anterioara, se simt insa in continuare. Textul de prezentare, spre exemplu, mentioneaza includerea formatiilor Sfinx si FFN pe primul volum, enunt fals si in acelasi timp greu de explicat la un asemenea nivel. Magic si Cristal, aparute pe albumul (1) sunt prezente si in cazul de fata, in conditiile in care o serie de alte nume, cu nimic mai prejos, au fost ocolite. Componenta trupelor nu mai este trecuta din motivul, de asemenea scris negru pe alb, ca numele protagonistilor sunt vehiculate de presa (?).

Problema cu editorii compilatiei, care nu s-au semnat nici pe coperta, nici pe 'miezul' vinilului, va fi incheiata printr-un citat din recenzia asupra materialului reunit de Formatii de muzica pop (2): 'o muzica proprie, minutios elaborata, etalon al posibilitatilor multiple generate de profesionalismul interpretilor, reprezentand veridic stadiul avansat al muzicii noastre pop' (text extras de pe coperta a doua a albumului).  

Primul moment 'minutios elaborat' al albumului este sustinut de catre Depold (Arad). 'Gandul curat'(1) compus de Mihai Constantinescu pe versuri de Eugen Rotaru este o piesa voioasa in care se poate distinge partitura sustinuta de orga, asta in cazul in care dorim sa spunem ceva pozitiv fara a ne expune prea mult. Asa cum din pacate ne-am obisnuit, linia vocala trimite spre muzica usoara la moda in acele vremuri, in ciuda unei modulatii interesante care apare la refren. Muzicienii isi stiu meseria, dar toate cele intamplate se petrec sub semnul modestiei. La incheierea unei astfel de piese, nimic nu-l poate face pe cel ce o asculta sa repete (de buna voie) experienta.

Cu lucrarea semnata Claudiu Rotaru - Dan Mutascu: 'Sfat de tineri'(2), Azur (Ploiesti)  propun o piesa directa, antrenanta, realizata dupa o schema simpla in care sinceritatea abordarii compenseaza minusurile din actul compozitional (ce ofera o rezolvare simplist-anticipabila a frazei muzicale). Vocea se incadreaza bine in ansamblu, dar preluarea sa defectuasa de catre 'maestrul de sunet' creaza acea atat de des intalnita bresa din muzica noastra, intre 'cantaret' si instrumentisti.

Catena (Bucuresti) invioreaza atmosfera cu 'Dorinta'(3), piesa compusa de Anca Vijan Graterol, care in ciuda unui text cumva hilar, are ritm si nerv. Se simt influente de etno - jazz, atat la nivel vocal cat si instrumental. Compozitia are toate caracteristicile celei mai bune piese din intreaga cariera a unei formatii. S-a spus tot ce era de spus, rezultatul este bun, dar au ramas o infinitate de lucruri care nu vor putea fi niciodata rostite. Trupa (in exclusivitate feminina) nu a beneficiat din nefericire de un album LP care ar fi putut contrazice afirmatia.

Cu Amicii (Timisoara) si 'Amintirea basmelor'(4) a lui Cornel Liuba intram pe taramul unui rock romanesc, asa zis original. Influentele venite din vest au fost in mod coerent insusite si incluse intr-un limbaj propriu. Chitara si basul Amicilor nu spun prea multe, dar orga si linia muzicala ajuta si pe alocuri atenueaza lipsurile. Interventia flautului din final constituie o extensie salutara. Metrica versurilor nu ajuta nici ea piesa, impunand o simetrie la limita deranjabilului, a frazei muzicale. Monotonia relativa este valorificata prin abordarea in maniera hard si prin tempoul rapid, bine sustinut de baterie.

Folosirea unor versuri ale lui Eminescu i-a scutit pe Acustic T 74 (Cluj Napoca) de o serie de dureri de cap, dar rezultatul este lipsa de coerenta intre poezia devenita titlu de piesa:'Craiasa din povesti'(5) si sunetele care nu au nici o legatura cu ea. Compozitia (sau colportajul) lui Iosif Farcas are o structura complexa. Se disting doua planuri imbinate intr-un mod fericit, acela al pop-ul-ului ce se intalneste cu jazz-ului sub egida unui progressive nu foarte indepartat de operele rock pe care le propunea in acele vremuri Rosu si Negru sau mai aproape de sursa, de Blood, Sweat And Tears . .

Glikon (Constanta) este o formatie interesanta, a la Sir Lord Baltimore, care abordeaza un hard rock clasic. Bas-ul isi face datoria, chitara - cel mai valoros instrument - este in permanent dialog cu vocea, al carei ton angajat se potriveste in context, in timp ce bateria are o prestatie doar corecta ritmic (= modesta).  'Secolul'(6) compus de Ionel Felician este intre piesele pozitive ale albumului.

