Vitamina B12 (Ciancobalamina)

Vitamina B₁₂ (Ciancobalamina)

Are structura asemanatoare hemului. Este rezistenta la fierbere si in solutii neuter, instabila in mediu alcalin.

Aport: alimente de origine animala (ficat, carne, peste, galbenus de ou), surse endogene (nesemnificative), alimente vegetale - nu exista vitamina B₁₂.

Necesarul zilnic: 3mg/zi.

Obligatoriu se administreaza la cei cu diete vegetale, la cei cu tulburari ale secretiei gastrice, tratamente cornice cu alkaline, alcoolici cronici, femei gravide, varstnici.

Concentratia plasmatica: 150 pg/ml.

Absorbtia: prin mecanism activ, in ileon; se combina cu factorul intrinsec Castle ce fixeaza vitamina B₁₂ si o protejeaza de actiunea enzimelor interne. Sub aceasta forma ajunge la nivel intestinal, unde se elibereazade factorul intrinsec si trece in plasma, unde circula legata de transcobalamina I si II. Aceste forme circula, pin mecanism activ se fixeaza pe receptorii membranei eritrocitare. Pot trece prin mecanism pasiv de difuzare doar in conditiile unei concentratii crescute.

Intra in ciclul enterohepatic, o parte ramanand depozitata in ficat, iar alta parte este eliminata prin bila si fecale.

Consumarea sarii anorganice este un obicei prost. De ce sa nu o ab-sorbim sub forma organica, dat fiind ca plantele ne-o furnizeaza in frun-ze, fructe, tulpini si radacini? Nu este, oare, solutia cea mai simpla? Urina si transpiratia nu pun in evidenta niciodata un exces de sare atunci cand este consumata sub forma organica.

Exista si alti stimulenti - cafea, alcool, tutun, morfina, care se pot concentra in sange si tesuturi. Chiar si acestea, intrerupte brusc, afec-teaza sistemul nervos. Cand persoane tinere si sanatoase beau regulat cafea, urmele ei acide sunt eliminate prin urina imediat, fara a provoca efecte nocive. Cum insa, cu varsta, rinichii slabesc, soseste un moment in care acizii din cafea nu mai sunt eliminati rapid. Ei se acumuleaza in organism. Persoana decide sa renunte la cafea dar, in loc sa se simta mai bine, sufera de dureri de cap permanente.

Migrenele care apar dupa suprimarea cafelei dureaza pana cand au fost eliminate otravurile acumulate din cafea, pana la doua saptamani. Daca dupa aceea ne limitam la doze rezonabile, eliminarea redevine normala insa, mai devreme sau  mai tarziu, eliminarea este incetinita si acizii toxici se acumuleaza din nou. Incepem sa avem nevoie de o ceas-ca suplimentara ca intaritor, de mai multe ori pe zi. Iata de ce obiceiul generalizat al "pauzei pentru cafea" este atat de nefast. Ofera posibilita-tea unei cesti suplimentare unor persoane care si asa beau prea multa ca-fea. Cand corpul a devenit toxic datorita unor concentratii crescute de otravuri, cafeaua nu mai are efect stimulant, ci va induce o stare de de-presiune. Este o perioada periculoasa, pentru ca organismul opune o re-zistenta slabita bolilor care il pandesc: artrita, nevrita, cancer.

S-a retinut faptul ca bolile unui individ privat de cafea dispar cand bea cafea; ca boala numita delirium tremens la alcoolic este tratata cu alcool, ca un fumator isi calmeaza nervozitatea aprinzand o tigara, ca un intoxicat este reanimat cu o doza din drogul lui preferat. Toate acestea arata ca echilibrul chimic al corpului nu poate fi schimbat oricand fara a deranja intregul organism. Asta nu dovedeste ca o ceasca de cafea vin-deca migrena, ca tutunul vindeca nervozitatea, alcoolul - delirium tre-mens sau ca morfina vindeca starile depresive.

