Rolul asistentei medicale in fixarea diagnosticului

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN FIXAREA DIAGNOSTICULUI

Pregatirea pacientilor pentru vizita:

Asistenta are urmatoarele sarcini :

pregateste salonul si bolnavii,

pregateste si distribuie foile de observatie,

foile de temperatura, medicatie si alimentatie,

pregateste rezultatele radiografiilor, electrocardiogramelor, electrocardiografiile si ale celorlalte examene complementare,

informeaza medicii asupra starii si comportarii bolnavilor,

preia toate indicatiile si prescriptiile relative la medicatia, alimentatia, hidratarea si alte procedee de ingrijire si de tratament, precum si asupra examinarilor complementare ce mai trebuie efectuate.

Examenul clinic:

Are o valoare deosebita cu atat mai mult cu cat este de cele mai multe ori, suficient pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea indicatiei terapeutice.

Examenul clinic are trei obiective esentiale:

1) precizarea diag­nosticului de afectiune venoasa si stabilirea etiologiei acesteia (spre exemplu, diagnosticul diferential al unor varice la nivelul membrelor inferioare)

2) precizarea stadiului bolii, a importantei si a rasunetului acesteia

3) stabilirea sediului refluxului venos, ceea ce permite orientarea atitudinii terapeutice.

Inspectia trebuie efectuata la lumina suficienta si naturala (la lumina artificiala pot fi ignorate coloratiile: galbena a ictericilor, palida a anemicilor, cianotica a cardiacilor).

Inspectia trebuie sa cuprinda intreg corpul, bolnavul fiind dezbracat, in ordine se examineaza:
- Atitudinea

- Starea de constienta si psihicul bolnavului
- Starea de nutritie

- Constitutia

Examenul tegumentelor ofera numeroase precizari diagnostice. Astfel pot aparea modificari de culoare ale tegumentelor tulburari in circulatia cutanata, sub forma de circulatie colaterala (ciroza hepatica, compresiuni venoase ) tulburarile trofice .

Asistenta medicala trebuie sa urmareasca localizarea edemelor.

La inceput, cand bolnavul sta mult in picioare, acestea apar la nivelul gambelor si pe fata interna a tibiei, iar cand este culcat, pe regiunea lombara si pe fata interna a coapselor.

Rolul ei este sa cantareasca bolnavul, sa masoare cantitatea de urina pe 24 de ore, sa controleze cum reactioneaza edemele la medicamentele administrate, sa impuna respectarea regimului.

Dintre metodele fizice de examinare, inspectia ofera asistentei medicale cele mai mari posibilitati de a-si valorifica cunostintele, de a-si verifica spiritul de observatie.

Examenul local se efectueaza de obicei la bolnavul in ortostatism, respectiv in pozitia in care manifestariie determinate de insuficienta venoasa sunt mai pregnante. Acest lucru se poate face sprijinind pacientul pe o canapea de consultatii ridicata in picioare.

Inspectia atenta la lumina puternica este esentiala. Vor fi observate venele proeminente, aspectul si traiectul acestora. De asemenea, vor fi detectate modificarile cutanate determinate de hipertensiunea venoasa.

Nu vor fi omise picioarele si regiunea pubiana. In cazul suspiciunii de tromboza venoasa profunda pot fi depistate dilatatii venoase in regiunea pubiana si pe abdomenul inferior (circulate colaterala).

Vor fi remarcate eventualele cicatrici operatorii prezente. Se va stabili daca venele dilatate pot fi incadrate strict intr-un sistem safen (al safenei mari sau mici) si daca exista semne de hipertensiune venoasa (pigmentare,edem, ulceratie).

In acest moment poate aparea suspiciunea existentei unei eventuale cauze neobisnuite pentru dilatarile venoase.

La palpare pot fi localizate cu destula precizie venele. Se va identifica prezenta edemului, iar in caz de existenta a acestuia se cerceteaza daca apasarea lasa godeu. Se masoara obligatoriu circumferinta membrelor inferioare.

Se va cerceta de asemenea temperatura tegumentelor din dreptul venelor dilatate si se va compara aceasta temperatura cu cea a tegumentelor invecinate. Se vor cauta eventualele triluri venoase in dreptul saculatiilor venoase.