Sorin Chifiriuc si a sa Curte(a) Veche 43 (Bucuresti) aduc un rock trecut prin filtrul propriei personalitati, in care se poate pune problema limitelor, dar care anunta momente mai fericite pentru viitor.Trupa este 'cinstita', piesa 'Imn'(7) pe versurile lui Adrian Paunescu, 'sanatoasa' si se poate vorbi despre o maniera personala de interpretare . .  

Daca ar fi avut posibilitatea de a se exprima in conditii de piata libera Magic (Medias), a carei piesa: 'Inspiratie'(8) compusa de Ovidiu Surtea este mai interesanta decat cea de pe albumul precedent, poate reusea sa se impuna. Peste nivelul general, nu prea ridicat la noi in tara, situandu-se totusi pe baze 'fumate' de cel putin sapte-opt ani in Vest, formatia era alcatuita din oameni care stiau in mod indiscutabil sa cante. Ca nu este indeajuns acest fapt, a fost demonstrat de chiar disparitia lor, fara urmari in constiinta publicului.

Incadrarea la rock a Cristal-ului (Galati) este reala doar daca luam in considerare similitudinile morfologice si structive. Adevarul este ca formatia putea sa abordeze diverse genuri, cum de altfel o si facea. Tehnic vorbind, piesa'Omule'(9) a lui Tiberiu Cazan are valoare, dar se pune problema titlului 'Formatii de rock . ' . S-ar fi putut prefera 'Piese de rock . ' ori 'Muzicieni care interpreteaza diverse genuri (inclusiv rock)'?

Compozitia Lupu Serban - Alexandru Szabo:'Dialog'(10) a formatiei Miraj (Oradea) seamana cu FFN la toate capitolele, inclusiv voce si flaut. Ceea ce se aude este remarcabil, dar apare intrebarea in ce masura este nevoie de o trupa 'satelit' intr-un rock autohton in care si trupele 'adevarate' se gasesc la o periferie a genului. Se pare ca a te racorda la un public preexistent a reprezentat intotdeauna o tentatie suficient de mare incat sa se lase pe plan secund originalitatea.

Ultima trupa, dar nu cea din urma, Ethos (Iasi), propune prin 'Visul'(11) semnat de Cornel Cirstei si Valeriu Gidei o piesa care instrumental vorbind are o deosebita clasa. Linia vocala, asa cum a fost gandita, reduce mult din valentele componistice trimitand creatia spre folk. In ceea ce priveste originalitatea, ma rezum la faptul ca am recunoscut un motiv (muzical) intalnit la Moody Blues

Concluziile acestui al doilea volum al seriei Formatii de muzica pop au fost trase pe parcursul articolului. Se pare ca atitudinea artistica a oamenilor de rock era surprinzator de asemanatoare, indiferent de zonele geografice sau spirituale din care proveneau. Intr-un total dezacord cu frumoasele cuvinte de lemn despre valoarea muzicii noastre rock, de pe coperta, as pune in discutie termenii de provincialism cultural si mentalitate periferica. Asta pentru a nu vorbi despre furturi intelectuale protejate de Cortina de Fier (strapunsa totusi de undele radio si cateodata de 'viniluri originale') sau de jignitoarea intalnire a hotului cu prostul (= necunoscator) propusa la scara nationala .

Formatii de muzica pop 3

Dintre cele noua formatii gazduite de volumul trei al seriei Formatii de muzica pop, doar Iris si Holograf urmau sa aiba o existenta indelungata apucand sa spuna ce aveau de spus. Desigur, acest lucru nu se stia la vremea respectiva, dar apare intrebarea: de ce nu credeau cu adevarat formatiile noastre in destinul lor? Din punctul de vedere mentionat, cei care au reusit in lupta lor cu dificultatile si timpul, merita din plin consideratia posteritatii.

Cristal apare pentru a treia oara consecutiv pe un LP al seriei, care cel putin in faza de inceput, si-a propus sa trateze minimalist ceea ce era considerat pop de redactorii sai. Formatiile sunt tratate precum niste module ce pot fi ordonate ori permutate in felurite chipuri, eventual chiar fara interventia 'artizanilor' care alcatuiesc configuratia albumelor (si a caror leafa merge pe masura ce trece timpul). Din acest punct de vedere, copertile sunt in ton cu continutul muzical al produselor pe care le insotesc.

Albumul incepe bine cu piesa de veritabil rock-jazz a formatiei Basorelief (Bucuresti) , numita 'Drum prin campie'(1). Compozitie colectiva, aceasta ofera un exemplu pozitiv desptre modul in care poate fi tratat rock-ul. Linia de bas si gandirea armonica, caracterizate prin coerenta, echivaleaza cu o gura de oxigen pentru cei care cunoscand muzica progresiva din afara, urmaresc fenomenul intern.

