Academicianul Stefan S. Nicolau a demonstrat  intr-o serie de lucrari , ca numeroase virusuri cunoscute , cum sunt cele ale hepatitei epidemice sau variolei , sunt capabile sa provoace in organism inmultiri celulare care pot merge uneori pana la stadiul de inceput de tumoare. Din fericire , aceste virusuri se inmultesc ele insesi, mult mai repede ca celulele pe care le ataca, astfel incat tumoarea nu mai are timp sa se produca , din pricina ca celulele sunt inabusite , distruse de marele numar de particule virotice nou-nascute.

Savantul roman s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca celulele pe cale de inmultire ar fi parazitate nu de virusuri agresive , care inmultindu-se rapid sa distruga inceputul de tumoare , ci de un virus slab , cu inmultire latenta , care sa nu excite brusc si puternic fortele de aparare ale organismului , ci sa "zgandere" pe nesimtite celulele , facandu-le sa se inmulteasca in continuare , anarhic. Fara indoiala ca un asemenea virus ar putea produce cancerul.

Teoria academicianului Stefan S. Nicolau concorda pe deplin cu cea sustinuta de catre eminentul specialist sovietic L.A.Zibler, care sustine ca virusul producator de cancer , patruns in organism , produce tumoarea numai daca in acel organism exista cicatrizari. Patruns in aceste celule care se inmultesc normal , virusul le viciaza , le schimba metabolismul , facandu-le sa se inmulteasca anarhic.

Recent, a fost aratat ca este posibil ca virusul specific al cancerului , un virus slab , putin agresiv sa patrunda in organism in primele 4 luni de viata (probabil prin laptele matern) si sa se mentina intr-o stare latenta,adormita,stare cunoscuta sub denumirea de "stare biofita" , timp indelungat.

Datorita faptului ca nu este atat de agresiv , el sta in echilibru cu organismul pana cand o cauza oarecare rupe acest echilibru si virusul incepe sa se multiplice si sa-si manifeste agresivitatea. In acest moment , organismul intra in conflict cu germenul.Daca organismul invinge, el distruge virusul si devine rezistent la o noua infectare; daca nu, tumoarea se constituie , creste si boala canceroasa apare.

Factorii care "desteapta" virusul latent sunt cu siguranta numerosi si foarte complexi. Se crede insa ca cel mai des este vorba de o tulburare a activitatii glandelor endocrine si a sistemului nervos central.

In interesul interventiei glandelor cu secretie interna in procesul de formare al tumorii sub actiunea virusului vin o serie de experiente , dintre care unele apar extrem de interesante.

Certatatorii Lacassagne si Nyka au aratat ca introducand virusul papilomului lui Shope atat pe cale intravenoasa(iritand mai intai pielea) cat si pe cale tegumentara , la iepurii carora in prealabil le fusese distrusa glanda hipofiza cu ajutorul unor ace de radium, se produc leziuni minime de cele mai multe ori reduse la simple proeminente granuloase ale pielii , ce dispar destul de repede , urmate de imunitate la o noua inoculare, in timp ce la animalele martore, carora nu li s-a distrus hipofiza, se dezvolta tumori autentice.

Tot la iepuri exista o tumoare benigna, fibromul, produsa deasemenea de un virus cunoscut azi. Acest virus inoculat la iepuri de experienta le da acestora, cum este si firesc, o tumoare, care dupa un timp dispare, lasand ca amintire o buna imunitate.

Daca la iepuri inocularea virusului este insotita de injectii cu cortizon (hormon produs de glandele suprarenale) apare spre surpriza experimentatorului , nu o tumoare benigna, ci un cancer veritabil.

Dezvoltare tumorilor mamare la soricioaice numai in perioada sarcinii(cand unele glande cu secretie interna sunt solicitate), aparitia cancerelor in special la oameni peste 40 de ani (varsta insotita de tulburari endocrine), dezvoltarea tumorilor experimentale la animale cu sistemul nervos excitat si din contra slaba dezvoltare la animalele in repaus sau in somn medicamentos pledeaza pentru ipoteza izbucnirii cancerului in organismul cu dereglari neuro-hormonale.

Oamenii de pretutindeni sunt ingrijorati de cresterea numarului de cancer in ultimii ani. Bombardamentul de la Hirosima da si astazi victime. Cele mai multe mor de leucemii. Cum se explica aceste nenorociri la 10-15 ani de la incetarea actiunii directe a radiatiilor ucigatoare?