Sa revenim la stimularea cu sare. Maistrul care vrea ca lucrul sa inainteze rapid, in ciuda caldurii inabusitoare, imparte cu generozitate tablete de sare muncitorilor pentru a-i mentine in forma buna. Nu-l inte-reseaza faptul ca ar putea provoca stricaciuni organelor lor interne. El nu este om de stiinta si habar nu are de consecintele dezastruoase ale unei otraviri cu sare. Si, totusi, unele boli grave - boala lui Bright, arte-rioscleroza, hipertensiunea, astmul, alergia la fan - sunt in mod frecvent tratate printr-un regim fara sare.

Activitatea unui pestisor intr-un acvariu se intensifica daca adau-gam sare in apa. Vazandu-l agitat, am putea crede ca este perfect sana-tos, cand, de fapt, sarea nu a facut decat sa-l stimuleze. Este usor de confundat o stare de stimulare cu o stare de sanatate perfecta. Chiar unii medici se pot insela si prescrie stimulenti fara nici un discernamant. Sta-rea depresiva va aparea insa intotdeauna, dovedind inconstienta terapeu-ticii pe baza de stimulenti.

Specialistul cardiolog englez Sir James Mackenzie observa ca ". prima manifestare a bolii in corpul uman este intotdeauna vicleana, neprovocand decat mici dereglari si netradandu-si in nici un fel prezen-ta. Incetul cu incetul, pacientul isi da seama ca lucrurile nu merg foarte bine pentru el si simte cum pierde acea stare de bine care insoteste o sanatate perfecta. Apar senzatii neplacute, mai intai vagi, apoi din ce in ce mai clare, ele devenind atat de incomode incat pacientul se duce la doctor. Examenul cel mai minutios nu poate descoperi inca nici un semn de boala. Treptat, boala, care este fixata intr-un organ sau tesut, modifica alcatuirea acestei parti a corpului, astfel incat prezenta ei este dovedita de un semn fizic, atunci cand metodele chimice folosite in mod curent ii pun in evidenta caracterul."

O otravire cu sare nu poate fi diagnosticata corect inca din primul stadiu, decat printr-un examen chimic al secretiilor - mucus, lacrimi, suc gastric, lichid rahidian si sange. Prea des nivelul sarii este conside-rat normal chiar si atunci cand a inceput deja o retentie anormala.

Permiteti-mi sa exprim aici propriile idei, bazate pe o experienta in-delungata, despre stimulare ca dusman al sanatatii. Abuzul de alcool, cafea, tutun, sare, piper, mirodenii, vitamine sintetice si stupefiante duce la obisnuinte de stimulare care, mai devreme sau mai tarziu, diminueaza energia si distrug sanatatea. Individul care sareaza copios orice fel de mancare inainte de a-l fi gustat, cel care ia mai multe aperitive inainte de masa si cafea tare dupa aceea, pot simti o senzatie momentana de bu-nastare. Nu-si da seama ca se simte bine pentru ca isi biciuieste glandele endocrine, in special suprarenalele, provocand astfel o stare euforica ca-re mascheaza pur si simplu oboseala deja existenta. Cat timp insa putem continua sa ne maltratam corpul? Ar fi necesara o educatie a publicului in legatura cu pericolele pe care le prezinta obiceiurile stimulante in ma-terie de nutritie.

Din nefericire, exista in aceasta tara foarte multi oameni pe care nu i-am putea ajuta, chiar daca am putea sa le vorbim. In sud, exista mii de persoane care muncesc greu, care duc o existenta atat de saraca si care au o structura atat de slaba a corpului (glandular si fizic) incat, daca nu ar continua sa se stimuleze impotriva deficientelor cu ajutorul acestor ingrozitoare regimuri de vita

Rol:

q      sinteza Hb; anemia megaloblastica apare prin blocarea sintezei DNA cu hiperproductie de RNA)

q      in functionarea normala a celulelor din SNC (maduva) si a celulelor tractului gastrointestinal

q      sinteza proteica

q      in metabolismul glucidelor si lipidelor

Hipovitaminoza = anemie Biermer: macrocitoza, poikilocitoza

leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie

aclorhidrie (nu avem factor Castle)

anorexie

greturi, varsaturi, diaree

cavitatea bucala: glosita Hunter, faringita

SN: parestezii (afectarea sensibilitatii), polinevrite, sindrom pyramidal (afectare motorie), iritabilitate, tulburari de memorie, depresie

dispnee, crize anginoase, IC

icter asociat palorii, splenomegalie