'Corabia cu panze'(2), interpretata de Iris (Bucuresti) este una dintre cele mai reusite piese de gen din peisajul autohton. Atribuita lui Sorin Chifiriuc, 'Corabia . ' a ajuns in sufletele publicului, ce a recunoscut in ea toate atributele unei piese mari. Soloul de chitara este magnific iar linia vocala originala. Chifiriuc a simtit intotdeauna rock-ul (si blues-ul), abordand cu sensibilitate si competenta o muzica pe care a inteles-o pe deplin. El stie nu doar ce se intampla in muzica rock, ci si de ce.

Columna (Bucuresti) isi face intrarea in 'lumea de vinil' cu o piesa de bun gasit, 'Veniti prieteni'(3), compusa de Constantin Tolea. Creatia, directa si simpla (in aceasta ordine), se doreste un moment de captare a bunavointei publicului. Cu astfel de momente se deschideau concertele in acei ani in Romania, in absenta unor intro-uri veritabile sau a unor piese ultracunoscute. Nu putine au fost trupele care si-au inceput astfel si albumele. In cazul Columnei, care a avut o existenta meteorica, 'chemarea' lor apare cu atat mai trista cu cat este plasata la mijlocul fetei A (a LP-ului), cand 'prietenii' venisera deja . . Oricum, pentru ei primul moment a ramas si ultimul, destin impartit cu mai multe formatii, despre care nu stiu daca este mai corect sa consideram ca au avut ghinionul de a-si inceta activitatea dupa o reusita relativa, sau mai degraba norocul de a aparea (si ramane) pe un disc.

Holograf (Bucuresti) isi face intrarea cu piesa de soft rock, 'Lungul drum al zilei catre noapte'(4), compusa de Mihai Pocorschi si Stefan Radescu. Formatia se afla intr-o perioada de cautari, in aceasta idee piesa fiind atipica. Raportat la cele ce se intamplau in acele vremuri, momentul propus este ascultabil, dar mult mai mult nu se poate spune.

Compozitia 'Veniti sa cantam'(5) semnata de Alexandru Albiter (pe versuri de Daniil Proca) de la Grup 74 (Brasov), este tematic vorbind, copie la indigou a piesei cu care a 'venit' si Columna (sa cante) mai inainte. De buna seama, gandirea artistica a oamenilor de rock de la noi era cantonata in niste scheme rigide. Publicul trebuia sa fie anuntat muzical de ce se afla la concert, pe cine urmarea, se dadeau sfaturi de la microfon, pentru ca in cele din urma 'vedetele' sa-si ia ramas bun, cu promisiunea ca vor (mai) reveni.

Daca termenul 'academism' poate fi inteles in sens negativ in muzica rock, atunci numele Academica (Bucuresti) este cel mai potrivit pentru formatia a carei 'Fata visatoare'(6) a fost compusa de tandemul Mircea Romcescu - George Oprea. Muzica usoara vopsita superficial in culorile rock-ului.

Betta (Lugoj) intra pe compilatie cu cea mai tare piesa a lor, 'Lae Chioru'(7), compusa de Aliosa Barcsok pe versuri de Octavian Goga. In muzica noastra, cand ceva fericit sta sa se intample, intervin tot felul de factori care impiedica buna desfasurare pana la capat a 'evenimentelor'. Tonul piesei este potrivit (ceea ce este un lucru rar), ideea inspirata, dar simetria frazelor muzicale si reducerea lor la schema strofa refren, fara cautarea unor solutii ingenioase, fac sa se treaca pe langa o piesa deosebita, realizandu-se doar una (obisnuit) buna.

Despre Cristal (Galati), formatie prezenta pe aceast album cu 'Limba noastra'(8), compusa de Puiu Cretu pe versurile lui Cicerone Theodorescu, am avut ocazia de a discuta si pe volumele precedente. Piesa actuala este in aceeasi nota de inalta clasa instrumentala. Se poate asculta o muzica elaborata, ale carei versuri nu sunt in ton cu compozitia. Colaborarea cu un autentic solist vocal de rock, eventual abordarea unor versuri mai putin pretentioase sau mai bine alese, ar fi putut face din Cristal una dintre formatiile viabile ale prog-ului nostru.

Cromatic (Bucuresti) incheie in mod fericit albumul cu piesa instrumentala a lui Marin Pechea, 'Evolutie'(9). Este un progressive jazz rock caruia nu i se poate gasi nici un punct slab. Din pacate nu aceasta a fost directia cautata de muzicienii romani, care se orientau spre un altfel de public decat cel care s-ar fi bucurat de creatii complexe, intelectuale.

Asa cum ne-au obisnuit, cei de la Intreprinderea Electrecord aseaza laolalta piese bune sau foarte bune si piese 'de la slabe in jos'. Asta poate din dorinta inconstienta de uniformizare, de 'unitate prin diversitate' ori cine stie din ce alte motive. Noua nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de inca o jumatate de disc ce ne-a fost vanduta la pretul unui LP intreg, intorcandu-ne mereu (si mereu) cu gandul la aceleasi Phoenix