Vasele si nervii

VASELE SI NERVII

Arterele cecului provin din artera ileocolica (ramura a arterei mezenterice superioare). Ea emite in vecinatatea unghiului ileocolic:

1) artera cecala anterioara, trece prin plica cecala la fata anterioara a cecului;

2) artera cecala posterioara, mai voluminoasa, trece inapoia varsarii ileonulni in cec si vascularizeaza fata posterioara si fundul cecului;

3) artera apendiculara, de obicei unica, rar dubla,coboara inapoia ileonului, apoi in marginea libera a mezoapendicelui si se ramifica in peretii apendicelui; este supusa unor variatii mai ales in privinta imaginii sale.

Venele sunt satelite arterelor; mentionam vena apendiculara care insoteste in mod constant artera omonima. Ele se strang in vena ileocolica (tributara venei mezenterice superioare-deci teritoriul port-ceea ce explica posibilitatea formarii unor abcese hepatice consecutive unei apendicite supurate).

Cand cecul si apendicele au o situatie retroperitoneala, atunci venele lor stabilesc comunicari cu cele ale regiunii lombo-iliace. Pe aceasta cale infectia se poate propaga in spatiul peritoneal.

Limfaticele joaca un mare rol in patologia regiunii. Ele iau nastere din retelele de capilare limfatice situate in tunica submucoasa (sau in musculara). La nivelul apendicelui reteaua limfatica stabileste stranse comunicari cu foliculii limfoizi ai organului.

Vasele aferente ale cecului, apendicelui si ileonului terminal insotesc vasele sanguine respective. Distingem trei grupe de vase limfatice:

1) Cele anterioare converg spre cateva noduri cecale anterioare situate in plica cecala vasculara.

La toti pacientii peste 45 de ani se recomanda efectuarea unei electrocardiograme. In insuficienta cardiaca evidenta, decompensarea cardiaca anterioara si in cazul infarctelor in antecedente se recomanda administrarea preoperatorie de cardio-tonice.

Dezechilibrul hidroelectrolitic, ca si dezechilibrul acido-bazic, vor fi corectate in functie de ionograma executata zilnic. Se va evita supraincarcarea cordului drept care duce la edem pulmonar acut, mai ales la bolnavii in varsta prin administrarea in exces a lichidelor de rehidratare, de aceea ritmul si cantitatile de lichide si electroliti administrate vor fi supravegheate.

Anemia si hipovolemia, totdeauna prezente in diferite grade, in functie de localizarea si extinderea neoplasmului, vor fi tratate prin perfuzii de sange. Se recomanda administrarea de 500 cm³ sange pentru fiecare trei procente de hemaiocrit scazut. Cantitatea de sange perfuzat si ritmul perfuziilor va fi variabil de la caz la caz pentru a ajunge la cifre ale hemoglobinei intre 60 - 90 % deziderat care se obtine prin perfuzii zilnice. La neoplazici, cantitatile de sange administrate pentru obtinerea unei cifre apropiate de normal, trebuie sa fie duble fata de calculele obisnuite.

Perfuziile de sange par a fi cea mai eficienta metoda pentru diminuarea deficitului preoperator de proteine. In acest scop se vor mai utiliza perfuziile cu hidrolizate de proteina plasma, plasma uscata sau albumina umana 5%. Pentru o mai buna utilizare a solutiilor perfuzate de acizi aminati se recomanda utilizarea acestora dupa perfuzii de glucoza sau fructoza la diabetici. Pregatirea generala preoperatorie va fi completata prin administrarea de vitamine, anabolizante si in absenta fenomenelor de stenoza cu alimentatie bogata in proteine, hidrati de carbon si multifractionata.

La diabetici, cand glicozuria depaseste 10 gr./l, se instituie tratament insulinic; doza se va tatona pana la disparitia completa a glicozuriei si acetonuriei. Se recomanda asocierea de hormoni androgeni care potenteaza efectul insulinei la batranii diabetici. Regimul si medicatia diabetului va fi stabilit de comun acord cu internistul si medicul anestezist. In ziua operatiei se administreaza parenteral hidrati de carbon sub forma solutiei de fructoza impreuna cu insulina corespunzatoare in raport cu controlul glicemiei. Diabeticul trebuie operat in primele ore ale diminetii pentru a evita o acidoza produsa de foame. In cadrul pregatirii generale folosim si simularea S.R.H. prin vaccin polimicrobian in doze crescande la doua zile, precum si imunoterapia cu Polidin, o fiola la doua zile in saptamana pregatitoare operatiei.

PREGATIREA TUBULUI DIGESTIV

Se incepe cu evacuarea bariului folosit pentru diagnosticul radiologic. Este de preferat sa se faca in prima zi dupa examenul baritat, mai ales cand exista o stenoza antrala. Se vor face in continuare spalaturi gastrice repetate pana la evacuarea completa a susbstantei baritate, controlate radiologic. De altfel spalaturile gastrice vor fi executate zilnic, sau cel putin la doua zile in stenozele neoplazice complete.

Clisma evacuatorie va urmari de asemenea eliminarea bariului din colon.

Nu rareori am avut ocazia sa constatam intraoperator baritoame organizate in cadrul colic, cu un tranzit digestiv satisfacator, care ingreuneaza evolutia postoperatorie, putand da nastere la complicatii ocluzive grave.

Alimentatia va fi permisa in functie de gradul stenozei neoplazice. La neoplasmele neinsotite de tulburari de evacuare gastrica va fi consistenta, bogata in proteina, pluri functionate la cei cu grad redus de stenoza, regim pasirat hidric, supe concentrate de carne etc.

Cu 24 de ore preoperator, recomandam exclusiv regim hidric. La stenotici in seara ce precede interventia facem spalatura gastrica, in dimineata interventiei evacuam stomacul cu ajutorul unei sonde nazogastrice Einhorn, pe care o pastram intraoperator si postoperator.

Urmarirea atenta a tuturor obiectivelor in pregatirea preoperatorie a neoplazicilor gastrici, nu ne scutest

2) Cele posterioare se indreapta spre un grup de noduri cecale posterioare.

3) Vasele limfatice ale apendicelui merita mai multa atentie. Unele se opresc in nodurile situate la baza mezoapendicelui. Altele, in special cele plecate din foliculii limfoizi, stabilesc comunicari cu retele subseroase nu numai ale apendicelui si cecului ci si ale colonului sau a unor regiuni mai indepartate. In acest mod se explica inocularea microbiana a peritoneului in absenta sau inaintea perforarii apendicelui.

Din cele trei grupe de noduri (cecal anterior, cecal posterior si apendicular) limfa este colectata in grupul de noduri ileocolice, situate de-a lungul arterei omonime, iar de aici in nodurile mezenterice superioare.

In cazul unui cecoapendice retroperitoneal, reteaua limfatica sa se poate anastomoza cu limfaticele peretelui abdominal superior.Ca si in cazul venelor, infectia se poate propaga la tesutul celular retroperitoneal.

Explorare. Cai de acces: Explorarea cecoapendicelui se face prin palparea peretelui abdominal; de mare folos este si examenul radiologic (dupa ingurgitarea unei paste radio-opace). Calea de acces este prin laparotomie iliaca dreapta.

Inervatia este furnizata prin plexurile periarteriale, de catre fibrele vegetative provenite din plexul celiac.