Cel mai important pas al examenului local consta in identificarea traiectului venelor dilatate, inclusiv al acelora care nu sunt vizibile. Pentru realizarea acestui scop de mare utilitate este testul Chevrier (al undei pulsatile). Acest test consta in perceperea prin palpare usoara a unei unde pulsatile la nivelul unei vene proximate dupa percutia usoara a segmentului distal (mai periferic) al acestei vene.

Evident ca in cazul percutiei alaturi de traiectul venos nu va fi perceputa nici o unda pulsatila. Acesta metoda permite identificarea unor vene care nu sunt vizibile la inspectie.

Ridicarea la 45° a membrului inferior cu pacientul in decubit dorsal permite identificarea depresiunilor aparute prin golirea de sange a venelor si poate ajuta, de asemenea, la identificarea traiectului venelor.

Anamneza furnizeaza informatii pretioase in cazul tuturor afectiunilor venoase. Exemplele sunt nenumarate.

In boala varicoasa anamneza da relatii in legatura cu componenta ereditara si cu factorul profesional. In tromboflebitele acute cauza poate fi o boala generala, un efort deosebit cu membrele superioare, utilizarea anticonceptionalelor.

Insuficienta venoasa cronica este in cele mai multe cazuri urmarea unor tromboze venoase in antecedente. Malformatiile venoase congenitale se manifesta, de obicei, in copilarie sau adolescenta.

Durerile venoase sunt localizate pe traiectul venelor (cel mai adesea pe traiectul safenei interne). Durerile de origine venoasa pot fi localizate la nivelul fosei poplitee in cazul interesarii safenei externe (mici). Uneori pot aparea dureri acute (,,in  plesnitura de bici') datorita rupturii valvei unei vene perforante in urma unui traumatism sau a unui efort muscular intens.

Simpatalgiile venoase (descrise de Tournay) sunt reprezentate de senzatii de tensiune, de junghi, de smulgere, de macinare, de muscatura, de zbatere sau de tremuratura pe care le descriu pacientii cu afectiuni venoase.

Aceste senzatii sunt intensificate cu cateva zile inaintea sangerarii menstruale si mai ales in timpul sarcinii. Crampele care apar uneori sunt greu de atribuit unei afectari venoase. Ele se intalnesc, de obicei, la debutul unei insuficiente a safenei mari.

Asemenea manifestari (crampe) pot aparea si in diferite afectiuni musculare.

Paresteziile, pruritul, furnicaturile, intepaturile si amorteala sunt fugace. Senzatiile de caldura sau de raceala si mai ales senzatia de scurgere de apa calda sau rece la nivelul membrelor inferioare pot evoca o patologie venoasa.

Destul de frecvent se intalneste o senzatie de neliniste si de tensiune la nivelul membrelor inferioare afectate dupa ortostatism sau pozitie asezat prelungita.

Uneori apare asa-numitul ,,sindrom al picioarelor nelinistite' (restless leg syndrome) care se manifesta mai ales noaptea, pacientul simtind nevoia sa se scoale si sa mearga.

Claudicatia intermitenta venoasa este reprezentata de aparitia unor dureri la efort fizic prelungit care se insotesc de o senzatie de tensiune la nivelul maselor musculare ale gambei si/sau coapsei.

Durerea este foarte asemanatoare celei intalnite in artenopatia obliteranta a membrelor inferioare si se intalneste in sindromul posttrombotic decom-pensat in care persista ocluzia unui trunchi colector venos important.

Varsta si ereditatea sunt foarte importante pentru stabilirea prognosticului afectiunilor venoase ale pacientului. Trebuie cautate in anamneza existenta varicelor ca si prezenta complicatiilor trofice in ascendenta.

Examenul general trebuie sa fie atent si complet, vizand toate sistemele si organele. Exista afectiuni generatoare de staza venoasa urmata de aparitia varicelor secundare sau a complicatiilor trombotice.

De exemplu, tumorile abdominale compresive influenteaza negativ circulatia venoasa a membrelor inferioare. Neoplasmele viscerate pot avea ca prima manifestare clinica o tromboflebita iliofemurala sau o tromboflebita migratorie.