In timpul bombardamentului, aceste persoane au suferit anumite dereglari nervoase si ale glandelor cu secretie interna, atat de fine, incat au parut oameni sanatosi pana in momentul in care ele s-au adancit in asa masura, incat virusul a trecut din stare latenta in stare agresiva, provocand boli tumorale sau leucemii.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Experientele nucleare sunt la fel de periculoase. Ele sensibilizeaza organismul si este foarte posibil sa pregateasca terenul pentru cancer in masa, desteptand virusul biofit.

De altfel, cercetari recente,au aratat ca sub actiunea radiatiilor emise de substante radioactive organismul soarecilor de experienta devine mult mai sensibil la actiunea agresiva a unor virusuri, imbolnavindu-se cu unii inframicrobi la care in mod obisnuit rezistau.

virusuri contra cancer

Relatiile dintre cancer si virusuri pot fi privite azi si-ntr-o alta lumina, optimista. Este vorba de actiunea distrugatoare fata de tumori pe care o arata unele virusuri, deci de punerea in practica a unui tratament cu ajutorul virusurilor "mancatoare de tumori".

La baza acestui tratament sta descoperirea a doi savanti romani, C. Levaditi si St. S. Nicolau, facuta in 1922, pe cand lucrau impreuna la Paris. Acestia au inoculat in tumori spontane de la soareci si sobolani virus vaccinal si au constatat cu surprindere ca tumoarea se topeste, necrozeaza, da inapoi si-si pierde capacitatea de a mai fi grefata la alti soareci sau sobolani. Mai mult, inoculand direct in vena virusul vaccinal, se poate obtine disparitia tumorii, prin topirea si necrozarea celulelor care se inmultesc anarhic.

Rezultatele atat de incurajatoare I-au facut pe cei doi savanti romani sa experimenteze acest mijloc de tratament la om. Ei au folosit insa "neuro-vaccina", un virus vaccinal bacteriologic pur, obtinut de ei prin adaptarea la creierul de iepure. Incercarile s-au facut la femeie pe cateva tumori mamare, virusul fiind inoculat in vena.

Dupa inocularea a 20 ml de emulsie cu virus, s-a observat, dupa o scurta perioada, topirea partiala a tumorii. Repetarea inocularilor nu a dat insa rezultatele dorite, deoarece organismul a fabricat anticorpi care au neutralizat "virusul neuro-vaccinei", facandu-l inofensiv. Incercarile facute cu scopul de a obtine tulpini de virus neurovaccinal care sa reziste atacului anticorpilor au esuat.

Calea este insa deschisa, sute de asemenea experiente facandu-se in numeroase laboratoare. Cercetatorii din Institutul de Inframicrobiologie, au aratat ca virusul oreionului, ca si alte virusuri, au actiune distrugatoare fata de unele tumori ale sobolanilor si soarecilor. Deasemenea, acelasi efect il are si virusul Coxsackie B₄ fata de unele tumori grasoase(lipoame) ale omului.

Se cauta in prezent, la noi si in strainatate, sa se izoleze sau sa se adapteze virusuri cu actiune anticancer, actiune numita oncolita, nepericuloase pentru om si care sa-si continue unul dupa altul actiunea de topire a tumorii(in momentul in care organismul fabrica anticorpi pentru primul virus, sa se inoculeze al doilea si asa mai departe).

Actualmente, extrem de numeroase laboratoare din intreaga lume experimenteaza zi si noapte noi si noi arme anticanceroase. Virusul este cautat cu febrilitate, iar in clinici se culeg date pentru a se descoperi factorii nervosi si endocrini care duc la "desteptarea virusului mascat".Este sigur ca atatea eforturi creatoare vor duce in cele din urma la victorie. Istoria stiintei demonstreaza ca niciodata geniul omenesc nu si-a plecat fruntea inaintea fortelor oarbe ale naturii, fie ele oricat de amenintatoare.

1.Ce este "neuro-vaccina"?

R: un virus vaccinal bacteriologic pur(obtinut prin adaptarea la creierul de iepure).

2.De ce nu a fost bun virusul neuro-vaccina?

R: din cauza anticorpilor.

3.Ce este cortizonul?

R: un hormon produs de glandele suprarenale.